Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281^1 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, excepţie invocatã de Ion Eana în Dosarul nr. 3.604/207/2006 al Tribunalului Olt - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã Curţii cã avocatul autorului excepţiei a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei pentru imposibilitate de prezentare determinatã de faptul cã în aceeaşi zi are de apãrat interesele justiţiabililor într-o serie de dosare penale aflate pe rolul mai multor instanţe de judecatã. În motivarea cererii se mai aratã faptul cã se solicitã acest termen şi pentru a se lua cunoştinţã de actele existente în dosar, respectiv de punctele de vedere exprimate de autoritãţile cãrora li s-a cerut opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Având cuvântul, Ministerul Public solicitã respingerea cererii de amânare a cauzei.
Curtea, având în vedere data la care a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate invocatã în cauzã, şi apreciind cã a existat un interval de timp rezonabil pentru a se lua cunoştinţã de actele depuse la dosarul cauzei, precum şi faptul cã nu s-a depus la dosar nicio dovadã în susţinerea celor arãtate în cererea de amânare, respinge aceastã cerere.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.675 D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281^1 alin. 1 din Codul penal, excepţie invocatã de acelaşi autor în Dosarul nr. 2.900/216/2006 al Tribunalului Argeş - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã faptul cã şi în acest dosar a fost depusã o cerere de amânare identicã.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a cererii de amânare.
Curtea respinge, de asemenea, cererea de acordare a unui nou termen în cauzã.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.575 D/2007 şi nr. 1.675 D/2007, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 1.675 D/2007 la Dosarul nr. 1.575D/2007, care a fost primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, referindu-se la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 octombrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 3.604/207/2006, Tribunalul Olt - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281^1 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, excepţie invocatã de Ion Eana în dosarul menţionat.
Prin Încheierea din 25 octombrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 2.900/216/2006, Tribunalul Argeş - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281^1 alin. 1 din Codul penal, excepţie invocatã de acelaşi autor în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, asemãnãtoare în cele douã dosare conexate, se susţine, în esenţã, cã aceeaşi faptã, cu un conţinut aproape identic, respectiv efectuarea transportului rutier fãrã a îndeplini condiţiile prevãzute de lege, este sancţionatã atât contravenţional, prin dispoziţiile <>art. 57^2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 102/2006 , cât şi penal, prin dispoziţiile art. 281^1 din Codul penal. Se aratã cã "în aceste condiţii evident cã ne aflãm în situaţia unor paralelisme din punctul de vedere al unor activitãţi identice, care pot fi apreciate în mod diferit de cãtre agentul constatator, aprecieri care pot sã creeze un arbitrariu destul de periculos pentru practica(...) în aceastã materie; se pot ivi astfel dese situaţii în care douã constatãri identice fãcute în locaţii deosebite, de cãtre 2 agenţi constatatori diferiţi, sã fie apreciate în mod diferit, una infracţiune, cealaltã doar contravenţie". În opinia autorului excepţiei, "prin aceastã modalitate ambiguã a legiuitorului de a considera o faptã fie contravenţie, fie infracţiune, în mod cu totul arbitrar, se încalcã prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie," impunându-se o tratare egalã a tuturor cetãţenilor care încalcã într-un fel sau altul prevederile legale.
Tribunalul Olt - Secţia penalã şi Tribunalul Argeş - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Se mai aratã cã din întreaga motivare a excepţiei rezultã cã ceea ce îl nemulţumeşte pe autorul acesteia este existenţa unui paralelism legislativ, în sensul cã fapte aproape identice ar fi reglementate fie ca şi contravenţii, fie ca şi infracţiuni. Or, "deşi existã identitate de laturã obiectivã între fapta penalã şi, respectiv, contravenţie, [...] nu se poate reţine identitate de conţinut constitutiv al acestora, întrucât existã diferenţe [...] ce privesc latura subiectivã sub forma vinovãţiei pretinsã pentru consumarea acestora, şi anume intenţia în cazul infracţiunii şi, respectiv, culpa în cazul infracţiunii".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, referindu-se la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât art. 281^1 din Codul penal nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, se constatã cã, deşi Tribunalul Olt - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281^1 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din acelaşi cod, iar Tribunalul Argeş - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281^1 alin. 1 din Codul penal, din motivarea formulatã de autorul excepţiei în ambele dosare, atât în concluziile scrise, cât şi în susţinerile reţinute în încheierile de sesizare, rezultã cã acesta criticã art. 281^1 din Codul penal.
Aşa fiind, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a art. 281^1 din Codul penal, având urmãtorul cuprins: "Efectuarea transportului rutier public fãrã licenţã de transport, fãrã licenţã de execuţie pentru vehicul sau fãrã licenţã de execuţie pentru traseu, dupã caz, ori cu licenţe cu valabilitatea expiratã se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la un an sau amendã.
Persoana care dispune efectuarea transportului rutier public în condiţiile prevãzute la alin. 1 sau consimte la efectuarea acestuia se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani ori amendã.
Eliberarea, cu ştiinţã, a unei licenţe de transport rutier public, a unei licenţe de execuţie pentru vehicul sau a unei licenţe de execuţie pentru traseu, fãrã respectarea legii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."
Dispoziţiile constituţionale pretins a fi încãlcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã autorul excepţiei îşi fundamenteazã criticile de neconstituţionalitate pe compararea dispoziţiilor cuprinse în douã acte normative, care, în opinia sa, stabilesc sancţiuni diferite pentru aceeaşi faptã - de naturã contravenţionalã (<>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 102/2006 publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 9 mai 2006), respectiv penalã (art. 281^1 din Codul penal). Or, aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa (de exemplu, prin <>Decizia nr. 486 din 11 decembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 19 ianuarie 2004), examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încãlcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia cã, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţionalã, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele.
Se constatã, totodatã, cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 281^1 din Codul penal, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 77 din 2 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, şi <>Decizia nr. 898 din 16 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2007, ale cãror considerente sunt valabile şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281^1 din Codul penal, excepţie invocatã de Ion Eana în Dosarul nr. 3.604/207/2006 al Tribunalului Olt - Secţia penalã şi în Dosarul nr. 2.900/216/2006 al Tribunalului Argeş - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 februarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
