Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 15 din 9 ianuarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 80 pct. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 79 din 1 februarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a prevederilor <>art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Romstal Imex" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.413/94/2006 (Dosar vechi nr. 3.119/2006) al Judecãtoriei Buftea.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 septembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.413/94/2006 (Dosar vechi nr. 3.119/2006), Judecãtoria Buftea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţã. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Romstal Imex" S.R.L. din Bucureşti într-o cauzã având ca obiect plângerea formulatã de aceasta împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unor contravenţii, întocmit în temeiul textului de lege criticat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã art. 80 pct. 22 din ordonanţa criticatã contravine art. 15 alin. (2) şi art. 23 alin. (12) din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, evocând "prevederi din acte normative incidente în cauzã", şi anume <>art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, <>art. 41 din Legea contabilitãţii nr. 82/1991 , <>art. 3 alin. (4) din Ordinul ministrului finanţelor nr. 2.055 din 30 octombrie 1998 , art. 4 alin. 1 din Normele metodologice din 18 aprilie 2003 pentru aplicarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale (abrogat), precum şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 361/2004 şi nr. 83/2004, autorul excepţiei aratã cã, "în ipoteza aplicãrii" unei sancţiuni, ea "nu mai poate fi executatã, deoarece acest lucru s-ar face atât cu încãlcarea principiului constituţional al retroactivitãţii legii contravenţionale, cât şi cu încãlcarea <>art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 ." În continuare, aratã cã, potrivit doctrinei referitoare la norma juridicã, "sancţiunea nu poate exista în cuprinsul unui act normativ decât în situaţia în care ipoteza şi dispozitivul normei se gãsesc în conţinutul actului normativ care conţine sancţiunea sau în alte acte normative în vigoare", astfel cã în ceea ce priveşte art. 80 pct. 22 "nu poate fi vorba despre o normã juridicã atâta timp cât avem numai sancţiunea, ipoteza şi dispoziţia fiind abrogate". Ca atare, considerã cã atât menţinerea, cât şi aplicarea sancţiunii prevãzute de textul de lege criticat sunt neconstituţionale, "deoarece nu au temei legal, aşa cum prevede art. 23 alin. (12) din Constituţia României", iar constatarea neconstituţionalitãţii acestor prevederi "ar proteja persoanele de eventualele «tracasãri» sau chiar abuzuri din partea organelor de control" şi "s-ar evita atât unele soluţii contradictorii ale instanţelor de judecatã, cât şi încãrcarea inutilã a instanţelor cu asemenea cauze". În ceea ce priveşte încãlcarea art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, nu sunt formulate motive de neconstituţionalitate.
Judecãtoria Buftea considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât elementele normei juridice - ipotezã, dispoziţie şi sancţiune - se regãsesc în pct. 22 al art. 80 din ordonanţa criticatã, astfel cã excepţia ridicatã "este menitã doar a tergiversa judecarea cauzei."
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile <>art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţã, astfel cum a fost modificat prin <>art. I pct. 58 din Legea nr. 650/2002 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 16 decembrie 2002.
Art. 80 pct. 22 prevede: "Constituie contravenţii, dacã nu au fost sãvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, sã constituie infracţiuni, şi se sancţioneazã dupã cum urmeazã: [...]; 22. exercitarea de activitãţi de comerţ cu ridicata şi comerţ cu amãnuntul în aceeaşi structurã de vânzare, respectiv suprafaţã de vânzare, cu amendã de la 20.000.000 lei la 100.000.000 lei şi cu interzicerea uneia dintre cele douã activitãţi;".
Textele constituţionale invocate ca fiind încãlcate sunt art. 15 alin. (2), potrivit cãruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile", şi art. 23 alin. (12), care dispune cã "Nicio pedeapsã nu poate fi stabilitã sau aplicatã decât în condiţiile şi în temeiul legii."
Se mai invocã şi încãlcarea art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind "Dreptul la un proces echitabil". De asemenea, autorul excepţiei raporteazã motivarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate la "prevederi din acte normative incidente în cauzã", şi anume: <>art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , <>art. 41 din Legea contabilitãţii nr. 82/1991 , <>art. 3 alin. (4) din Ordinul ministrului finanţelor nr. 2.055 din 30 octombrie 1998 , art. 4 alin. 1 din Normele metodologice din 18 aprilie 2003 pentru aplicarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 , deciziile Curţii Constituţionale nr. 361/2004 şi nr. 83/2004.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Potrivit criticilor formulate, constând, în esenţã, în evocarea unor dispoziţii din "acte normative incidente în cauzã", aplicarea unei sancţiuni în temeiul <>art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 încalcã art. 15 alin. (2) şi art. 23 alin. (12) din Constituţie.
Articolul 80 din <>Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 stabileşte contravenţii - dacã nu au fost sãvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, sã constituie infracţiuni - şi sancţiuni: amenzi şi suspendarea sau interzicerea activitãţii. Curtea constatã cã pct. 22 al articolului ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, care dispune cã "exercitarea de activitãţi de comerţ cu ridicata şi comerţ cu amãnuntul în aceeaşi structurã de vânzare, respectiv suprafaţã de vânzare", constituie contravenţie şi se sancţioneazã "cu amendã de la 20.000.000 lei la 100.000.000 lei şi cu interzicerea uneia dintre cele douã activitãţi", nu conţine în sine vreo prevedere cu caracter retroactiv şi nici nu face precizãri în legãturã cu aplicarea în timp a reglementãrilor pe care le cuprinde. De altfel, însãşi ordonanţa în întregul sãu, adoptatã la 29 august 2000, intrã în vigoare, potrivit art. 89 alin. (2) din aceasta, la data de 1 ianuarie 2001, respectiv la data de 1 ianuarie 2003, aşa cum dispune <>art. 91 introdus prin pct. 71 din Legea nr. 650/2002 . Mai mult, în cauzã, sancţiunea a fost aplicatã în martie 2006.
În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (12), Curtea constatã cã acestea nu au incidenţã în cauzã, întrucât art. 23 din Constituţie priveşte "Libertatea individualã", iar alineatul menţionat dispune cã "Nicio pedeapsã nu poate fi stabilitã sau aplicatã decât în condiţiile şi în temeiul legii." Or, textul de lege criticat dispune, aşa cum s-a arãtat, cu privire la contravenţii şi sancţiuni în domeniul de reglementare al <>Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Aşadar, Curtea nu poate reţine contrarietatea dintre textul de lege criticat şi prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) şi ale art. 23 alin. (12).
În legãturã cu încãlcarea art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, nu se aratã în ce constã aceasta, aşa încât Curtea nu o poate analiza.
De altfel, în realitate, autorul excepţiei nici nu formuleazã critici de neconstituţionalitate, ci, analizând cuprinsul art. 80 pct. 22 din ordonanţã prin raportare la "acte normative incidente în cauzã", este nemulţumit cã textul se aplicã, deşi nu constituie "o normã juridicã atâta timp cât avem numai sancţiunea, ipoteza şi dispoziţia fiind abrogate" şi nu are "temei legal aşa cum prevede art. 23 alin. (12) din Constituţia României", astfel încât constatarea neconstituţionalitãţii lui "ar proteja persoanele de eventualele «tracasãri» sau chiar abuzuri din partea organelor de control" şi "s-ar evita atât unele soluţii contradictorii ale instanţelor de judecatã, cât şi încãrcarea inutilã a instanţelor cu asemenea cauze."
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Romstal Imex" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.413/94/2006 (Dosar vechi nr. 3.119/2006) al Judecãtoriei Buftea.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 ianuarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
