Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 149 din 25 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 si 21 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 6 mai 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 şi 21 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, excepţie ridicatã de Şerban Simedrea în Dosarul nr. 2.520/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã completul de judecatã cã autorul excepţiei a depus la dosar note scrise în sensul admiterii acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 decembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 2.520/2003, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 şi 21 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, excepţie ridicatã de Şerban Simedrea într-o cauzã de contencios administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile <>art. 3 şi 21 din Legea nr. 544/2001 , potrivit cãrora autoritãţile şi instituţiile publice asigurã accesul la informaţiile de interes public prin intermediul compartimentului pentru relaţii publice sau al persoanei desemnate în acest scop, iar refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat pentru aplicarea legii constituie abatere ce atrage rãspunderea disciplinarã a celui vinovat, contravin art. 16 din Constituţie, republicatã, privind egalitatea în drepturi. Contrarietatea constã în aceea cã refuzul accesului la informaţiile de interes public angajeazã doar rãspunderea persoanei din compartimentul relaţii publice, desemnatã pentru aplicarea prevederilor legii, iar nu şi a conducãtorului autoritãţii sau instituţiei publice, asigurându-i acestuia "impunitate şi imunitate".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã stabilirea prin lege a modalitãţilor concrete de asigurare a accesului la informaţiile de interes public solicitate, printr-un anume compartiment sau de cãtre anumite persoane desemnate, nu reprezintã o imunitate a conducãtorilor autoritãţilor publice şi nici o situare a acestora mai presus de lege.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 şi 21 din Legea nr. 544/2001 este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã "prevederea în lege a modalitãţii prin care autoritãţile publice locale sau centrale asigurã accesul la informaţiile de interes public nu afecteazã principiul egalitãţii în faţa legii, ci stabileşte doar procedura concretã prin care cetãţenii, în aplicarea dreptului constituţional la informaţie, au acces la informaţiile de interes public pe care le solicitã".
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât acestea asigurã un tratament egal al cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice. Potrivit prevederilor <>Legii nr. 544/2001 , între conducãtorul autoritãţii sau instituţiei publice şi angajatul desemnat sã asigure aplicarea ei existã o diferenţã, care decurge din obligaţiile fiecãruia, ceea ce justificã, în mod obiectiv şi raţional, un tratament juridic diferit. În acest sens invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 3 şi 21 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. 3: "Asigurarea de cãtre autoritãţile şi instituţiile publice a accesului la informaţiile de interes public se face din oficiu sau la cerere, prin intermediul compartimentului pentru relaţii publice sau al persoanei desemnate în acest scop.";
- Art. 21: "(1) Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autoritãţi ori instituţii publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere şi atrage rãspunderea disciplinarã a celui vinovat.
(2) Împotriva refuzului prevãzut la alin. (1) se poate depune reclamaţie la conducãtorul autoritãţii sau al instituţiei publice respective în termen de 30 de zile de la luarea la cunoştinţã de cãtre persoana lezatã.
(3) Dacã dupã cercetarea administrativã reclamaţia se dovedeşte întemeiatã, rãspunsul se transmite persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamaţiei şi va conţine atât informaţiile de interes public solicitate iniţial, cât şi menţionarea sancţiunilor disciplinare luate împotriva celui vinovat."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin art. 16 din Constituţie, modificat şi completat prin <>Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, al cãrui conţinut este urmãtorul: "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnitãţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetãţenia românã şi domiciliul în ţarã. Statul român garanteazã egalitatea de şanse între femei şi bãrbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnitãţi.
(4) În condiţiile aderãrii României la Uniunea Europeanã, cetãţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autoritãţile administraţiei publice locale."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în esenţã, critica de neconstituţionalitate constã în susţinerea potrivit cãreia refuzul explicit sau tacit al accesului la informaţiile de interes public angajeazã doar rãspunderea persoanei din compartimentul relaţii publice, desemnatã pentru aplicarea prevederilor <>Legii nr. 544/2001 , iar nu şi a conducãtorului autoritãţii sau instituţiei publice, asigurându-i acestuia "impunitate şi imunitate".
<>Art. 3 şi 21 din Legea nr. 544/2001 conţin prevederi referitoare la modul în care autoritãţile şi instituţiile publice asigurã accesul la informaţiile de interes public, precum şi constituirea ca abatere disciplinarã a refuzului explicit sau tacit de a furniza informaţiile solicitate, de cãtre angajatul desemnat pentru aplicarea prevederilor acestei legi. Inexistenţa în <>Legea nr. 544/2001 a unor prevederi care sã angajeze rãspunderea juridicã a conducãtorului autoritãţii sau instituţiei publice nu reprezintã, aşa cum susţine autorul excepţiei, "impunitate şi imunitate a ministrului, a şefului de drept al instituţiei", ci opţiunea legiuitorului de a sancţiona disciplinar salariatul desemnat cu aplicarea dispoziţiilor legii, în cazul în care acesta nu-şi îndeplineşte atribuţiile din sfera sa de competenţã. Un asemenea aspect, al extinderii dispoziţiilor de lege criticate la alte situaţii neprevãzute în text, prin adãugarea în cuprinsul ei a unor noi reglementãri, nu reprezintã o problemã de constituţionalitate, ci, aşa cum s-a mai pronunţat Curtea Constituţionalã, de exemplu prin <>Decizia nr. 177 din 16 noiembrie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 29 decembrie 1999, acesta este atributul exclusiv al puterii legiuitoare.
Curtea nu poate reţine nici susţinerea potrivit cãreia textele de lege criticate încalcã principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, prevãzut de dispoziţiile art. 16 din Constituţie, republicatã, deoarece principiul egalitãţii nu înseamnã şi uniformitate. Astfel, în cauzã, între angajatul desemnat de autoritatea sau instituţia publicã sã asigure aplicarea prevederilor <>Legii nr. 544/2001 şi conducãtorul autoritãţii publice respective existã o diferenţã, care decurge din obligaţiile fiecãruia, stabilite prin lege. Aşa fiind, în sensul celor statuate de Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa constantã, de exemplu prin <>Decizia nr. 229 din 14 decembrie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 28 martie 2000, în mod obiectiv şi raţional, la situaţii diferite se justificã un tratament juridic diferenţiat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 şi 21 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, excepţie ridicatã de Şerban Simedrea în Dosarul nr. 2.520/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 martie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu
_______________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
