Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 149 din 9 mai 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. 2 si 3 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobata si modificata prin Legea nr. 108/1996 , cu modificarile si completarile ulterioare, precum si ale art. 10 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, aprobata si modificata prin Legea nr. 506/2001
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 507 din 15 iulie 2002
Costica Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 108/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi ale <>art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 506/2001 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Bere-Lichior Margineni" - S.A. din Bacau în Dosarul nr. 2.809/2001 al Curţii de Apel Bacau - Secţia civilã.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiatã, deoarece prevederile criticate nu contravin, asa cum susţine autorul exceptiei, textului constituţional invocat şi nici dispoziţiilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Se arata ca principiul constituţional al prezumţiei de nevinovatie nu este incident în cauza.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 septembrie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 2.809/2001, Curtea de Apel Bacau - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 108/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi ale <>art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 506/2001 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Bere-Lichior Margineni" - S.A. din Bacau într-o cauza având ca obiect judecarea recursului declarat impotriva Deciziei nr. 887/2001 pronunţate de Tribunalul Bacau.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca procedura administrativã instituitã prin dispoziţiile <>art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 şi ale <>art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 contravine prevederilor art. 23 alin. (8) şi (9) din Constituţie şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În esenta, se arata ca dispoziţiile legale criticate lezeaza dreptul pãrţilor din proces la o judecata echitabila de cãtre o instanta independenta şi impartiala, situaţie în care se incalca prezumţia de nevinovatie, prin aceea ca în cazul indiciilor sãvârşirii unei infracţiuni textele criticate nu prevãd şi suspendarea executãrii silite, ci numai a judecaţii. În felul acesta, considera autorul exceptiei, sunt puse în executare actele de control sau de impunere ale organelor de control financiar, fãrã a exista în cauza o hotãrâre definitiva de condamnare.
Curtea de Apel Bacau - Secţia civilã apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata sub aspectul încãlcãrii art. 23 alin. (8) şi (9) din Constituţie şi a art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 instituie o procedura administrativ-jurisdicţionalã care nu inlatura intervenţia instanţelor judecãtoreşti şi, totodatã, oferã posibilitatea soluţionãrii contestaţiilor într-un termen rezonabil. Se mai arata ca "decizia data în suspendarea cauzei, în temeiul <>art. 12 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , poate fi atacatã la instanta de judecata". În legatura cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 , instanta apreciazã ca textele respective au fost modificate implicit prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 .
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila. Se considera ca textele de lege a cãror constitutionalitate se contesta nu au relevanta în cauza. Aceste prevederi legale, conform punctului de vedere exprimat, sunt "incidente numai fazei administrativ-jurisdicţionale de soluţionare a contestaţiilor impotriva actelor de control sau impunere ale Ministerului Finanţelor Publice. Or, cauza dedusã judecaţii este o contestaţie la executare", a carei dezlegare nu are legatura cu prevederile legale criticate.
Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata. Se apreciazã, în esenta, ca aceste dispoziţii legale instituie o procedura administrativ-jurisdicţionalã care nu inlatura intervenţia instanţei judecãtoreşti. De asemenea, se arata ca în cauza nu sunt incidente dispoziţiile art. 23 alin. (8) şi (9) din Constituţie, întrucât aceste texte vizeazã procesele penale, iar nu contestaţiile impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, astfel cum acesta a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 108/1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, dispoziţii ulterior modificate prin <>Ordonanta Guvernului nr. 53/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 30 august 1997, şi prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 113/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 30 iunie 1999, precum şi dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13 din 26 iunie 2001 privind soluţionarea contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 506 din 4 octombrie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 16 octombrie 2001.
Dispoziţiile legale criticate sunt urmãtoarele:
- <>art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 , cu modificãrile ulterioare: "Exercitarea cãilor de atac la organele competente, de cãtre plãtitori, cu privire la stabilirea obligaţiilor bugetare, nu suspenda obligaţia acestora de plata.
Cu toate acestea, Ministerul Finanţelor sau, dupã caz, autoritãţile administraţiei publice locale, prin organele lor competente în soluţionarea obiectiunilor, pot dispune, la cererea plãtitorului şi ţinând seama de motivele invocate de acesta, suspendarea obligaţiei de plata la bugetul de stat sau, respectiv, la bugetele locale, pana la soluţionarea primei cai de atac.";
- <>art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 : "(1) Organul de soluţionare a contestaţiei prevãzut la art. 5 poate suspenda, prin decizie motivatã, soluţionarea cauzei atunci când exista indiciile sãvârşirii unei infracţiuni a carei constatare ar avea o înrâurire hotãrâtoare asupra soluţiei ce urmeazã sa fie data în procedura administrativã reglementatã de prezenta ordonanta de urgenta.
(2) Procedura administrativã este reluatã la încetarea motivului care a determinat suspendarea, în condiţiile legii."
Ulterior ridicãrii exceptiei, <>Legea nr. 506 din 4 octombrie 2001 , prin care <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 a fost aprobatã cu modificãri şi completãri, a introdus la art. 10 din ordonanta, dupã alin. (1), alin. (1^1) având urmãtorul cuprins: "Decizia de suspendare poate fi atacatã la instanta de contencios administrativ competenta. Judecata se face în regim de urgenta, cu participarea reprezentantului Ministerului Public. Soluţia instanţei este definitiva şi irevocabilã."
Analizând prevederile legale criticate, Curtea observa ca adãugarea acestui alineat la <>art. 10 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 nu influenţeazã excepţia de neconstituţionalitate, în condiţiile în care noul alineat introdus reglementeazã alte aspecte decât cele sesizate de autorul exceptiei.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate a fost invocatã încãlcarea dispoziţiilor art. 23 alin. (8) şi (9) din Constituţie, care au urmãtorul cuprins:
"(8) Pana la rãmânerea definitiva a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã.
(9) Nici o pedeapsa nu poate fi stabilitã sau aplicatã decât în condiţiile şi în temeiul legii."
Se arata, totodatã, ca prevederile legale criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora: "1. Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva sa. Hotãrârea trebuie sa fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţe poate fi interzis presei şi publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanta atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducã atingere intereselor justiţiei."
O prima critica formulatã de autorul exceptiei este aceea ca, instituind prin <>art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 suspendarea executãrii silite numai pana la soluţionarea primei cai de atac, "nu s-a avut în vedere şi posibilitatea existenţei indiciilor sãvârşirii unei infracţiuni a carei constatare ar putea avea o înrâurire hotãrâtoare asupra soluţiei ce s-ar pronunţa în procedura administrativã şi nu a prevãzut posibilitatea suspendãrii executãrii silite în aceste cazuri, pana la disparitia motivului care a condus la suspendarea judecaţii, în totalã contradictie cu prevederile art. 23 alin. (8) din Constituţie".
În legatura cu aceasta critica de neconstituţionalitate, intemeiata pe susţinerea potrivit cãreia textul de lege criticat ar incalca dispoziţiile art. 23 alin. (8) din Constituţie, Curtea observa ca între cele doua texte nu exista vreo legatura. Într-adevãr, în timp ce dispoziţiile art. 23 alin. (8) din Constituţie se referã la prezumţia de nevinovatie, prezumţie proprie procesului penal, textul de lege criticat reglementeazã soluţionarea caii de atac impotriva stabilirii obligaţiei bugetare, în condiţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 , cu modificãrile ulterioare, cale de atac prevãzutã în cadrul unei proceduri jurisdicţional-administrative. De asemenea, nu sunt incidente în cauza nici dispoziţiile art. 23 alin. (9) din Constituţie, care se referã la stabilirea şi aplicarea pedepselor, iar nu la cãile de atac în cadrul procedurilor jurisdicţional-administrative.
În lumina aceloraşi considerente, Curtea nu poate retine nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , critica intemeiata pe susţinerea potrivit cãreia posibilitatea suspendãrii judecãrii cauzei fãrã suspendarea executãrii silite ar incalca dispoziţiile art. 23 alin. (8) şi (9) din Constituţie, întrucât textele constituţionale indicate de autorul exceptiei nu au legatura cu procedura jurisdicţional-administrativã reglementatã prin dispoziţiile legale criticate.
În ceea ce priveşte susţinerea ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prevederi care, în esenta, se referã la dreptul la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil de o instanta independenta şi impartiala, Curtea constata ca şi aceasta este neîntemeiatã. Atât dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 , cu modificãrile ulterioare, cat şi cele ale <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 prevãd, în cadrul reglementãrii unei proceduri administrativ-jurisdicţionale pentru soluţionarea contestaţiilor referitoare la stabilirea unor obligaţii bugetare, posibilitatea ca deciziile pronunţate de organele administrativ-jurisdicţionale sa fie atacate, potrivit legii, la instanta judecãtoreascã. Ca atare, nu se poate retine ca cei interesaţi nu au acces liber la justiţie. De altfel, Curtea Constituţionalã a stabilit în jurisprudenta sa ca liberul acces la justiţie este compatibil cu instituirea unor proceduri administrativ-jurisdicţionale, în mãsura în care impotriva hotãrârilor pronunţate de organele administrative respective cei interesaţi se pot plange instanţelor judecãtoreşti.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 108/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi ale <>art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 506/2001 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Bere-Lichior Margineni" - S.A. din Bacau în Dosarul nr. 2.809/2001 al Curţii de Apel Bacau - Secţia civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 9 mai 2002.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Costica Bulai
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
