Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 147 din 23 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 229 din 14 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Stelian Pârvu în Dosarul nr. 401/P/R/MF/2005 al Curţii de Apel Braşov - Secţia pentru minori şi familie.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aceastã materie şi apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 noiembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 401/P/R/MF/2005, Curtea de Apel Braşov - Secţia pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Stelian Pârvu în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu prevãd posibilitatea declarãrii recursului şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de revocare a mãsurii arestãrii preventive, încãlcându-se prin aceasta prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2), art. 23 alin. (1) şi (4) şi art. 20 cu raportare la art. 5 paragraful 4 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea de Apel Braşov - Secţia pentru minori şi familie şi-a exprimat opinia în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã ca fiind neîntemeiatã critica de neconstituţionalitate adusã dispoziţiilor art. 140^3 din Codul de procedurã penalã. Astfel, considerã cã textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 21 din Constituţie, ci "asigurã tocmai accesul la justiţie, în condiţiile în care, împotriva încheierii prin care se dispune, în timpul urmãririi penale, luarea mãsurii arestãrii preventive a învinuitului sau inculpatului, împotriva încheierii prin care se dispune revocarea, înlocuirea, încetarea sau prelungirea arestãrii preventive, precum şi împotriva încheierii de respingere a propunerii de arestare preventivã, învinuitul sau inculpatul şi procurorul pot face recurs la instanţa superioarã în termen de 24 de ore". De asemenea, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în legãturã cu aplicarea art. 5 paragraful 4 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, apreciazã cã dispoziţiile art. 140^3 din Codul de procedurã penalã dau expresie dreptului persoanei arestate de a se plânge înaintea unui tribunal competent asupra mãsurii de arestare sau deţinere luatã împotriva sa.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, astfel cum au fost introduse prin <>Legea nr. 281/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, şi, ulterior, modificate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 26 octombrie 2003, având urmãtorul conţinut: "Împotriva încheierii prin care se dispune, în timpul urmãririi penale, luarea mãsurii arestãrii preventive a învinuitului sau inculpatului, împotriva încheierii prin care se dispune revocarea, înlocuirea, încetarea sau prelungirea arestãrii preventive, precum şi împotriva încheierii de respingere a propunerii de arestare preventivã, învinuitul sau inculpatul şi procurorul pot face recurs la instanţa superioarã în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsã."
În motivarea excepţiei se invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (1) şi (4) referitoare la libertatea individualã şi art. 20 cu raportare la art. 5 paragraful 4 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la libertate şi la siguranţã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constatã cã, asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 15 din 20 ianuarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005, reţinând cã folosirea cãilor de atac se realizeazã în condiţiile legii, astfel cum prevede art. 129 din Constituţie. Prin urmare, este de competenţa exclusivã a legiuitorului de a stabili care sunt cãile de atac şi în ce condiţii pot fi exercitate potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, care prevede: "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege." De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (7) din Constituţie, "Încheierile instanţei privind mãsura arestãrii preventive sunt supuse cãilor de atac prevãzute de lege". Faptul cã încheierea de şedinţã prin care s-a respins cererea de revocare a mãsurii arestãrii preventive nu este supusã separat cãii de atac a recursului nu aduce atingere dreptului unei persoane de a se adresa justiţiei sau posibilitãţii de a se folosi cãile de atac stabilite de legea proceduralã. Lipsa reglementãrii privind exercitarea cãii de atac a recursului împotriva unor atare încheieri se justificã prin nevoia de a se evita tergiversarea inutilã a soluţionãrii fondului cauzei.
De asemenea, Curtea a mai reţinut cã liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfãptuieşte. Accesul liber la justiţie nu înseamnã însã cã el trebuie asigurat la toate cãile de atac prevãzute de lege, deoarece, astfel cum s-a arãtat, competenţa şi cãile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite.
În ceea ce priveşte accesul la justiţie, în sensul prevederilor art. 5 paragraful 4 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea Constituţionalã a reţinut în jurisprudenţa sa cã acesta nu înseamnã şi accesul la cãile de atac, ci posibilitatea oricãrei persoane lipsite de libertate de a contesta în faţa unui tribunal competent legalitatea mãsurii privative de libertate luate împotriva sa, neavând semnificaţia reglementãrii unei cãi de atac ulterioare îndreptate împotriva soluţiei date de instanţa competentã (<>Decizia nr. 179/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 august 2001).
Atât considerentele, cât şi soluţia pronunţatã în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, neintervenind elemente noi de naturã sã ducã la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Stelian Pârvu în Dosarul nr. 401/P/R/MF/2005 al Curţii de Apel Braşov - Secţia pentru minori şi familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
