Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 15 din 22 ianuarie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 130 alin. (1) lit. a) si c), ale art. 131 si ale art. 133 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 130 alin. (1) lit. a) şi c), ale art. 131 şi ale <>art. 133 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "PRO TV" - S.R.L. în Dosarul nr. 6.582/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã. La apelul nominal lipsesc pãrţile, procedura de citare fiind legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, întrucât nu existã nici o contradicţie între textele de lege criticate şi prevederile constituţionale invocate de autoarea excepţiei.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 25 iunie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 6.582/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 130 alin. (1) lit. a) şi c), ale art. 131 şi ale <>art. 133 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "PRO TV" S.R.L. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã dispoziţiile art. 130 alin. (1) lit. a) şi c), art. 131 şi ale <>art. 133 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 , care obligã organele de conducere ale persoanei juridice sã îşi exprime acordul de voinţã cu privire la încheierea unui contract în care anumite clauze sunt prestabilite de lege, încalcã libertatea gândirii consacratã de art. 29 din Constituţie, care include şi libertatea de decizie a acestor organe. Mai mult, se apreciazã cã <>art. 133 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 , care stabileşte obligativitatea utilizatorilor de a plãti un procent din încasãrile brute, nu face distincţie între utilizatori, existând, de exemplu, posturi de televiziune care nu difuzeazã opere muzicale, astfel încât se exclude, de plano, concurenţa loialã şi se realizeazã o îngrãdire a comerţului selectiv. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Guvernul aratã cã susţinerile privind încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 29 alin. (1) sunt neîntemeiate, întrucât dispoziţiile criticate nu au legãturã cu îngrãdirea libertãţii de gândire. Se apreciazã cã <>Legea nr. 8/1996 nu prevede stabilirea unor contracte-cadru între utilizatori şi organismele de gestiune colectivã, cuprinzând clauze fixe, ci, dimpotrivã, potrivit art. 130 alin. (2), tabelele şi metodologiile cuprinzând drepturile patrimoniale ale titularilor sunt stabilite în urma negocierii dintre reprezentanţii asociaţiilor patronale de utilizatori şi organismele de gestiune colectivã. Tot pentru protecţia utilizatorilor, art. 133 alin. (1) stabileşte limitele maxime ale procentelor din încasãrile brute sau din cheltuielile ocazionate de utilizare ce trebuie avute în vedere în cadrul negocierilor. În ceea ce priveşte susţinerea privind încãlcarea dispoziţiilor <>art. 134 alin. (1) din Constituţie, se considerã cã Legea nr. 8/1996 , în ansamblu, a avut în vedere tocmai caracterul de economie de piaţã al economiei româneşti. Aşa fiind, se aratã cã dispoziţiile legale criticate ar trebui analizate avându-se în vedere şi art. 134 alin. (2) din Constituţie, care prevede cã statul trebuie sã asigure protecţia concurenţei loiale, precum şi dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 41 alin. (1), potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege. Prin urmare, se constatã cã legiuitorul a reglementat drepturile şi obligaţiile titularilor drepturilor de autor şi ale celor ai drepturilor conexe, ale organismelor de gestiune care îi reprezintã, precum şi ale utilizatorilor operelor sau prestaţiilor artistice ale titularilor, în considerarea acestui cadru constituţional. Prin urmare, se apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 130 lit. a) şi c), art. 131, precum şi cele ale <>art. 133 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 este neîntemeiatã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 130 alin. (1) lit. a) şi c), art. 131 şi <>art. 133 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996. Textele legale criticate au urmãtorul conţinut: - Art. 130 alin. (1) lit. a) şi c): "Organismele de gestiune colectivã au urmãtoarele obligaţii: a) sã acorde utilizatorilor, prin contract, în schimbul unei remuneraţii, autorizaţii neexclusive de utilizare a operelor sau prestaţiilor titularilor drepturilor, sub formã de licenţã neexclusivã; [...] c) sã încheie, în numele titularilor de drepturi sau pe baza mandatului acordat de organisme similare din strãinãtate, contracte generale cu organizatorii de spectacole, organismele de radiodifuziune, televiziune şi retransmitere prin cablu, având ca obiect autorizarea de reprezentare şi de difuzare a operelor sau a prestaţiilor actuale şi viitoare înscrise în repertoriul lor;"; - Art. 131: "(1) Tabelele şi metodologiile prevãzute la art. 130 alin. (1) lit. b) se negociazã în cadrul unei comisii constituite din: a) câte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivã, care funcţioneazã într-un domeniu; b) câte un reprezentant al principalelor asociaţii patronale ale utilizatorilor dintr-un domeniu. (2) Organismele de gestiune colectivã, precum şi asociaţiile patronale ale utilizatorilor, reprezentate în comisie, pentru fiecare domeniu, se desemneazã de cãtre Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. (3) Tabelele şi metodologiile negociate se prezintã pentru avizare Oficiului Român pentru Drepturile de Autor care, în termen de 30 de zile, le înainteazã spre aprobare Guvernului. (4) În situaţia în care, în urma negocierilor, comisia nu a putut stabili, în termen de 90 de zile de la data constituirii ei, tabelele şi metodologiile, acestea se prezintã pentru mediere Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. În vederea medierii, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor convoacã pãrţile care au negociat, analizeazã punctele de vedere ale acestora şi decide forma definitivã a tabelelor şi a metodologiilor, pe care le înainteazã Guvernului spre aprobare, în termen de 30 de zile de la data primirii. (5) Tabelele şi metodologiile aprobate prin hotãrâre a Guvernului sunt obligatorii şi pentru utilizatorii care nu au participat la negocieri. (6) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate fi sesizat cu o nouã cerere de avizare a tabelelor şi a metodologiilor, în vederea modificãrii lor, de cãtre oricare dintre pãrţile care le-au negociat, dar nu mai devreme de 3 ani de la aprobarea lor, în ceea ce priveşte remuneraţiile stabilite procentual. (7) Remuneraţiile stabilite în sumã fixã se pot modifica periodic de cãtre organismele de gestiune colectivã, o datã cu indexarea veniturilor, stabilitã la nivel naţional. Acestea devin efective începând cu luna urmãtoare comunicãrii lor cãtre utilizatori."; - Art. 133 alin. (1): "Organismele de gestiune colectivã, în cadrul negocierilor purtate conform art. 130 alin. (1) lit. b) în numele membrilor ale cãror drepturi le gestioneazã nu pot pretinde utilizatorilor mai mult de 10% în total pentru drepturile de autor şi, respectiv, 3% pentru drepturile conexe, din încasãrile brute, iar în lipsa acestora, din cheltuielile ocazionate de utilizare." Autoarea excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 29 alin. (1) şi art. 134 alin. (1) din Constituţia României, care, ulterior sesizãrii, a fost modificatã şi completatã prin <>Legea de revizuire nr. 429/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicatã de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constituţie, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouã numerotare. Dupã republicare, textele constituţionale invocate au urmãtoarea numerotare şi urmãtorul conţinut: - Art. 29 alin. (1): "Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrãdite sub nici o formã. Nimeni nu poate fi constrâns sã adopte o opinie ori sã adere la o credinţã religioasã, contrare convingerilor sale."; - Art. 135 alin. (1): "Economia României este economie de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã, în considerarea specificului economiei de piaţã, statul nu mai este deţinãtorul exclusiv al tuturor pârghiilor economice, rolul sãu fiind limitat la crearea cadrului general, economic, social şi politic, necesar pentru derularea activitãţii agenţilor economici, ceea ce implicã adoptarea unor reglementãri restrictive, dar în limitele impuse de asigurarea respectãrii drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor. Domeniul reglementat de <>Legea nr. 8/1996 este un domeniu a cãrui importanţã socialã este evidentã, fiind necesarã în consecinţã intervenţia statului, pe de o parte, pentru asigurarea protecţiei creatorilor de opere şi a titularilor de drepturi conexe, precum şi, pe de altã parte, pentru asigurarea ajungerii operelor la destinatarul acestora - publicul consumator. Aceste douã finalitãţi nu pot fi atinse în lipsa unui acord între reprezentanţii titularilor drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe şi reprezentaţii utilizatorilor (de exemplu, reprezentanţii societãţilor comerciale de televiziune), iar atunci când negocierile dintre cele douã categorii de reprezentanţi se blocheazã, este firesc sã i se recunoascã statului posibilitatea de a interveni prin mãsuri adecvate. Temeiul constituţional al unei asemenea intervenţii se regãseşte în dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. a) şi f) din Constituţie, referitoare la obligaţia statului de a asigura "[...] protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie" şi, respectiv, de a asigura "crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii". În speţã, <>art. 133 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 reglementeazã limitele maxime ale remuneraţiei procentuale din încasãrile brute ale utilizatorilor sau, în lipsa acestora, din cheltuielile ocazionate de utilizare, 10% din încasãrile pentru drepturile de autor şi, respectiv, 3% pentru drepturile conexe, procentele fiind negociate de organismele de gestiune colectivã a dreptului de autor şi a drepturilor conexe cu utilizatorii, în cazul acelor opere al cãror mod de exploatare face imposibilã autorizarea individualã de cãtre titularii de drepturi. Obligaţia utilizatorilor de a plãti remuneraţia cuvenitã titularilor drepturilor de autor şi drepturilor conexe îşi are izvorul în acordul de voinţã al pãrţilor contractului, remuneraţia fiind un drept patrimonial rezultând din dreptul de proprietate intelectualã al titularilor acestor drepturi. Caracterul echitabil al remuneraţiei rezultã din faptul cã aceasta are valoarea unei contraprestaţii pentru activitatea creatoare a unor persoane fizice sau juridice de drept privat, activitate pusã în slujba unor terţi, care în acest fel pot sã aparã în calitate de debitori. Aşa fiind, Curtea constatã cã textele de lege criticate nu sunt în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art. 135 alin. (1), ci, dimpotrivã, dau expresie, într-un domeniu particular, dar de larg interes, principiului constituţional al garantãrii dreptului de proprietate, element esenţial în cadrul economiei de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã. Independent de aceste consideraţii, stabilirea remuneraţiilor în urma negocierilor dintre organismele de gestiune colectivã a dreptului de autor şi a drepturilor conexe şi utilizatori nu are cum şi nici de ce sã contravinã art. 29 din Legea fundamentalã, fiind de neconceput a considera cã libertatea conştiinţei şi libertatea de gândire ar putea include în sfera lor de protecţie dreptul de a nesocoti drepturile legitime ale celorlalte subiecte de drept, în scopul sustragerii de la plata unor taxe instituite de lege. Prin urmare, Curtea constatã cã textul constituţional de referinţã îşi gãseşte aplicare într-un alt domeniu decât cel patrimonial, avut în vedere de reglementãrile criticate, ceea ce exclude de plano posibilitatea oricãrei contradicţii de naturã a declanşa controlul de constituţionalitate. De altfel, asupra constituţionalitãţii textelor de lege criticate Curtea s-a mai pronunţat, exemplu fiind <>Decizia nr. 253/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 22 mai 2001, raţiunile care au stat la baza adoptãrii soluţiei anterioare pãstrându-şi valabilitatea şi în prezent, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã justifice schimbarea jurisprudenţei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1-3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 130 alin. (1) lit. a) şi c), ale art. 131 şi ale <>art. 133 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "PRO TV" - S.R.L. în Dosarul nr. 6.582/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã. Definitivã şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 ianuarie 2004.
PREŞEDINTE, prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI
Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
