Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 150 din 22 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 si art. 26 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Ion Tiucã - procuror Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi <>art. 26 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Liviu Corneliu Niculescu şi Adriana Niculescu în Dosarul nr. 12.152/300/2006 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti. La apelul nominal rãspunde partea Inspectoratul în Construcţii al Municipiului Bucureşti, prin Inspectoratul de Stat în Construcţii, reprezentat de consilier juridic Cristian Dima, cu delegaţie depusã la dosarul cauzei, lipsind autorii excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, partea prezentã susţine cã dispoziţiile art. 3 şi ale <>art. 26 din Legea nr. 50/1991 nu contravin normelor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul de proprietate privatã şi solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã. Aratã în acest sens cã instituirea, prin textele de lege criticate, a obligaţiei obţinerii autorizaţiei de construcţii pentru executarea anumitor lucrãri, a unor contravenţii referitoare la nerespectarea acestei obligaţii, cât şi a sancţiunilor corespunzãtoare nu încalcã prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 5 octombrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 12.152/300/2006, Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 3 şi <>art. 26 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã". Excepţia a fost ridicatã de Liviu Corneliu Niculescu şi Adriana Niculescu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile <>art. 3 din Legea nr. 50/1991 încalcã dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece "obligativitatea impusã titularilor dreptului de proprietate privatã asupra unui teren de a construi conform voinţei unor organe administrative constituie golirea de conţinut a dreptului de proprietate privatã şi supunerea titularilor respectivului drept la taxe şi sancţiuni nejustificate. În consecinţã, restricţionarea şi limitarea de cãtre stat a dreptului de proprietate privatã al cetãţenilor sãi, în alte condiţii decât cele prevãzute de art. 44 din Constituţie, constituie o încãlcare a garantãrii şi ocrotirii proprietãţii private". Prevederile legale criticate instituie, totodatã, un tratament discriminatoriu între persoanele fizice titulare ale dreptului de proprietate şi stat sau alte persoane de drept public titulare ale acestui drept. De asemenea, sancţiunile prevãzute de art. 26 din legea criticatã conduc, în opinia autorilor excepţiei, "la o limitare drasticã a dreptului de proprietate privatã, atât timp cât regimul sancţionator nu se aplicã statului sau persoanelor de drept public". Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât scopul <>Legii nr. 50/1991 este asigurarea interesului general privind urbanismul şi amenajarea teritoriului, securitatea şi siguranţa în construcţii. Pentru protejarea acestor obiective de interes general, legea criticatã instituie anumite condiţii specifice a cãror respectare este obligatorie fãrã nicio discriminare şi care sunt în acord cu prevederile art. 44 din Constituţie. Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 3 şi <>art. 26 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii sunt constituţionale. Astfel, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, prin lege pot fi stabilite anumite limite, îngrãdiri, fie în privinţa obiectului dreptului de proprietate, fie în privinţa unor atribute ale dreptului de proprietate, pentru apãrarea intereselor sociale şi economice generale sau pentru apãrarea drepturilor altor persoane, esenţial fiind ca prin aceste restricţii sã nu se anihileze complet dreptul de proprietate, în acest context încadrându-se şi reglementãrile legii examinate. Precizeazã, totodatã, cã instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat în sensul constituţionalitãţii prevederilor criticate, de exemplu prin <>Decizia nr. 409/2005 . Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 şi ale <>art. 26 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 52/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 16 martie 2006. Textele criticate au urmãtorul conţinut: - Art. 3: "Autorizaţia de construire se elibereazã pentru: a) lucrãri de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel, precum şi a instalaţiilor aferente acestora, cu excepţia celor prevãzute la art. 11; b) lucrãri de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum şi orice alte lucrãri, indiferent de valoarea lor, care urmeazã sã fie efectuate la construcţii reprezentând monumente istorice, inclusiv la cele din zonele lor de protecţie, stabilite potrivit legii; c) lucrãri de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare şi reabilitare privind cãi de comunicaţie, inclusiv lucrãri de artã, reţele şi dotãri tehnico-edilitare, lucrãri hidrotehnice, amenajãri de albii, lucrãri de îmbunãtãţiri funciare, lucrãri de instalaţii de infrastructurã, noi capacitãţi de producere, transport, distribuţie a energiei electrice şi/sau termice, precum şi de reabilitare şi retehnologizare a celor existente; d) împrejmuiri şi mobilier urban, amenajãri de spaţii verzi, parcuri, pieţe şi alte lucrãri de amenajare a spaţiilor publice; e) lucrãri de foraje şi excavãri necesare în vederea efectuãrii studiilor geotehnice, prospecţiunilor geologice, exploatãrilor de cariere, balastiere, sonde de gaze şi petrol, precum şi alte exploatãri de suprafaţã sau subterane; f) lucrãri, amenajãri şi construcţii cu caracter provizoriu necesare în vederea organizãrii execuţiei lucrãrilor de bazã, dacã nu au fost autorizate o datã cu acestea; g) organizarea de tabere de corturi, cãsuţe sau de rulote; h) lucrãri de construcţii cu caracter provizoriu: chioşcuri, tonete, cabine, spaţii de expunere situate pe cãile şi spaţiile publice, corpuri şi panouri de afişaj, firme şi reclame, precum şi anexele gospodãreşti ale exploataţiilor agricole situate în extravilan; i) cimitire - noi şi extinderi."; - Art. 26: "(1) Constituie contravenţii urmãtoarele fapte, dacã nu au fost sãvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, sã fie considerate infracţiuni: a) executarea sau desfiinţarea, totalã ori parţialã, fãrã autorizaţie a lucrãrilor prevãzute la art. 3, cu excepţia celor menţionate la lit. b), de cãtre investitor şi executant; b) executarea sau desfiinţarea, cu nerespectarea prevederilor autorizaţiei şi a proiectului tehnic, a lucrãrilor prevãzute la art. 3, cu excepţia celor prevãzute la lit. b), de cãtre investitor şi executant; c) aprobarea furnizãrii de utilitãţi urbane, ca urmare a executãrii de lucrãri de branşamente şi racorduri la reţele pentru construcţii noi neautorizate; d) menţinerea dupã expirarea termenului prevãzut prin autorizaţie sau dupã terminarea lucrãrilor autorizate ori adaptarea în alte scopuri faţã de cele prevãzute în autorizaţie a construcţiilor, lucrãrilor şi amenajãrilor cu caracter provizoriu; e) neaducerea terenului la starea iniţialã de cãtre investitor, dupã terminarea lucrãrilor prevãzute la art. 3 lit. c), precum şi nerealizarea lucrãrilor de curãţare, amenajare ori degajare, dupã caz, a amplasamentului şi/sau a terenurilor adiacente ocupate temporar pe durata execuţiei, o datã cu încheierea lucrãrilor de bazã; f) împiedicarea ori sustragerea de la efectuarea controlului, prin interzicerea accesului organelor de control abilitate sau prin neprezentarea documentelor şi a actelor solicitate; g) neanunţarea datei începerii lucrãrilor de construcţii autorizate, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (8), precum şi depãşirea termenului legal prevãzut la art. 7 alin. (1); h) emiterea de certificate de urbanism incomplete ori cu date eronate, care nu conţin lista cuprinzând avizele şi acordurile legale necesare în raport cu obiectivul de investiţii, sau eliberarea acestora cu depãşirea termenului legal; i) emiterea de autorizaţii de construire/desfiinţare: - în lipsa unui drept real asupra imobilului, care sã confere dreptul de a solicita autorizaţia de construire/desfiinţare; - în lipsa sau cu nerespectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism, aprobate potrivit legii; - în baza unor documentaţii incomplete sau elaborate în neconcordanţã cu prevederile certificatului de urbanism, ale Codului civil, ale conţinutului-cadru al proiectului pentru autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, care nu conţin avizele şi acordurile legale necesare sau care nu sunt verificate potrivit legii; - în lipsa expertizei tehnice privind punerea în siguranţã a întregii construcţii, în cazul lucrãrilor de consolidare; - în baza altor documente decât cele cerute prin prezenta lege; j) neorganizarea şi neexercitarea controlului privind disciplina în autorizarea şi executarea lucrãrilor de construcţii de cãtre compartimentele abilitate din cadrul aparatului propriu al consiliilor judeţene şi al primãriilor, în unitãţile lor administrativ-teritoriale, potrivit prevederilor art. 27 alin. (3) şi (4), precum şi neurmãrirea modului de îndeplinire a celor dispuse de Inspectoratul de Stat în Construcţii, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3); k) neîndeplinirea, la termenul stabilit, a mãsurilor dispuse de Inspectoratul de Stat în Construcţii la controlul anterior; l) refuzul nejustificat sau obstrucţionarea sub orice formã a accesului persoanelor fizice sau al reprezentanţilor persoanelor juridice la documentele prevãzute la art. 34 alin. (7); m) depãşirea termenului de 15 zile pentru emiterea avizelor şi acordurilor necesare în vederea autorizãrii lucrãrilor de construcţii, conform prevederilor art. 7 alin. (20). "(2) Contravenţiile prevãzute la alin. (1), sãvârşite de persoanele fizice sau juridice, se sancţioneazã cu amendã dupã cum urmeazã: - de la 1.000 lei la 100.000 lei, cele prevãzute la lit. a); - de la 3.000 lei la 10.000 lei, cele prevãzute la lit. f); - de la 3.000 lei la 4.000 lei, cele prevãzute la lit. c); - de la 3.000 lei la 10.000 lei, cele prevãzute la lit. b), d) şi e); - de la 5.000 lei la 30.000 lei, cele prevãzute la lit. h) şi i); - de la 1.000 lei la 5.000 lei, cele prevãzute la lit. j) şi k); - de la 1.000 lei la 2.000 lei, cele prevãzute la lit. l) şi m); - de 1.000 lei, cele prevãzute la lit. g)." (3) Cuantumul amenzilor se actualizeazã anual prin hotãrâre a Guvernului. (4) Sancţiunea amenzii poate fi aplicatã şi reprezentantului persoanei juridice. (5) Sancţiunea amenzii pentru faptele prevãzute la alin. (1) lit. h) şi i) se aplicã funcţionarilor publici responsabili de verificarea documentaţiilor care stau la baza emiterii certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construire sau de desfiinţare, precum şi semnatarilor, potrivit atribuţiilor stabilite conform legii." În motivarea excepţiei, autorul acesteia invocã dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, referitoare la ocrotirea şi garantarea dreptului de proprietate privatã. Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 3 din Legea nr. 50/1991 enumerã tipurile de lucrãri pentru a cãror executare este necesarã eliberarea unei autorizaţii de construire, iar art. 26 din aceeaşi lege stabileşte contravenţiile referitoare la nerespectarea unor obligaţii prevãzute de lege, precum şi sancţiunile corespunzãtoare. În opinia autorilor excepţiei, textele de lege menţionate limiteazã şi restricţioneazã exercitarea dreptului de proprietate în alte condiţii decât cele prevãzute de art. 44 din Constituţie. Curtea constatã cã aceastã criticã de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. Potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Legea fundamentalã, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Aşadar, Constituţia lasã în sarcina legiuitorului stabilirea condiţiilor şi a limitelor de exercitare a dreptului de proprietate, avându-se în vedere, evident, şi celelalte prevederi constituţionale, cum ar fi, de exemplu, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Ca atare, <>Legea nr. 50/1991 reglementeazã condiţiile în care trebuie sã aibã loc executarea lucrãrilor de construcţii, stabilind în sarcina deţinãtorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren şi/sau construcţii - anumite obligaţii ce derivã din necesitatea protejãrii interesului general pe care urbanismul şi amenajarea teritoriului, precum şi securitatea şi siguranţa în construcţii îl reprezintã. Prin urmare, Curtea nu poate reţine critica de neconstituţionalitate potrivit cãreia obligaţiile impuse de textele legale examinate depãşesc cadrul constituţional stabilit de art. 44 şi constatã cã, dimpotrivã, acestea reprezintã tocmai o aplicare a prevederilor fundamentale pretins a fi încãlcate. De altfel, în jurisprudenţa sa Curtea Constituţionalã a mai examinat conformitatea dispoziţiilor art. 3 şi ale <>art. 26 din Legea nr. 50/1991 faţã de prevederile art. 44 din Legea fundamentalã, statuând, pentru argumentele acolo reţinute, cã textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens sunt, de exemplu, deciziile nr. 409/2005 şi nr. 4/2005, ale cãror soluţii şi considerente îşi menţin valabilitatea în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi <>art. 26 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Liviu Corneliu Niculescu şi Adriana Niculescu în Dosarul nr. 12.152/300/2006 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
