Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 148 din 8 mai 2001 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (3) din "Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri", republicat, cu modificarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 592 din 20 septembrie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (3) din "Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri", republicat, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Mariana Ivaniuc în Dosarul nr. 6.011/CA/2000 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi comercial.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 10 aprilie 2001 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la 24 aprilie 2001 şi apoi la 8 mai 2001.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 septembrie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 6.011/CA/2000, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi comercial a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (3) din "Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri", republicat, astfel cum a fost modificat prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9/1999 , aprobatã prin <>Legea nr. 18/2000 , modificat şi prin <>Ordonanta Guvernului nr. 119/2000 . Excepţia a fost ridicatã de Mariana Ivaniuc printr-o acţiune civilã formulatã în baza <>Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 .
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin art. 16 din Constituţie, întrucât acorda "sotiilor, soţilor celor decedati şi cetãţenilor romani cu domiciliul în strãinãtate mai multe drepturi decât titularilor de drepturi, care au suportat efectiv abuzurile dictaturii comuniste".
Instanta de judecata, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia este intemeiata, deoarece textul de lege criticat "incalca principiul egalitãţii cetãţenilor în fata legii pentru ca permite depunerea cererilor vizând acest decret-lege de cãtre cetãţenii romani cu domiciliul în strãinãtate şi dupã data de 15 martie 2000".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, luând în considerare jurisprudenta Curţii Constituţionale, apreciazã ca excepţia este intemeiata, deoarece dispoziţiile legale criticate contravin art. 16 din Constituţie privind egalitatea cetãţenilor în fata legii.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 8 alin. (3) din "Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri", republicat, astfel cum a fost modificat prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9/1999 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 22 februarie 1999), aprobatã şi modificat prin <>Legea nr. 18/2000 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 10 martie 2000), modificat şi prin <>Ordonanta Guvernului nr. 105/1999 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 31 august 1999), precum şi prin <>Ordonanta Guvernului nr. 119/2000 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000).
Aceste dispoziţii legale aveau la data pronunţãrii încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale (12 septembrie 2000) urmãtorul cuprins: "Cererile pentru stabilirea drepturilor titularilor, prevãzute de prezentul decret-lege, se pot depune la direcţiile generale de munca şi protecţie socialã judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pana cel mai târziu la data de 15 martie 2000, cu excepţia persoanelor prevãzute la art. 1 alin. (2) lit. a^1), care pot depune cereri pana la data de 31 decembrie 2000. Dupã data de 15 martie 2000 şi, respectiv, 31 decembrie 2000 direcţiile generale de munca şi protecţie socialã judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, vor primi spre rezolvare numai cererile depuse de sotii (sotiile) celor decedati, prevãzuţi la art. 4, şi de cetãţenii romani cu domiciliul în strãinãtate, prevãzuţi la art. 11."
În vederea examinãrii dispoziţiilor legale criticate Curtea retine în prealabil ca textul lit. a^1) a <>art. 1 alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, cu modificãrile ulterioare, are urmãtorul cuprins: "a fost persecutata sau deportata de cãtre regimul instaurat în România cu începere de la data de 14 septembrie 1940 pana la data de 23 august 1944 din motive etnice şi rasiale;". Litera a^1) a fost introdusã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 105/1999 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 31 august 1999).
De asemenea, Curtea retine ca dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi (2), precum şi ale <>art. 11 alin. (1) din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 18 martie 1998, au urmãtorul conţinut:
- Art. 4: "(1) Soţul (sotia) celui decedat, din categoria celor dispãruţi sau exterminati în timpul detentiei, internati abuziv în spitale de psihiatrie, deportati sau prizonieri, are dreptul la o indemnizaţie lunarã de 60.000 lei neimpozabila, dacã ulterior, nu s-a recãsãtorit.
(2) De aceleaşi drepturi beneficiazã soţul (sotia) celui care a decedat dupã ieşirea din închisoare, din spitalul de psihiatrie, dupã întoarcerea din deportare sau din prizonierat, dacã, ulterior, nu s-a recãsãtorit." ;
- Art. 11 alin. (1): "Beneficiazã de prevederile prezentului decret-lege şi cetãţenii romani cu domiciliul în strãinãtate."
Autorul exceptiei susţine ca dispoziţiile art. 8 alin. (3) din decretul-lege criticat, prin regimul juridic diferit aplicabil celor doua categorii de cetãţeni romani, incalca art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri".
Examinând excepţia, Curtea constata ca argumentul invocat în sutinerea acesteia este întemeiat. Dispoziţiile legale criticate, limitand în timp posibilitatea depunerii cererilor pentru stabilirea drepturilor ce se cuvin în temeiul <>Decretului-lege nr. 118/1990 , republicat, cu modificãrile ulterioare, în funcţie de calitatea persoanei (persoana având domiciliul în ţara sau în strãinãtate; titular sau soţ/sotie al/a celui decedat), contravin principiului egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice. Acest principiu este aplicabil, prin natura lui, în cazul tuturor drepturilor şi libertãţilor consacrate prin Constituţie sau prin lege.
În legatura cu aplicarea principiului egalitãţii Curtea Constituţionalã a stabilit însã în mod constant în jurisprudenta sa ca "violarea principiului egalitãţii şi nediscriminarii exista atunci când se aplica tratament diferenţiat unor cazuri egale, fãrã sa existe o motivare obiectivã şi rezonabila, sau dacã exista o disproportie între scopul urmãrit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite" (Decizia Curţii Constituţionale nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996).
În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului care, în aplicarea principiului nediscriminarii prevãzut la art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, a stabilit ca orice diferenţa de tratament facuta de stat între persoane aflate în situaţii similare trebuie sa îşi gãseascã o justificare obiectivã şi rezonabila (de exemplu, în cazul "Markx impotriva Belgiei", 1979).
În aceste condiţii Curtea Constituţionalã constata ca nu are o justificare obiectivã şi rezonabila stabilirea unui termen pentru depunerea cererilor privind stabilirea drepturilor titularilor, în timp ce pentru cererile depuse de sotii/sotiile celor decedati şi pentru cele depuse de cetãţenii romani cu domiciliul în strãinãtate nu este prevãzut nici un termen.
Pe de alta parte, Curtea observa ca ulterior sesizãrii sale termenul de depunere a cererilor pentru stabilirea drepturilor ce se cuvin în baza decretului-lege criticat a fost prelungit în temeiul <>art. 7 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 105/1999 , astfel cum a fost aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 189/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 8 noiembrie 2000, potrivit cãruia: "Cererile pentru stabilirea drepturilor prevãzute în prezenta ordonanta se depun la direcţia generalã de munca şi protecţie socialã teritorialã pana la data de 31 martie 2001. Dupã aceasta data se vor primi doar cererile persoanelor prevãzute la art. 3, precum şi cele ale cetãţenilor romani cu domiciliul în strãinãtate." Aceste dispoziţii legale menţin discriminarea nejustificatã între cele doua categorii de beneficiari ai drepturilor prevãzute de <>Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat.
În consecinta, Curtea urmeazã sa admitã excepţia de neconstituţionalitate şi sa constate ca dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Mariana Ivaniuc în Dosarul nr. 6.011/CA/2000 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi comercial şi, în consecinta, constata ca sunt neconstituţionale dispoziţiile <>art. 8 alin. (3) din "Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri", republicat, cu modificãrile ulterioare, dispoziţii prin care se prevãd termene pentru depunerea cererilor privind stabilirea drepturilor titularilor.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 8 mai 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
