Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 148 din 7 octombrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 140/1996 pentru modificarea si completarea Codului penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 605 din 10 decembrie 1999
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>Legii nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal, excepţie ridicatã de Marin Ilie în Dosarul nr. 22.217/1998 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se constata lipsa partii fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei, arãtând ca, în legatura cu constituţionalitatea <>Legii nr. 140/1996 , Curtea Constituţionalã s-a pronunţat printr-o decizie anterioarã care îşi menţine valabilitatea şi în dosarul de fata.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 martie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 22.217/1998, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal, excepţie ridicatã de Marin Ilie. În motivarea exceptiei se arata ca modificarea Codului penal, care este lege organicã, s-a fãcut prin adoptarea la 5 noiembrie 1996 a Legii nr. 140 de cãtre Parlament, al cãrui mandat era în prelungire, incalcandu-se art. 60 alin. (4) din Constituţie. Se mai susţine ca legea criticata contravine şi art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie, care prevede ca infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora sunt de domeniul legii organice.
Exprimandu-şi opinia, instanta considera ca <>Legea nr. 140/1996 nu incalca prevederile constituţionale ale art. 60 şi 72, ea fiind adoptatã în interiorul mandatului Parlamentului, deşi a fost publicatã la 14 noiembrie 1996.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 140/1996 este neîntemeiatã, arãtându-se ca Senatul a adoptat aceasta lege la data de 25 septembrie 1996, iar Camera Deputaţilor la data de 30 septembrie 1996, astfel ca adoptarea ei s-a încadrat în durata mandatului parlamentar, adicã 14 octombrie 1992 - 14 octombrie 1996. Faptul ca promulgarea <>Legii nr. 140/1996 s-a realizat dupã expirarea mandatului Parlamentului priveşte intrarea în vigoare a acesteia, iar nu adoptarea sa.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizatã.
Autorul exceptiei considera ca <>Legea nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal, care, în opinia sa, a fost adoptatã de Parlament (la 5 noiembrie 1996) dupã expirarea mandatului acestuia (la 14 octombrie 1996), incalca prevederile constituţionale ale art. 60 alin. (4), potrivit cãrora "Mandatul Camerelor se prelungeşte pana la întrunirea legalã a noului Parlament. În aceasta perioada nu poate fi revizuitã Constituţia şi nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice", şi ale art. 72 alin. (3) lit. f), care prevede reglementarea prin lege organicã a infracţiunilor, pedepselor şi regimului executãrii acestora.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã a fi respinsã.
Susţinerea potrivit cãreia <>Legea nr. 140/1996 a fost adoptatã la data de 5 noiembrie 1996 nu poate fi reţinutã, întrucât, asa cum rezulta din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996, legea a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 25 septembrie 1996 şi de Camera Deputaţilor în şedinţa din 30 septembrie 1996, cu respectarea prevederilor <>art. 74 alin. (1) din Constituţie, ca lege organicã. Legea nr. 140/1996 a fost promulgatã de Preşedintele României la data de 1 noiembrie 1996 şi a intrat în vigoare, în temeiul art. 78 din Constituţie, la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, respectiv la data de 14 noiembrie 1996.
Critica referitoare la încãlcarea art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie, care stabileşte reglementarea prin lege organicã a infracţiunilor, a pedepselor şi a regimului executãrii acestora, urmeazã a fi înlãturatã, deoarece, asa cum rezulta din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996, în care a fost publicatã <>Legea nr. 140/1996 , aceasta a fost adoptatã ca lege organicã, în temeiul art. 74 alin. (1) din Constituţie.
De asemenea, nu poate fi reţinutã nici susţinerea conform cãreia <>Legea nr. 140/1996 a fost adoptatã dupã expirarea mandatului Parlamentului, incalcandu-se astfel art. 60 alin. (4) din Constituţie, care prevede ca "Mandatul Camerelor se prelungeşte pana la întrunirea legalã a noului Parlament. În aceasta perioada nu poate fi revizuitã Constituţia şi nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice". Parlamentul desemnat prin alegerile parlamentare din 27 septembrie 1992 s-a întrunit în mod legal în prima sesiune la data de 16 octombrie 1992, potrivit convocãrii fãcute prin Decretul nr. 206 din 13 octombrie 1992, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 14 octombrie 1992. Ca atare, la data de 16 octombrie 1992, data întrunirii legale a celor doua Camere ale Parlamentului, a început mandatul acestora, care, potrivit art. 60 coroborat cu art. 67 din Constituţie, este de 4 ani, sub rezerva prorogarii prevãzute la alin. (4) al art. 60. Perioada de prelungire a mandatului vechiului Parlament, în care acesta nu mai putea adopta legi organice, a fost cuprinsã între 16 şi 22 noiembrie 1996, aceasta din urma fiind data când s-a întrunit în mod legal noul Parlament. Fata de cele arãtate rezulta ca <>Legea nr. 140/1996 a fost adoptatã de Parlament în perioada în care îşi exercita mandatul în deplinatatea împuternicirilor sale constituţionale, astfel ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã şi urmeazã a fi respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal, excepţie ridicatã de Marin Ilie în Dosarul nr. 22.217/1998 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 7 octombrie 1999.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
