Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 149 din 21 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Gheorghe Rãduţã în Dosarul nr. 4.073/2/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã. La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, lipsind partea Luminiţa Cristina Graur, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.683 D/2007 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Gheorghe Rãduţã în Dosarul nr. 7.026/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã. La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, lipsind partea Gheorghe Gârbea, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor. Autorul excepţiei, precum şi reprezentantul Ministerului Public aratã cã sunt de acord cu conexarea, întrucât dosarele au obiect identic. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor menţionate, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.683 D/2007 la Dosarul nr. 1589 D/2007, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecatã, autorul excepţiei reitereazã, pe scurt, argumentele expuse în scris în motivarea excepţiei şi solicitã pentru aceleaşi motive admiterea excepţiei. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, fãcând referire şi la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele: Prin încheierile din 22 şi 25 octombrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 4.073/2/2007 şi nr. 7.026/1/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Rãduţã. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale criticate încalcã dispoziţiile art. 21 şi 24 din Constituţie, precum şi cele ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece nu poate solicita instanţei ataşarea oricãror înscrisuri pe care le considerã necesare în susţinerea plângerii sale. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, considerã cã excepţia este neîntemeiatã. Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut: "Judecãtorul, soluţionând plângerea, verificã rezoluţia sau ordonanţa atacatã, pe baza lucrãrilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricãror înscrisuri noi prezentate." Dispoziţiile constituţionale pretins a fi încãlcate sunt cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie şi în art. 24 privind dreptul la apãrare. Se invocã, de asemenea, încãlcarea art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi. Astfel, prin <>Decizia nr. 165 din 28 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 4 aprilie 2006, şi <>Decizia nr. 36 din 11 ianuarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 5 februarie 2007, Curtea a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate, statuând în mod constant cã acestea nu încalcã liberul acces la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apãrare, ci dau expresie acestor garanţii constituţionale. De asemenea, Curtea a statuat cã "limitarea mijloacelor de probã care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã este justificatã având în vedere natura juridicã a acestei plângeri, care nu vizeazã judecarea propriu-zisã a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizeazã un examen, sub aspectul legalitãţii, al rezoluţiei sau al ordonanţei procurorului atacate. Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluţionãrii plângerii, instanţa sã verifice, pe baza lucrãrilor şi a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanţei sau a rezoluţiei de netrimitere în judecatã atacate, dacã aceastã soluţie a fost sau nu dispusã cu respectarea dispoziţiilor legale". Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Gheorghe Rãduţã în dosarele nr. 4.073/2/2007 şi nr. 7.026/1/2007 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 februarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
