Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 151 din 19 septembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 513 din 19 octombrie 2000
Lucian Mihai - preşedinte
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Mariana Trofimescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Iulian Stemate, Angela Stemate, Catalin Stemate şi Dragos Stemate în Dosarul nr. 14.077/1999 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal rãspund Iulian Stemate, personal şi asistat de avocat Doina Hairum, Angela Stemate, Catalin Stemate şi Dragos Stemate, reprezentaţi de acelaşi apãrãtor, lipsind Radu Petrescu. Procedura este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, se acorda cuvântul aparatorului autorilor exceptiei, care solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate, sustinand ca dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, în ansamblul lor, sunt contrare prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituţie, deoarece modifica prevederi dintr-o lege organicã, respectiv din Codul de procedura civilã. De asemenea, susţine ca art. 25 al ordonanţei menţionate, prin care se elimina calea de atac a apelului, incalca dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apãrare şi ale art. 49 alin. (1) referitor la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi prevederile art. 29 alin. 2 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, solicitând admiterea exceptiei şi sub acest aspect.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind nefondata. Se apreciazã ca dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu contravin Constituţiei, ci dimpotriva, aceste dispoziţii au scopul de a proteja chiriaşii din imobilele restituite foştilor proprietari atât în baza <>Legii nr. 112/1995 , cat şi prin hotãrâri judecãtoreşti. Totodatã se susţine ca prin ordonanta de urgenta se poate reglementa în domenii rezervate legilor organice, invocandu-se, în acest sens, jurisprudenta Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 ianuarie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 14.077/1999, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, în ansamblul lor, precum şi a dispoziţiilor art. 25 din aceeaşi ordonanta, excepţie ridicatã de Iulian Stemate, Angela Stemate, Catalin Stemate şi Dragos Stemate într-o cauza având ca obiect evacuarea, prin ordonanta preşedinţialã, din locuinta.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 este neconstitutionala, întrucât se reglementeazã în domeniul legilor organice, incalcandu-se astfel dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Legea fundamentalã. Totodatã se apreciazã ca art. 25 din ordonanta contravine prevederilor art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (1) şi ale art. 24 şi 49 din Constituţie, precum şi dispoziţiilor art. 29 alin. 2 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece art. 114 alin. (4) din Constituţie prevede competenta Guvernului ca, în cazuri excepţionale, sa adopte ordonanţe de urgenta. Tocmai caracterul lor de urgenta, determinat de existenta unor situaţii excepţionale, justifica emiterea acestora şi în domeniul legilor organice. Guvernul considera totodatã ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 a fost adoptatã cu respectarea condiţiilor de emitere a ordonanţelor de urgenta prevãzute la art. 114 alin. (4) din Constituţie. Se apreciazã, de asemenea, ca susţinerile autorilor exceptiei referitoare la neconstituţionalitatea <>art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 sunt neintemeiate, pe de o parte, pentru ca nu sunt incalcate dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Constituţie, litigiile dintre proprietari şi chiriaşi solutionandu-se de cãtre instanţele judecãtoreşti, iar pe de alta parte, deoarece excluderea caii de atac a apelului în astfel de litigii, fiind legatã de necesitatea soluţionãrii urgente a cauzelor privind dreptul de folosinta a imobilelor şi asigurarea stabilitatii raporturilor juridice, nu afecteazã nici unul dintre drepturile fundamentale ale pãrţilor implicate în proces.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorilor exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie, pe de o parte, <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40 din 8 aprilie 1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, în întregul sau, act normativ care în opinia autorilor exceptiei incalca art. 114 alin. (4) din Constituţie, deoarece modifica prevederi dintr-o lege organicã, respectiv din Codul de procedura civilã, şi, pe de alta parte, dispoziţiile art. 25 din aceeaşi ordonanta, dispoziţii de lege ce se apreciazã a fi contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (1), ale art. 24 şi ale art. 49 alin. (1), precum şi dispoziţiilor art. 29 alin. 2 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului.
I. Examinând susţinerea referitoare la încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 114 alin. (4), Curtea Constituţionalã constata ca interdicţia reglementãrii de cãtre Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, aceasta interdicţie decurgând direct din textul constituţional. O asemenea limitare nu este prevãzutã însã la alin. (4) al art. 114 din Constituţie, referitor la ordonanţele de urgenta, deoarece cazul excepţional ce impune adoptarea unor mãsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementãri de domeniul legii organice, nu numai ordinare, care, dacã nu ar putea fi adoptatã, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalitatii constituţionale a instituţiei. În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998.
Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 718 din 29 decembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 31 decembrie 1997, a statuat, de asemenea, ca "din cuprinsul prevederilor art. 72 alin. (3) din Constituţie şi al celorlalte dispoziţii constituţionale nu rezulta ca reglementãrile relative la procedura civilã, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legilor organice; fãrã indoiala, în conţinutul unor asemenea reglementãri pot exista şi norme de domeniul legii organice care atrag deci adoptarea lor cu majoritatea prevãzutã de Constituţie pentru astfel de legi. Aceasta însã nu înseamnã transformarea tuturor dispoziţiilor Codului de procedura civilã în prevederi de natura legii organice, deoarece astfel s-ar ajunge, practic, la completarea Constituţiei, care reglementeazã expres şi limitativ domeniile rezervate acestei categorii de legi, între care nu figureazã dispoziţii legale privind procedura civilã".
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile promovate prin decizia sus-amintita îşi menţin valabilitatea şi în aceasta cauza, astfel ca excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sa fie respinsã sub acest aspect.
II. Referitor la critica de neconstituţionalitate ce se aduce dispoziţiilor <>art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , în sensul încãlcãrii prevederilor art. 16 alin. (1), privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), privind accesul liber la justiţie, ale art. 24, privind dreptul la apãrare, şi ale art. 49 alin. (1), referitor la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, Curtea constata ca nici aceasta critica nu poate fi primitã.
Dispoziţiile <>art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 au urmãtorul cuprins: "Litigiile dintre proprietari şi chiriaşi, legate de schimbul obligatoriu de locuinta, sunt de competenta judecãtoriei în raza cãreia se afla imobilul. Hotãrârea pronunţatã de judecãtorie poate fi atacatã cu recurs. Hotãrârea instanţei de recurs este definitiva şi irevocabilã."
În jurisprudenta sa anterioarã Curtea Constituţionalã a examinat dacã liberul acces la justiţie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale, inclusiv în ceea ce priveşte exercitarea cãilor de atac. De asemenea, Curtea a analizat în ce condiţii existenta unor particularitãţi procedurale referitoare la exercitarea cãilor de atac este în concordanta cu principiul egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, prevãzut la art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituţionalã a statuat ca liberul acces la justiţie presupune şi accesul la mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia. Instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în fata instanţelor judecãtoreşti este de competenta exclusiva a legiuitorului. Aceasta soluţie decurge din dispoziţiile constituţionale ale art. 125 alin. (3), potrivit cãrora "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege", precum şi din cele ale art. 128, în conformitate cu care "Impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii".
În considerentele aceleiaşi decizii se retine ca semnificatia art. 21 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia accesul la justiţie nu poate fi îngrãdit prin lege, este aceea ca nu se poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a stabilit nici o categorie sau grup social. Însã legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite - asa cum sunt acelea din prezenta speta -, reguli speciale de procedura, precum şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac. În acest sens Curtea Constituţionalã s-a pronunţat şi prin Decizia nr. 92 din 11 septembrie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 20 noiembrie 1996.
În legatura cu argumentul referitor la încãlcarea principiului egalitãţii cetãţenilor în fata legilor şi a autoritãţilor publice, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea Constituţionalã a decis în mod constant ca nu este contrarã acestui principiu instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte cãile de atac, atâta timp cat ele asigura egalitatea juridicã a cetãţenilor în utilizarea lor. Principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate, asa încât, dacã la situaţii egale trebuie sa corespundã un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul nu poate fi decât diferit. În acest sens s-a statuat prin deciziile nr. 70 din 15 decembrie 1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, nr. 74 din 13 iulie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 22 iulie 1994, şi nr. 85 din 27 iulie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 11 august 1994.
Soluţiile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de fata, neexistand ratiuni pentru modificarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Cu privire la susţinerea încãlcãrii principiului constituţional al dreptului la apãrare, consacrat prin art. 24 din Constituţie, Curtea constata ca dispoziţiile <>art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu contravin acestui principiu, deoarece reglementarea unei singure cai de atac nu impiedica exercitarea dreptului la apãrare.
În sfârşit, referitor la critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea art. 49 din Constituţie, precum şi a prevederilor art. 29 alin. 2 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, Curtea constata ca acestea sunt nerelevante pentru soluţionarea exceptiei de fata, neavând incidenta cu obiectul cauzei.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE :
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Iulian Stemate, Angela Stemate, Catalin Stemate şi Dragos Stemate în Dosarul nr. 14.077/1999 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti,
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 19 septembrie 2000.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
