Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 147 din 25 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (2), art. 4, art. 14 alin. (1) si (2) lit. d) si ale art. 15 alin. (3) si (5) din Legea sindicatelor nr. 54/2003
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 418 din 11 mai 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2), art. 4, art. 14 alin. (1) şi (2) lit. d) şi ale <>art. 15 alin. (3) şi (5) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , excepţie ridicatã de Sindicatul Profesional al Magistraţilor din Târgu Mureş în Dosarul nr. 8.129/2003 al Judecãtoriei Târgu Mureş.
La apelul nominal se constatã lipsa autorului excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cererii depuse la dosar de cãtre Sindicatul Profesional al Magistraţilor din Târgu Mureş, prin care se invocã "excepţia lipsei calitãţii procesuale pasive în calitate de intimat a Ministerului Public", întrucât apreciazã cã, potrivit art. 45 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, participarea reprezentantului Ministerului Public este obligatorie doar în cazurile expres prevãzute de lege, or, <>art. 16 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 nu consacrã aceastã obligativitate.
Având cuvântul asupra acestei chestiuni prealabile, reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea acesteia, întrucât, pe de-o parte, potrivit <>art. 24 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, citarea Ministerului Public este obligatorie, iar, pe de altã parte, Ministerul Public nu a fost citat în calitate de intimat, aşa cum susţine fãrã temei autorul excepţiei de neconstituţionalitate.
Curtea, luând în considerare cererea depusã la dosar de Sindicatul Profesional al Magistraţilor din Târgu Mureş, susţinerile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile <>art. 24 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, conform cãrora "Judecata are loc [...] cu citarea [...] Ministerului Public", constatã cã citarea Ministerului Public este obligatorie şi cã acesta nu a fost citat în calitate de intimat.
Având în vedere aceste considerente, Curtea respinge cererea depusã la dosar de Sindicatul Profesional al Magistraţilor din Târgu Mureş şi va trece la judecarea cauzei.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume <>Decizia nr. 25/2003 , pronunţatã în cadrul controlului a priori al <>Legii nr. 54/2003 , şi, de asemenea, <>Decizia nr. 469/2003 , prin care s-a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 noiembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 8.129/2003, Judecãtoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2), art. 4, art. 14 alin. (1) şi (2) lit. d) şi ale <>art. 15 alin. (3) şi (5) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , excepţie ridicatã de Sindicatul Profesional al Magistraţilor într-o cauzã având ca obiect cererea de înregistrare a acestuia.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţã, urmãtoarele: a) dispoziţiile art. 4 din Legea sindicatelor sunt neconstituţionale în sensul prevederilor art. 11 alin. (1) şi ale art. 20 alin. (2) din Legea fundamentalã, întrucât sunt în discordanţã cu reglementãrile art. 9 alin. 2 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 87/1948 şi ale art. 5 din Carta socialã europeanã revizuitã, care permit limitarea dreptului la asociere sindicalã numai pentru personalul forţelor armate şi cel al poliţiei. Aratã cã aceste dispoziţii legale contravin şi prevederilor art. 37, raportate la art. 49 din Constituţie, deoarece restrângerea dreptului de asociere al magistraţilor nu se impune într-o societate democraticã; b) dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi ale art. 15 alin. (3) şi (5) din aceeaşi lege "sunt neconstituţionale în mãsura în care îngrãdesc dreptul membrilor fondatori ai organizaţiei sindicale de a se adresa justiţiei în mod direct, iar nu numai prin intermediul unui împuternicit special", îngrãdind accesul liber la justiţie în mod discriminatoriu, contrar prevederilor art. 21 şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie; c) dispoziţiile art. 14 alin. (2) lit. d) din lege, solicitând procedura administrativã a autentificãrii procesului-verbal de constituire, contravin reglementãrilor art. 2, 3, 4 şi 7 din Convenţia O.I.M. nr. 87/1948, potrivit cãrora "constituirea unei organizaţii sindicale nu poate fi supusã unei autorizãri prealabile şi unei alte condiţii decât conformarea statutului sãu, iar intervenţia autoritãţilor publice este interzisã", fiind neconstituţionalã în sensul art. 20 alin. (2); d) dispoziţiile art. 2 alin. (2), condiţionând constituirea organizaţiei sindicale de existenţa a cel puţin 15 membri fondatori din aceeaşi ramurã sau profesie, sunt neconstituţionale în sensul art. 20 alin. (2) din Constituţie, fiind contrare reglementãrilor art. 2, 3, 4 şi 7 din Convenţia O.I.M. nr. 87/1948.
Judecãtoria Târgu Mureş apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã în privinţa tuturor dispoziţiilor legale criticate şi cu raportare la toate prevederile constituţionale şi reglementãrile internaţionale invocate, pentru urmãtoarele considerente: a) restrângerea dreptului magistraţilor de asociere în organizaţii sindicale se impune într-o societate democraticã pentru asigurarea echilibrului puterilor judecãtoreascã şi executivã; b) dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi ale art. 15 alin. (3) şi (5) din Legea sindicatelor au ca scop simplificarea demersurilor judiciare ale sindicatului, ca mãsurã de protecţie a acestuia, având caracter facultativ; c) art. 14 alin. (2) lit. d) din lege nu impune autentificarea procesului-verbal de constituire, ci numai existenţa unei procuri speciale pentru împuternicit, iar numirea acestuia este facultativã; d) dispoziţiile art. 2 alin. (2) din lege "sunt instituite în favoarea organizaţiei sindicale, pentru a-i asigura coeziunea şi forţa necesarã desfãşurãrii acţiunilor specifice".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionale ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã pentru urmãtoarele considerente:
Interpretarea dispoziţiilor <>Convenţiei OIM nr. 87/1948 trebuie sã se facã prin coroborare cu noile reglementãri internaţionale în materie, cum sunt "Principiile fundamentale relative la independenţa magistraturii", adoptate de Adunarea Generalã a Naţiunilor Unite în Rezoluţiile sale 40/32 din 29 noiembrie 1985 şi 40/146 din 13 decembrie 1985, care prevãd cã, în exercitarea dreptului de asociere, magistraţii trebuie sã pãstreze demnitatea, imparţialitatea şi independenţa magistraturii. De asemenea, aceste reglementãri internaţionale prevãd cã judecãtorii sunt liberi sã constituie asociaţii sau alte organizaţii care sã le apere interesele, sã promoveze formarea lor profesionalã şi sã protejeze independenţa justiţiei. Totodatã, în <>art. 120 din Legea nr. 92/1992 , republicatã, dreptul de asociere al magistraţilor este reglementat în mod expres.
Pe de altã parte, din prevederile <>art. 30 din Legea nr. 54/2003 rezultã cã sindicatele apãrã drepturile membrilor lor în raporturile cu angajatorii, ceea ce nu poate fi aplicabil magistraţilor, care sunt independenţi şi inamovibili şi nu au raporturi de subordonare cu nici un angajator, fiind numiţi de Preşedintele României.
Cu privire la dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi (2) lit. d) şi ale art. 15 alin. (3) şi (5), considerate cã ar contraveni prevederilor art. 7 din Convenţia OIM nr. 87/1948, apreciazã cã aceastã criticã este neîntemeiatã, întrucât textele legale "se referã la procedura de acordare a personalitãţii juridice a organizaţiei sindicale şi nu aduc atingere dreptului de constituire a sindicatului, de elaborare a statutului acestuia şi nici nu se referã la dizolvarea sau suspendarea lor pe cale administrativã, situaţii interzise de art. 7 al Convenţiei menţionate".
Referitor la <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 , apreciazã cã acest text legal este constituţional, întrucât este necesarã stabilirea unui numãr minim de membri, ţinând seama de atribuţiile organizaţiilor sindicale prevãzute la art. 27 din lege.
În final aratã cã, potrivit art. 9 din Constituţie, sindicatele se constituie şi îşi desfãşoarã activitatea potrivit statutelor lor, în condiţiile legii, şi invocã în acest sens <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 469/2003 .
Avocatul Poporului considerã cã toate dispoziţiile legale criticate prin excepţia ridicatã sunt constituţionale, arãtând, în acest sens, cã: a) limitãrile dreptului de asociere sunt consacrate în art. 40 alin. (3) din Constituţie, iar "categoriile de persoane care nu pot constitui ori nu pot adera la anumite tipuri de asociaţii pot face parte din altele, dreptul acestora la liberã asociere nefiind atins", dupã cum a statuat şi Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 469/2003 ; b) dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi ale art. 15 alin. (3) şi (5) din Legea sindicatelor "se aplicã tuturor categoriilor de persoane aflate în ipoteza normei (...), fãrã a face nici o diferenţiere în cadrul acestei categorii", şi nu conţin norme restrictive referitoare la accesul persoanelor la justiţie; c) dispoziţiile art. 14 alin. (2) lit. d) din lege nu încalcã reglementãrile internaţionale invocate, deoarece "cerinţa depunerii unei cereri de înscriere a organizaţiei sindicale la judecãtoria competentã este ulterioarã constituirii acesteia"; d) conform prevederilor art. 9 din Constituţie, sindicatele se constituie şi îşi desfãşoarã activitatea potrivit statutelor lor, în condiţiile legii. Aşadar, legea poate prevedea anumite condiţii, inclusiv categoriile de persoane care pot face parte din anumite asociaţii sau numãrul de membri necesar pentru constituire, prevederi de la care statutele asociaţiilor nu pot deroga.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (2), art. 4, art. 14 alin. (1) şi (2) lit. d) şi ale <>art. 15 alin. (3) şi (5) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003, având urmãtorul cuprins:
- Art. 2 alin. (2): "Pentru constituirea unei organizaţii sindicale este necesar un numãr de cel puţin 15 persoane din aceeaşi ramurã sau profesiune, chiar dacã îşi desfãşoarã activitatea la angajatori diferiţi.";
- Art. 4: "Persoanele care deţin funcţii de conducere, funcţii de demnitate publicã, conform legii, magistraţii, personalul militar din aparatul Ministerului Apãrãrii Naţionale şi Ministerului de Interne, Ministerului Justiţiei, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Pazã, Serviciului de Informaţii Externe şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, precum şi din unitãţile aflate în subordinea acestora nu pot constitui organizaţii sindicale.";
- Art. 14 alin. (1) şi (2) lit. d): "(1) Pentru dobândirea personalitãţii juridice de cãtre organizaţia sindicalã, împuternicitul special al membrilor fondatori ai sindicatului, prevãzut în procesul-verbal de constituire, trebuie sã depunã o cerere de înscriere la judecãtoria în a cãrei razã teritorialã îşi are sediul aceasta.
(2) La cererea de înscriere a organizaţiei sindicale se anexeazã originalul şi câte douã copii certificate de reprezentantul legal de pe urmãtoarele acte: [...] d) procura autenticã a împuternicitului special, datã prin procesul-verbal de constituire prevãzut la lit. a).";
- Art. 15 alin. (3) şi (5): "(3) În cazul în care sunt întrunite cerinţele prevãzute la alin. (1), instanţa va proceda la soluţionarea cererii în termen de 10 zile, cu citarea împuternicitului special al membrilor fondatori ai organizaţiei sindicale. [...]
(5) Hotãrârea judecãtoriei se comunicã semnatarului cererii de înscriere, în termen de 5 zile de la pronunţare."
În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia apreciazã cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 11 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 37 alin. (1) şi ale art. 49 care, în urma revizuirii şi republicãrii Constituţiei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, au devenit art. 11 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, respectiv art. 40 alin. (1) şi art. 53, având urmãtorul conţinut:
- Art. 11 alin. (1): "Statul român se obligã sã îndeplineascã întocmai şi cu bunã-credinţã obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 20 alin. (2): "Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";
- Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exerciţiul acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.";
- Art. 40 alin. (1): "Cetãţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."
De asemenea, autorul excepţiei susţine şi încãlcarea urmãtoarelor prevederi din reglementãri internaţionale:
- Art. 5 din Carta socialã europeanã revizuitã, ratificatã de România prin <>Legea nr. 74/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999: În vederea garantãrii sau promovãrii libertãţii lucrãtorilor şi a patronilor de a constitui organizaţii locale, naţionale sau internaţionale pentru protejarea intereselor lor economice şi sociale şi de a adera la aceste organizaţii, pãrţile se angajeazã ca legislaţia naţionalã sã nu aducã atingere şi sã nu fie aplicatã de o manierã care sã aducã atingere acestei libertãţi. Mãsura în care garanţiile prevãzute în prezentul articol se vor aplica poliţiei va fi determinatã prin legislaţia sau prin reglementarea naţionalã. Principiul aplicãrii acestor garanţii membrilor forţelor armate şi mãsura în care ele se vor aplica acestei categorii de persoane sunt, de asemenea, determinate prin legislaţia sau prin reglementarea naţionalã.";
- Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 87/1948 privind libertatea sindicalã şi apãrarea dreptului sindical, ratificatã de România prin <>Decretul nr. 213/1957 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 4 din 18 ianuarie 1958:
- Art. 2: "Lucrãtorii şi cei ce angajeazã, fãrã nici o deosebire de nici un fel, au dreptul, fãrã autorizaţie prealabilã sã constituie organizaţiile stabilite de ei înşişi, precum şi de a se afilia la aceste organizaţii, cu singura condiţie de a se conforma statutelor acestora.";
- Art. 3: "1. Organizaţiile lucrãtorilor şi ale celor ce angajeazã au dreptul de a elabora statutele lor şi reglementãrile administrative, sã aleagã în mod liber reprezentanţii lor, sã organizeze gestiunea şi activitatea lor, sã formuleze programele de acţiune.
2. Autoritãţile publice trebuie sã se abţinã la orice intervenţie de naturã sã limiteze acest drept sau sã împiedice exerciţiul legal.";
- Art. 4: "Organizaţiile lucrãtorilor şi ale celor ce angajeazã nu pot fi dizolvate sau suspendate pe cale administrativã.";
- Art. 7: "Dobândirea personalitãţii juridice de cãtre organizaţiile lucrãtorilor şi ale celor ce angajeazã, federaţiile şi confederaţiile lor, nu pot fi subordonate unor condiţii de naturã sã punã în cauzã aplicarea dispoziţiilor articolelor 2, 3 şi 4 de mai sus.";
- Art. 9 alin. 1: "Mãsura în care garanţiile prevãzute de prezenta convenţie se vor aplica forţelor armate şi poliţiei va fi determinatã de legislaţia naţionalã."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
I. Principala criticã de neconstituţionalitate vizeazã dispoziţiile <>art. 4 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , pentru faptul cã acestea interzic constituirea de organizaţii sidicale de cãtre magistraţi. Constituţionalitatea limitãrii dreptului anumitor categorii de persoane de a constitui organizaţii sindicale a mai fost examinatã Curtea Constituţionalã. Astfel, atât în cadrul controlului a priori a Legii sindicatelor (<>Decizia nr. 25 din 22 ianuarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003), cât şi în cadrul controlului a posteriori, cu prilejul soluţionãrii unei excepţii de neconstituţionalitate (<>Decizia nr. 469 din 4 decembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 13 ianuarie 2004), Curtea a statuat cã aceastã limitare a exerciţiului dreptului de a constitui organizaţii sindicale de cãtre magistraţi nu încalcã prevederile Constituţiei şi nici reglementãrile internaţionale în materie.
Curtea reţine cã art. 40 alin. (1) din Constituţie prevede dreptul cetãţenilor de a se asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere. Acest drept fundamental, social-politic, care nu este însã un drept absolut, se exercitã prin participare la constituirea asociaţiilor sau prin aderare la asociaţii existente. Prevãzând posibilitatea constituirii mai multor tipuri de asociaţii, nedeterminate în mod limitativ, art. 40 alin. (1) din Legea fundamentalã are în vedere şi posibilitatea limitãrii sferei persoanelor care pot constitui ori pot adera la diferite tipuri de asociaţii, în funcţie de obiectul de activitate şi de scopul asociaţiilor respective, limitare ce se concretizeazã prin lege, ţinându-se seama de situaţia obiectiv diferitã a anumitor categorii de persoane, fãrã a se aduce atingere, prin aceasta, principiului egalitãţii în drepturi, consacrat la art. 16 alin. (1) din Constituţie. Înseşi prevederile constituţionale stabilesc anumite limite ale dreptului de asociere, care privesc trei aspecte: a) scopurile şi activitatea; b) membrii; c) caracterul asociaţiei, rezultând din modul sãu de constituire. Astfel, art. 40 alin. (3) din Legea fundamentalã şi dispoziţiile altor legi organice prevãd anumite categorii de persoane care nu pot face parte din partide politice. Membri ai unor asociaţii profesionale pot fi numai persoanele care exercitã aceeaşi profesie. De exemplu, în asociaţiile patronale pot intra numai angajatorii, iar în cele ale proprietarilor de locuinţe ori ale locatarilor, numai proprietarii de locuinţe sau locatarii. Astfel, nici limitarea categoriilor de persoane care pot constitui ori pot adera la sindicate nu contravine principiului constituţional referitor la libertatea de asociere.
Pe de altã parte, art. 9 din Constituţie prevede cã: "Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale se constituie şi îşi desfãşoarã activitatea potrivit cu statutele lor, în condiţiile legii. Ele contribuie la apãrarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor." Şi din aceastã reglementare constituţionalã rezultã existenţa mai multor tipuri de asociaţii, cu obiect de activitate şi scopuri diferite. Membrii diferitelor asociaţii au drepturi şi interese profesionale, economice sau sociale diferite, ceea ce înseamnã cã şi categoriile de persoane care pot face parte din anumite asociaţii sunt diferite. Textul constituţional menţionat prevede constituirea şi desfãşurarea activitãţii asociaţiilor potrivit cu statutele lor, în condiţiile legii. Prin urmare, Curtea reţine cã legea poate institui anumite condiţii obligatorii privind constituirea şi desfãşurarea activitãţii asociaţiilor, inclusiv categoriile de persoane care pot face parte din diferite asociaţii, de la care statutele lor nu pot deroga. Categoriile de persoane care nu pot constitui ori nu pot adera la anumite tipuri de asociaţi pot face parte din alte tipuri de asociaţie, dreptul lor la liberã asociere nefiind atins.
II. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi ale art. 15 alin. (3) şi (5) din lege, care, potrivit susţinerilor autorului excepţiei sunt neconstituţionale "în mãsura în care îngrãdesc dreptul membrilor fondatori ai organizaţiei sindicale de a se adresa justiţiei în mod direct, iar nu numai prin intermediul unui împuternicit special", Curtea constatã cã acestea sunt nefondate, întrucât dreptul membrilor fondatori de a se adresa justiţiei în mod direct nu este atins, nefiind încãlcate dispoziţiile art. 21 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie, ci se prevede numirea unui împuternicit special în scopul simplificãrii procedurii, astfel încât sã nu fie necesarã citarea unui numãr mare de persoane, iar comunicarea hotãrârii judecãtoreşti sã se facã numai cãtre o singurã persoanã. Aceasta reprezintã o facilitate acordatã de legiuitor, membrii fondatori putând renunţa oricând la aceasta, îndeplinind direct şi personal actele procedurale şi prezentându-se personal în instanţã.
III. Cu privire la dispoziţiile art. 14 alin. (2) lit. d) din Legea sindicatelor, care impun existenţa unei procuri autentice a împuternicitului special, datã prin procesulverbal de constituire, Curtea reţine cã acestea reprezintã norme de procedurã a cãror elaborare intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului, în sensul prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege". Aceste norme procedurale nu sunt contrare prevederilor constituţionale sau reglementãrilor internaţionale, deoarece aplicarea lor nu înseamnã o procedurã administrativã prealabilã, nu reprezintã cerinţa vreunei autorizãri şi nici intervenţia inadmisibilã a autoritãţilor publice, aşa cum fãrã temei susţine autorul excepţiei.
Normele procedurale criticate nu au incidenţã asupra constituirii organizaţiilor sindicale, ci ele sunt aplicabile dupã constituirea propriu-zisã şi reprezintã condiţii de formã pentru depunerea şi soluţionarea de cãtre instanţa de judecatã competentã a cererii de înscriere în vederea dobândirii personalitãţii juridice. Numirea împuternicitului special având caracter facultativ, procura autenticã a acestuia va fi datã numai în cazul în care membrii fondatori decid sã nu îşi exercite direct şi personal drepturile procesuale şi sã îşi numeascã un împuternicit special prin procesul-verbal de constituire a sindicatului.
IV. Referitor la cerinţa existenţei unui numãr de cel puţin 15 persoane pentru constituirea unei organizaţii sindicale, prevãzutã de <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 , Curtea constatã cã şi aceasta se încadreazã în condiţiile pe care legea le poate impune potrivit prevederilor art. 9 din Constituţie. Stabilirea numãrului minim de membri constituanţi se impune pentru a se asigura organizaţiei sindicale constituite o reprezentativitate minimã în vederea desfãşurãrii activitãţilor specifice de apãrare a drepturilor şi intereselor membrilor sãi.
Cu privire la reglementãrile internaţionale invocate de autorul excepţiei, Curtea reţine cã acestea prevãd dreptul lucrãtorilor şi al patronilor (celor ce angajeazã) de a constitui organizaţii (asociaţii) stabilite de ei înşişi. Prin urmare, acestea nu se referã în mod exclusiv la constituirea organizaţiilor sindicale şi nu prevãd dreptul oricãrei categorii de persoane de a constitui orice tip de asociaţie.
Prevederile Constituţiei României sunt în concordanţã cu aceste reglementãri internaţionale şi, ca atare, art. 11 alin. (1) şi art. 20 alin. (2) din Legea fundamentalã nu sunt încãlcate prin dispoziţiile legale criticate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2), art. 4, art. 14 alin. (1) şi (2) lit. d) şi ale <>art. 15 alin. (3) şi (5) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , excepţie ridicatã de Sindicatul Profesional al Magistraţilor din Târgu Mureş în Dosarul nr. 8.129/2003 al Judecãtoriei Târgu Mureş.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 martie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
