Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Muraru - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Apostolescu Irina-Alice impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 ianuarie 1997 .
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 20 mai 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa celorlalte pãrţi, legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 3 iunie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã, prin Încheierea din 30 octombrie 1996, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedura civilã, ridicatã de Apostolescu Irina-Alice.
Prin Decizia nr. 2 din 9 ianuarie 1997 Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedura civilã. Aceasta soluţie s-a fundamentat pe Decizia Curţii Constituţionale nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, prin care s-a statuat ca prevederile art. 330^1 din Codul de procedura civilã sunt neconstituţionale în mãsura în care se aplica hotãrârilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrãrii în vigoare a Legii nr. 59/1993.
Impotriva Deciziei nr. 2 din 9 ianuarie 1996 a declarat recurs, în termen legal, Apostolescu Irina-Alice, pentru urmãtoarele motive: prevederile art. 330^1 din Codul de procedura civilã aduc o grava atingere inviolabilitatii şi neprescriptibilitatii dreptului de proprietate, astfel cum este reglementat prin Constituţie, de vreme ce se recunoaşte procurorului general posibilitatea de a declara oricând recurs în anulare impotriva unei hotãrâri judecãtoreşti; prevederile art. 330 din acelaşi cod infrang principiul egalitãţii pãrţilor în procesul civil, deoarece numai procurorul general poate promova recursul în anulare, ceea ce introduce un element de nesiguranta asupra hotãrârilor judecãtoreşti.
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsã ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Senatul, prin Comisia juridicã, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari, apreciazã ca excepţia este nefondata.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca, urmare modificãrii dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedura civilã prin Legea nr. 17/1997, în sensul stabilirii unui termen de 6 luni în care procurorul general poate declara recurs în anulare, Curtea nu este competenta sa soluţioneze. Invoca în sprijinul acestei sustineri dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cãrora Curtea hotãrãşte doar asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti referitoare la neconstituţionalitatea legilor şi ordonanţelor. Invoca, de asemenea, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. III din 31 octombrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, prin care s-a statuat ca, în situaţia modificãrii prevederilor legale supuse controlului de constitutionalitate, Curtea se pronunţa numai dacã noua soluţie legislativã este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificãrii.
Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, punctele de vedere ale Senatului şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedura civilã, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Motivul de recurs, referitor la neconstituţionalitatea art. 330^1 din Codul de procedura civilã datoratã nelimitarii în timp a dreptului procurorului general de a declara recursul în anulare, este întemeiat şi urmeazã a fi admis. Curtea constata ca, prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, prevederile acestui articol au fost modificate, instituindu-se un termen de 6 luni pentru exercitarea recursului în anulare. În aceste condiţii, se admite recursul privind dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedura civilã, se modifica Decizia Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 ianuarie 1997 şi, pe fond, se respinge excepţia invocatã, întrucât, prin instituirea termenului de 6 luni, aceasta a rãmas fãrã obiect.
Motivul de recurs, referitor la neconstituţionalitatea art. 330 din Codul de procedura civilã, urmeazã a fi respins, deoarece excepţia de neconstituţionalitate a acestui text este invocatã pentru prima data în fata Curţii, în recurs. Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţionalã hotãrãşte "asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor".
Rezulta, pe cale de interpretare, ca ea nu hotãrãşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate direct în fata ei. Soluţia contrarã nu putea fi primitã şi pentru faptul ca astfel s-ar incalca prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în sensul cãrora, în fata instanţei judecãtoreşti, pãrţile sunt în drept sa dezbata excepţia, depunând dovezile şi probele pe care le cred de cuviinţã şi exercitandu-şi astfel drepturile procesuale ce le aparţin, ca în orice cauza pendinte pe rolul unei instanţe judecãtoreşti. În finalul acestei faze de dezbatere contradictorie, instanta însãşi este obligatã sa-şi exprime opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate şi sa sesizeze, prin încheiere, Curtea Constituţionalã. Dacã aceste reguli se referã la condiţiile în care poate fi sesizatã Curtea pentru judecata în fond, este limpede ca ele nu pot fi eludate în cazul în care Curtea soluţioneazã pricina în recurs. Ceea ce imperativ nu este admisibil la judecata în fond nu poate deveni admisibil ca urmare a exercitãrii caii de atac a recursului.
Admiterea posibilitatii de a invoca excepţia de neconstituţionalitate pentru prima data în recursul declarat la Curtea Constituţionalã ar înlesni exercitarea abuzivã a caii de atac de acela care, nesocotind legea, ar pune instanta în situaţia de a se pronunţa în legatura cu noi probleme litigioase ce nu au fost avute în vedere la judecata în fond.
În sensul celor arãtate sunt şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 97 din 24 octombrie 1995 şi nr. 77 din 25 iunie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996 şi, respectiv, nr. 165 din 26 iulie 1996.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de Apostolescu Irina-Alice privind dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedura civilã şi modifica Decizia Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 ianuarie 1997, în sensul ca respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedura civilã, ca fiind lipsitã de obiect.
Respinge recursul declarat cu privire la dispoziţiile art. 330 din Codul de procedura civilã.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa din 3 iunie 1997.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
