Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 151 din 8 mai 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, cu modificarile ulterioare
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Iuliana Nedelcu - procuror Cristina Radu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "STELSIM COM" - S.R.L. din Ernei, judeţul Mures, în Dosarul nr. 3.118/2000 al Judecãtoriei Targu Mures. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, invocand în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 104 din 6 iunie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 16 august 2000. CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 27 octombrie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 3.118/2000, Judecãtoria Targu Mures a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "STELSIM COM" - S.R.L. din Ernei, judeţul Mures. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arata ca dispoziţiile legale invocate sunt contrare prevederilor art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b), ale art. 135 alin. (6) şi ale art. 49 alin. (1) din Constituţie, sustinandu-se ca aceste dispoziţii legale aduc o restrangere exerciţiului unor drepturi şi libertãţi fundamentale, fãrã sa fie îndeplinite condiţiile prevãzute la art. 49 din Constituţie. De asemenea, autorul exceptiei considera ca rãspunderea contravenţionalã, stabilitã în temeiul art. IV din ordonanta criticata, este consecinta neexecutãrii unei obligaţii contractuale "fãrã intervenţia statului". Or, în aceste condiţii, executarea sau neexecutarea unei clauze stipulate în contract nici nu poate fi sancţionatã de stat, care nu este parte în acel contract, ci numai de pãrţile contractante, care au la indemana mijloacele procedurale de executare a contractului sau de sancţionare a neexecutãrii acestuia. În opinia autorului exceptiei ordonanta aduce atingere şi prevederilor art. 135 alin. (6) din Constituţie, deoarece sumele obţinute sau pe cale de a fi obţinute prin aceste operaţiuni de import-export intra în patrimoniul unei societãţi comerciale cu capital privat, în a carei ordine juridicã nu se poate interveni fortat, din afarã, de cãtre stat, prin mãsuri administrative. În acest mod proprietatea privatã nu mai este inviolabilã, iar statul se imbogateste fãrã just temei prin "confiscare". Judecãtoria Targu Mures, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece obligaţia de repatriere a valutei şi efectuarea operaţiunilor prin conturile deschise în România la bãncile autorizate nu incalca prevederile art. 49 alin. (1) din Constituţie, care reglementeazã situaţiile în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi. Instanta de judecata considera ca dispoziţiile legale criticate nu incalca nici prevederile art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) şi nici pe cele ale art. 135 alin. (6) din Constituţie, referitoare la inviolabilitatea proprietãţii private, care nu poate fi opusã cerinţelor apãrãrii intereselor naţionale în activitatea financiarã şi valutarã. Economia de piata şi libertatea comerţului nu justifica încãlcarea obligaţiei de repatriere a valutei, a termenului maxim de repatriere, întrucât de constituirea fondurilor valutare depinde însãşi funcţionarea sistemului economic. În final, instanta considera ca desfãşurarea activitãţii agenţilor economici trebuie sa se realizeze în acord cu prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã prin <>Legea nr. 12/1995 , şi în privinta încasãrii sumelor în valuta aferente importurilor de mãrfuri, executãrii de lucrãri şi prestaţiilor de servicii în strãinãtate, prin conturile deschise în România la bãnci autorizate. Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece, pe de o parte, activitatea de comerţ internaţional a agenţilor economici se desfãşoarã pe baza autonomiei lor juridice, iar pe de alta parte, este necesar ca aceasta activitate sa fie în concordanta cu interesul naţional, economia de piata şi libertatea comerţului nejustificand încãlcarea obligaţiei de repatriere a valutei, precum şi a termenului maxim de repatriere a acesteia, legea neprevazand alternative de stingere a obligaţiilor de plata cu partenerii contractuali externi. Se considera, de asemenea, ca în politica sa economicã statul roman este ţinut sa apere şi sa promoveze interesul public în cadrul economiei naţionale, având îndatorirea de a interveni în activitãţile economice, politica legislativã constituind una dintre parghiile specifice de intervenţie a statului în economie. Preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 28 ianuarie 1994), aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995). Acest text legal are urmãtoarea redactare: "În vederea consolidãrii regimului valutar în vigoare şi intaririi disciplinei financiare privind disponibilitãţile în conturile valutare, se stabilesc urmãtoarele: [...] 7. În cazul constatãrii nerespectãrii termenelor menţionate la pct. 3, 5 şi 6, precum şi a celor menţionate în autorizaţia Bãncii Naţionale a României eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasãrilor în valuta, se vor aplica urmãtoarele amenzi contravenţionale reprezentând: - 10%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru întârzieri de pana la 30 de zile calendaristice; - 15%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru întârzieri între 30 şi 60 de zile calendaristice; - 20%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristicã care depãşeşte primele 60 de zile de întârziere. În toate situaţiile se menţine obligaţia repatrierii sumelor în valuta în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatãrii contravenţiei. În cazul depãşirii termenului de la alineatul precedent, penalitãţile stabilite la <>art. 7 din Legea nr. 76/1992 , astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanta, se majoreazã cu 50%." Textele constituţionale, invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate, sunt: - Art. 49 alin. (1): "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav."; - Art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b): "(1) Economia României este economie de piata. (2) Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã;"; - Art. 135 alin. (6): "Proprietatea privatã este, în condiţiile legii, inviolabilã." I. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca alineatul final al textului legal supus controlului de constitutionalitate face referire la <>Legea nr. 76/1992 , lege abrogatã expres prin <>art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor din economie (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 28 iulie 1997). Ca urmare, în cazul depãşirii termenului prevãzut la alineatul final al pct. 7 al <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 nu se vor mai putea aplica sancţiunile reglementate prin <>Legea nr. 76/1992 , la care se adauga o majorare de 50%, deoarece un text legal, care face trimitere la o norma care, între timp, a ieşit din vigoare, nu mai produce efecte juridice. În consecinta, prevederile alineatului final al pct. 7 al <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 nu pot constitui obiectul controlului de neconstituţionalitate, având în vedere ca, potrivit <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã are competenta de a decide numai asupra normelor juridice în vigoare. Prin urmare, în temeiul alin. (6) al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, excepţia de neconstituţionalitate a alineatului final al pct. 7 al <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 este inadmisibila, urmând sa fie respinsã. II. În legatura cu susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile alin. 1 şi 2 ale pct. 7 al <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 ar incalca prevederile art. 135 alin. (6) din Constituţie, referitoare la dreptul de proprietate privatã, Curtea constata ca principiul inviolabilitatii proprietãţii private nu justifica utilizarea bunurilor obiect al acestei categorii de proprietate, indiferent de natura lor, pentru încãlcarea unui interes naţional, asa cum este acela al asigurãrii disponibilitãţilor valutare necesare în vederea efectuãrii obligaţiilor externe de plata ale economiei. În acest sens Curtea Constituţionalã s-a pronunţat, de altfel, şi prin Decizia nr. 161 din 10 noiembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 11 ianuarie 1999. Referitor la încãlcarea prin textul de lege criticat a prevederilor art. 49 din Constituţie Curtea observa ca acestea nu au incidenta în cauza, deoarece se referã la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi fundamentale ale cetãţenilor, iar nu la restrangerea drepturilor unor societãţi comerciale, precum în speta. Curtea constata ca nu pot fi reţinute nici susţinerile potrivit cãrora prin <>art. IV pct. 7 alin. 1 şi 2 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 sunt incalcate prevederile art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie, ci, dimpotriva, retine ca acestea sunt respectate, deoarece tocmai în temeiul art. 134 alin. (2) lit. b) "Statul trebuie sa asigure: [...] b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã". Într-adevãr, Curtea observa ca ordonanta criticata are ca scop însãşi protejarea intereselor naţionale prin consolidarea regimului valutar, asigurarea disponibilitãţilor valutare necesare în vederea îndeplinirii obligaţiilor externe de plata ale economiei. Nici economia de piata şi nici libertatea comerţului nu justifica încãlcarea obligaţiei de repatriere a valutei şi a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde însãşi funcţionarea sistemului economic, astfel încât autonomia juridicã a agenţilor economici în activitatea de comerţ exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligaţii. În acest sens Curtea Constituţionalã s-a pronunţat, de altfel, şi prin Decizia nr. 209 din 25 octombrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 15 februarie 2001, respingând excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , modificatã. Cu acel prilej Curtea a reţinut, în esenta, ca inviolabilitatea, în condiţiile legii, a proprietãţii private nu poate fi opusã cerinţelor apãrãrii intereselor naţionale în activitatea financiarã şi valutarã, în stadiul actual de dezvoltare a economiei de piata. Nici economia de piata şi nici libertatea comerţului nu justifica încãlcarea obligaţiei de repatriere a valutei şi a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde funcţionarea însãşi a sistemului economic, astfel ca autonomia juridicã a agenţilor economici în activitatea de comerţ exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligaţii. De asemenea, prin Decizia nr. 161 din 10 noiembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 11 ianuarie 1999, s-a statuat: "În sfârşit, nu este intemeiata nici susţinerea potrivit cãreia prin textul de lege atacat se instituie o rãspundere obiectivã. Într-adevãr, în cauza nici nu s-ar putea pune problema unei raspunderi obiective, întrucât, prin ipoteza, fiind vorba de sãvârşirea unei contravenţii, elementul vinovatiei este de esenta acesteia şi, de aceea, în lipsa vinovatiei nu se poate aplica niciodatã o sancţiune contravenţionalã. Desigur, existenta sau inexistenta acesteia este un element al stãrii de fapt, a carei apreciere este de atributul exclusiv al instanţei de judecata." Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o schimbare a jurisprudenţei Curţii, soluţia şi considerentele deciziei amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi în privinta art. IV pct. 7 alin 1,
CURTEA În numele legii DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alineatului final al pct. 7 al <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "STELSIM COM" - S.R.L. din Ernei, judeţul Mures, în Dosarul nr. 3.118/2000 al Judecãtoriei Targu Mures. 2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 7 alin. 1 şi 2 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , excepţie invocatã de acelaşi autor în acelaşi dosar. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 8 mai 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Cristina Radu
OPINIE SEPARATĂ
Suntem de acord cu soluţia pronunţatã sub aspectul dispoziţiilor <>art. IV pct. 7 alin. 2 şi alineatul final din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, modificatã. Pe de alta parte, consideram ca prin decizia pronunţatã trebuia sa se admitã în parte excepţia de neconstituţionalitate, constatandu-se ca dispoziţiile <>art. IV pct. 7 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , modificatã, sunt neconstituţionale, în mãsura în care prin aceste dispoziţii legale a fost instituitã rãspunderea contravenţionalã obiectivã a persoanelor juridice şi fizice care nu respecta termenele prevãzute de reglementãrile juridice aplicabile pentru repatrierea încasãrilor în valuta. Motivele pentru care apreciem ca se impunea aceasta soluţie sunt cuprinse în considerentele opiniei separate pe care am formulat-o la Decizia nr. 150 din 8 mai 2001. Cu acel prilej, în finalul considerentelor, am arãtat ca organele de stat - inclusiv instanţele judecãtoreşti cãrora le revine atributia de a face aplicarea dispoziţiilor <>art. IV pct. 7 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , modificatã, nu pot proceda la aplicarea amenzilor contravenţionale prevãzute de acest text legal pe baza simplei constatãri a existenţei unei situaţii de fapt: nerespectarea termenelor, stabilite prin reglementãrile relevante aplicabile, pentru repatrierea încasãrilor în valuta. Chiar dacã este doveditã existenta unei asemenea situaţii de fapt, este necesar sa fie examinata, pe baza de probe administrate potrivit legii, şi posibilitatea ca fapta constând în nerespectarea termenelor menţionate sa nu fi fost sãvârşitã cu vinovãţie. De altfel, aceasta din urma obligaţie a organelor de stat abilitate sa facã aplicarea dispoziţiilor legale examinate este recunoscuta, indirect, şi de cãtre majoritatea membrilor Curţii Constituţionale, întrucât atât în motivarea Deciziei nr. 150 din 8 mai 2001, cat şi în aceea a deciziei la care se referã prezenta opinie separatã sunt reluate urmãtoarele considerente ale <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 161 din 10 noiembrie 1998 : "În sfârşit, nu este intemeiata nici susţinerea potrivit cãreia prin textul de lege atacat se instituie o rãspundere obiectivã. Într-adevãr, în cauza nici nu s-ar putea pune problema unei raspunderi obiective, întrucât, prin ipoteza, fiind vorba de sãvârşirea unei contravenţii, elementul vinovatiei este de esenta acesteia şi, de aceea, în lipsa vinovatiei nu se poate aplica niciodatã o sancţiune contravenţionalã. Desigur, existenta sau inexistenta acesteia este un element al stãrii de fapt, a carei apreciere este de atributul exclusiv al instanţei de judecata." Asa fiind, rezulta ca membrii Curţii Constituţionale reţin - în unanimitate, dar prin modalitãţi diferite de soluţionare a exceptiei de neconstituţionalitate - ca este inadmisibila aplicarea sancţiunii contravenţionale prevãzute la <>art. IV pct. 7 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , modificatã, atunci când fapta nu a fost sãvârşitã cu vinovãţie.
Lucian Mihai Romul Petru Vonica
Nicolae Popa Kozsokar Gabor
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
