Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 150 din 7 martie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Aurora" - S.R.L. din Botoşani în Dosarul nr. 4.359/193/2012 al Judecătoriei Botoşani - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 62D/2013. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi arătând că nu există elemente noi, de natură a determina modificarea acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 14 ianuarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 4.359/193/2012, Judecătoria Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Aurora" - S.R.L. din Botoşani într-o cauză având ca obiect obligarea la plata chiriei restante aferente folosinţei unui spaţiu comercial. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 încalcă normele constituţionale invocate, întrucât cuantumul taxelor de timbru, calculat potrivit textelor criticate, poate avea valori foarte mari, ce constituie obstacole în calea accesului liber la justiţie şi a exercitării dreptului la apărare. Judecătoria Botoşani - Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că persoanele juridice pot beneficia de reduceri, eşalonări sau amânări la plata taxelor judiciare de timbru, conform art. 21 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997, motiv pentru care nu poate fi reţinută critica potrivit căreia textele criticate încalcă liberul acces la justiţie şi dreptul la apărare. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că dispoziţiile art. 21 din Constituţie nu instituie interdicţii în privinţa taxelor judiciare, fiind legal şi echitabil ca persoanele care se adresează justiţiei să contribuie la acoperirea cheltuielilor generate de soluţionarea acţiunilor pe care le promovează. Se arată totodată că în situaţia în care există disproporţii între taxele judiciare datorate de justiţiabili şi veniturile acestora, instanţele pot acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări la plata acestor taxe, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Se face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 210 din 10 iulie 2002 şi nr. 814 din 17 septembrie 2007. Avocatul Poporului apreciază că textele criticate sunt constituţionale. Se arată că liberul acces la justiţie nu înseamnă gratuitate şi că legiuitorul are libertatea de a stabili taxe ce urmează a fi plătite de către justiţiabili în schimbul serviciilor de care beneficiază în realizarea actului de justiţie. Se mai arată că justiţiabilii care fac dovada unor venituri mici pot beneficia de reduceri, scutiri sau eşalonări la plata acestor taxe, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 722 din 2 iunie 2011. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, care au următorul cuprins: "(1) Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, se taxează astfel: a) până la valoarea de 50 lei - 6 lei; b) între 51 lei şi 500 lei - 6 iei + 10% pentru ce depăşeşte 50 lei; c) între 501 iei şi 5.000 lei - 51 lei + 8% pentru ce depăşeşte 500 lei; d) între 5.001 lei şi 25.000 lei - 411 lei + 6% pentru ce depăşeşte 5.000 lei; e) între 25.001 lei şi 50.000 lei - 1.611 lei + 4% pentru ce depăşeşte 25.000 lei; f) între 50.001 lei şi 250.000 lei - 2.611 lei + 2% pentru ce depăşeşte 50.000 lei; g) peste 250.000 lei - 6.611 lei + 1% pentru ce depăşeşte 250.000 lei." Se susţine, în esenţă, că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 24 cu privire la dreptul la apărare, precum şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 prin numeroase decizii, ca, de exemplu, deciziile nr. 569 şi nr. 570 din 3 mai 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 4 iulie 2011, şi Decizia nr. 667 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 6 august 2012, prin care a reţinut că accesul liber la justiţie nu înseamnă gratuitate şi că nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Curtea a mai reţinut că regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribue prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţi. În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut - Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 57. Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa. Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecătorească) este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora. De asemenea, la finalul procesului judiciar sarcina suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a căzut în pretenţii sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestaţiile efectuate, în condiţiile legii, de organele de justiţie. Având în vedere cele de mai sus, prin aceleaşi decizii, Curtea a stabilit că nu sunt încălcate nici prevederile art. 24 din Constituţie. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Aurora" - S.R.L. din Botoşani în Dosarul nr. 4.359/193/2012 al Judecătoriei Botoşani - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie 2013.
