Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 151 din 23 februarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. (3^1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 269 din 24 aprilie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Adrian Constantin Hanganu în Dosarul nr. 5.119/189/2010 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 545D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în dosarele nr. 670D/2011, nr. 983D/2011, nr. 985D/2011, nr. 994D/2011, nr. 1.065D/2011, nr. 1.246D/2011, nr. 1.281D/2011, nr. 1.306D/2011 şi nr. 1.309D/2011 având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Teodor Stana şi Alin Gheorghe Bãlaj în dosarele nr. 412/210/2010 şi nr. 12.389/55/2010 ale Tribunalului Arad - Secţia contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncã şi asigurãri sociale, Costel Tudor Popescu în Dosarul nr. 5.062/280/2009 al Tribunalului Argeş - Secţia civilã, Ghiocel Dobre şi Florin Stãnicã în dosarele nr. 33.850/299/2010 şi nr. 34.590/299/CV/2010 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, Constantin Tãnasie în Dosarul nr. 7.664/288/2010 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal, Gheorghe Vlãsceanu în Dosarul nr. 3.559/330/2010 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilã, Emil Mircea Iancu în Dosarul nr. 433/271/2010 al Tribunalului Bihor - Secţia a II-a civilã, de contencios administrativ şi fiscal şi Ioan Mihai Ivan în Dosarul nr. 604/175/2010 al Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilã, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal, în dosarele nr. 985D/2011 şi nr. 1.306D/2011, se prezintã autorii excepţiei, respectiv Ghiocel Dobre şi Florin Stãnicã.
Se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 670D/2011, nr. 983D/2011, nr. 985D/2011, nr. 994D/2011, nr. 1.065D/2011, nr. 1.246D/2011, nr. 1.281D/2011, nr. 1.306D/2011 şi nr. 1.309D/2011 la Dosarul nr. 545D/2011.
Reprezentantul Ministerului Public şi autorii prezenţi sunt de acord cu mãsura conexãrii.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 670D/2011, nr. 983D/2011, nr. 985D/2011, nr. 994D/2011, nr. 1.065D/2011, nr. 1.246D/2011, nr. 1.281D/2011, nr. 1.306D/2011 şi nr. 1.309D/2011 la Dosarul nr. 545D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul pe fondul excepţiei.
Autorul Ghiocel Dobre solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, depunând în acest sens concluzii scrise. Menţioneazã, de asemenea, cã în raportul întocmit de judecãtorul-raportor s-a reţinut în mod greşit opinia instanţei care a sesizat Curtea, în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În realitate, instanţa a apreciat în sensul conformitãţii textului de lege criticat cu prevederile art. 53 din Constituţie şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Autorul Florin Stãnicã solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului contravenţiile sunt asimilate materiei penale, astfel încât pãrţile ar trebui sã beneficieze de garanţia dublului grad de jurisdicţie, în conformitate cu prevederile art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7. Cu privire la aplicabilitatea art. 2 paragraful 2 din acelaşi protocol apreciazã cã jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului este foarte sãracã şi considerã cã aceasta nu este aplicabilã. De asemenea, susţine cã în toatã legislaţia contravenţionalã româneascã nu mai sunt prevãzute excepţii de la principiul dublului grad de jurisdicţie.
Autorul Ghiocel Dobre, având cuvântul în completare, aratã cã în prezent s-au pronunţat douã hotãrâri de cãtre Judecãtoria Sectorului 1, în una dintre cauze autorul excepţiei plãtind expertiza tehnicã în urma cãreia rezulta nevinovãţia sa. Instanţele de judecatã au respins totuşi, în mod neîntemeiat, cererile sale. Dacã cererile de recurs vor fi respinse ca inadmisibile, în temeiul textului de lege criticat, atunci aceste hotãrâri vor produce efecte care îl vor prejudicia.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, constatând cã în motivarea excepţiilor se porneşte de la ideea cã sancţiunea contravenţionalã echivaleazã cu o "acuzaţie în materie penalã", ceea ce ar impune un dublu grad de jurisdicţie. Curtea Europeanã a Drepturilor Omului nu a calificat însã toate faptele contravenţionale ca fiind acuzaţii în materie penalã, un exemplu în acest sens constituindu-l Decizia de admisibilitate pronunţatã la data de 18 noiembrie 2008, ca urmare a soluţionãrii Cererii nr. 17.857/03 în Cauza Neaţã împotriva României. Pornind de la "criteriile Engel" în Hotãrârea din 23 noiembrie 2006, pronunţatã în Cauza Jussila împotriva Finlandei, s-a explicat mecanismul prin care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului aplicã aceste criterii; or, în cauza de faţã, sancţiunea contravenţionalã fiind una uşoarã nu reprezintã o "acuzaţie în materie penalã". Se invocã, de asemenea, considerentele de principiu care au stat la baza Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.315 din 4 octombrie 2011.
Având cuvântul în replicã, Florin Stãnicã aratã cã, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, cele 3 condiţii care trebuie îndeplinite pentru calificarea unei fapte ca fiind "acuzaţie în materie penalã" nu trebuie îndeplinite cumulativ. Statele pot sã dezincrimineze anumite sancţiuni contravenţionale, dar aceasta nu împiedicã Curtea Europeanã a Drepturilor Omului sã le considere "acuzaţii în materie penalã".
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin deciziile nr. 575/R/2011 din 11 aprilie 2011, nr. 2.341 din 4 iulie 2011, nr. 1.656 din 23 mai 2011, nr. 616/R/2011 din 19 septembrie 2011, nr. 802/R/2011 din 27 septembrie 2011 şi încheierile din 26 aprilie 2011, nr. 13 din 2 iunie 2011, din 19 septembrie 2011, 3 noiembrie 2011 şi nr. 832/R/2011 din 20 octombrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 5.119/189/2010, nr. 412/210/2010, nr. 5.062/280/2009, nr. 33.850/299/2010, nr. 7.664/288/2010, nr. 3.559/330/2010, nr. 433/271/2010, nr. 12.389/55/2010, nr. 34.590/299/CV/2010 şi nr. 604/175/2010, Tribunalul Vaslui - Secţia civilã, Tribunalul Arad - Secţia contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncã şi asigurãri sociale, Tribunalul Argeş - Secţia civilã, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Vâlcea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilã, Tribunalul Bihor - Secţia a II-a civilã, de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilã, de contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Adrian Constantin Hanganu, Teodor Stana, Costel Tudor Popescu, Ghiocel Dobre, Constantin Tãnasie, Gheorghe Vlãsceanu, Emil Mircea Iancu, Alin Gheorghe Bãlaj, Florin Stãnicã şi Ioan Mihai Ivan în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor formulate împotriva unor sentinţe civile prin care s-au respins plângerile împotriva unor procese-verbale de constatare şi sancţionare a unor contravenţii aplicate în temeiul Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin urmãtoarele:
1. Cu privire la încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 şi art. 21 alin. (3), a dispoziţiilor art. 6 şi art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12, autorii excepţiei aratã cã Legea nr. 202/2010 prin care a fost introdus textul de lege criticat nu cuprinde precizãri referitoare la momentul de la care prevederile art. 118 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 se vor aplica. Astfel, prevederile legale criticate vor retroactiva, deoarece eliminã calea de atac a recursului împotriva hotãrârilor judecãtoreşti pronunţate ca urmare a soluţionãrii plângerilor împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a unor contravenţii, plângeri formulate anterior intrãrii în vigoare a Legii nr. 202/2010. Totodatã, în ipoteza existenţei unor plângeri contravenţionale introduse concomitent, pentru fapte ce constituie contravenţii în sensul Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002, prevederile textului de lege criticat prin care este eliminatã calea de atac a recursului se vor aplica diferenţiat, în funcţie de celeritatea cu care a fost pronunţatã hotãrârea instanţei ce judecã fondul. În aceste condiţii se instituie un tratament juridic diferit pentru persoane aflate în aceeaşi ipotezã, fãrã ca discriminarea sã aibã o justificare obiectivã şi rezonabilã, fãrã a exista un scop legitim şi fãrã respectarea raportului de proporţionalitate între scopul urmãrit şi mijloacele folosite pentru realizarea acestuia.
2. În ceea ce priveşte încãlcarea art. 21, 24, 129 şi 148 din Constituţie, art. 6, 13 şi 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7, art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi art. 8 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, autorii excepţiei aratã, în esenţã, cã dispoziţiile art. 118 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 eliminã posibilitatea atacãrii cu recurs a hotãrârii judecãtoreşti prin care se soluţioneazã plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, lipsind astfel pãrţile de posibilitatea de a uza de toate mijloacele procesuale pentru apãrarea unui drept sau interes legitim. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotãrârea din 21 februarie 1984, pronunţatã în Cauza Ozturk împotriva Germaniei, Hotãrârea din 4 octombrie 2007, pronunţatã în Cauza Anghel împotriva României, Hotãrârea din 1 februarie 2005, pronunţatã în Cauza Ziliberberg împotriva Moldovei, faptele ce constituie contravenţii sunt calificate drept "acuzaţii în materie penalã". Aşa fiind, ca urmare a adoptãrii textului de lege criticat, persoanele ce sãvârşesc contravenţiile reglementate de Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 nu beneficiazã de garanţiile specifice procedurii penale, respectiv examinarea declaraţiei de vinovãţie sau a condamnãrii pronunţate în primã instanţã de judecãtorie de cãtre o jurisdicţie superioarã, aşa cum prevede art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7. De asemenea, autorii mai aratã cã, potrivit art. 129 din Constituţie, legiuitorul poate reglementa cu privire la regimul juridic al unei cãi de atac, însã suprimarea existenţei acesteia contravine textului constituţional invocat.
Tribunalul Vaslui - Secţia civilã, Tribunalul Arad - Secţia contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncã şi asigurãri sociale, Tribunalul Argeş - Secţia civilã, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Vâlcea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilã, Tribunalul Bihor - Secţia a II-a civilã, de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilã, de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând, în esenţã, cã prin textul de lege criticat legiuitorul a urmãrit soluţionarea cu celeritate a cauzelor având ca obiect plângerile formulate împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor prevãzute de Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002. Totodatã, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa, de exemplu hotãrârile din 21 februarie 1975 şi 26 martie 1987, pronunţate în cauzele Golder împotriva Marii Britanii şi Leander împotriva Suediei, a statuat cã dreptul de acces la tribunale nu este absolut şi cã, fiind vorba despre un drept pe care Convenţia l-a recunoscut fãrã sã îl defineascã, existã posibilitatea limitãrii acestuia. Totodatã, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, nu este obligatorie existenţa unei cãi de atac împotriva hotãrârilor pronunţate în cauze ce privesc fapte calificate drept contravenţii care au o importanţã socialã mai micã, atunci când la judecarea cauzei în primã instanţã sunt respectate garanţiile unui proces echitabil. Se mai aratã cã sentinţele definitive şi irevocabile pot fi atacate în cãile extraordinare de atac, cu respectarea condiţiilor de admisibilitate reglementate pentru acestea.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului, în punctele de vedere transmise în dosarele nr. 1.065D/2011, nr. 1.246D/2011, 1.281D/2011, nr. 1.306D/2011 şi nr. 1.309D/2011, apreciazã cã textul de lege criticat este constituţional, arãtând cã eliminarea cãii de atac a recursului împotriva hotãrârii judecãtoreşti prin care a fost soluţionatã, în primã instanţã, plângerea contravenţionalã nu îngrãdeşte accesul liber la justiţie, care nu are semnificaţia, în toate cazurile, a accesului la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac. De asemenea, reglementãrile internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate cãile de atac prevãzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa instanţei naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.
Mai mult, prevederile legale criticate constituie norme de procedurã, or, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentalã, stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecatã constituie atributul exclusiv al legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, ca şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi modalitãţile prevãzute de lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile autorilor excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl formeazã prevederile art. 118 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, introduse prin art. X pct. 2 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, prevederi care au urmãtorul cuprins: "Hotãrârea judecãtoreascã prin care judecãtoria soluţioneazã plângerea este definitivã şi irevocabilã".
Se apreciazã cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligaţia respectãrii Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apãrare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 129 referitor la folosirea cãilor de atac, art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeanã, precum şi dispoziţiilor art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv, art. 14 privind interzicerea discriminãrii din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 2 paragraful 1 privind dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã din Protocolul nr. 7, art. 1 privind interzicerea generalã a discriminãrii din Protocolul nr. 12. Totodatã, se considerã cã se încalcã şi prevederile art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientã şi la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi art. 8 privind dreptul la satisfacţie efectivã din partea instanţelor naţionale din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã autorii excepţiei doresc modificarea şi completarea textului de lege criticat în sensul introducerii cãii de atac a recursului. Or, o atare chestiune ţine de competenţa exclusivã a legiuitorului originar sau delegat, Curtea Constituţionalã, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, neavând competenţa de a modifica sau de a completa textul de lege supus controlului de constituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Adrian Constantin Hanganu în Dosarul nr. 5.119/189/2010 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilã, Teodor Stana şi Alin Gheorghe Bãlaj în dosarele nr. 412/210/2010 şi nr. 12.389/55/2010 ale Tribunalului Arad - Secţia contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncã şi asigurãri sociale, Costel Tudor Popescu în Dosarul nr. 5.062/280/2009 al Tribunalului Argeş - Secţia civilã, Ghiocel Dobre şi Florin Stãnicã în dosarele nr. 33.850/299/2010 şi nr. 34.590/299/CV/2010 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, Constantin Tãnasie în Dosarul nr. 7.664/288/2010 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal, Gheorghe Vlãsceanu în Dosarul nr. 3.559/330/2010 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilã, Emil Mircea Iancu în Dosarul nr. 433/271/2010 al Tribunalului Bihor - Secţia a II-a civilã, de contencios administrativ şi fiscal şi Ioan Mihai Ivan în Dosarul nr. 604/175/2010 al Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilã, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 februarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
