Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 146 din 25 februarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 182 din 22 martie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicatã din oficiu de Curtea de Apel Bacãu - Secţia civilã, minori şi familie, conflicte de muncã şi asigurãri sociale în Dosarul nr. 919.1/110/2008.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciazã cã excepţia ridicatã este inadmisibilã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 919.1/110/2008, Curtea de Apel Bacãu - Secţia civilã, minori şi familie, conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicatã din oficiu într-o cauzã având ca obiect pretenţii bãneşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 este neconstituţionalã în mãsura în care din dispoziţiile acesteia se desprinde înţelesul cã instanţele judecãtoreşti nu au competenţa şi/ori posibilitatea de a constata existenţa unor discriminãri în conţinutul unor acte normative în ceea ce priveşte douã categorii socioprofesionale identice sau diferite (dar aflate în situaţii similare) în legãturã cu salariul sau indemnizaţiile şi/sau alte drepturi de naturã salarialã (cum ar fi sporurile, primele de concediu etc.) acordate doar unora (sau într-un cuantum diferit) dintre ele conform legilor de salarizare. De asemenea, se considerã cã actul normativ criticat este neconstituţional în mãsura în care din acesta se desprinde înţelesul cã instanţele judecãtoreşti nu au competenţa şi/sau posibilitatea de a acorda persoanelor în privinţa cãrora s-a reţinut în prealabil starea de discriminare despãgubiri materiale (nu dreptul salarial în sine) într-un cuantum egal cu diferenţele de drepturi salariale ori de naturã salarialã dintre salariile sau indemnizaţiile ori sporurile acordate prin lege altor categorii socioprofesionale identice ori similare şi salariile (indemnizaţiile) sau alte drepturi acordate lor tot printr-un act normativ (acelaşi ori altul) sau într-un cuantum egal cu valoarea patrimonialã a dreptului salarial ori de naturã salarialã acordat prin lege doar persoanelor în raport cu care o alta a fost discriminatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze prezenta excepţie de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007, cu completãrile ulterioare.
Se susţine cã textele legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind caracterele statului român, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 21 privind accesul liber la justiţie. Totodatã, se apreciazã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv şi art. 14 privind egalitatea din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi cele ale Protocolului nr. 12 la aceasta, care vizeazã, în esenţã, interzicerea generalã a discriminãrii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, se constatã urmãtoarele:
I. De principiu, Curtea Constituţionalã, prin <>Decizia nr. 1.325 din 4 decembrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 23 decembrie 2008, a statuat cã "dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituţionale în mãsura în care din acestea se desprinde înţelesul cã instanţele judecãtoreşti au competenţa sã anuleze ori sã refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând cã sunt discriminatorii, şi sã le înlocuiascã cu norme create pe cale judiciarã sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative". Curtea constatã cã, în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituţie, instanţa de judecatã trebuie sã ţinã cont de faptul cã deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi se impun a fi respectate în egalã mãsurã de cãtre toate autoritãţile publice.
Prin urmare, interpretarea consideratã de cãtre Curtea Constituţionalã ca fiind neconstituţionalã nu poate fi în niciun fel aplicatã de cãtre instanţele judecãtoreşti, iar orice excepţie de neconstituţionalitate care contestã constituţionalitatea interpretãrii date de Curte pentru motivele reţinute în <>Decizia nr. 1.325 din 4 decembrie 2008 , decizie sub rezervã de interpretare, este inadmisibilã în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituţie coroborat cu <>art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 .
II. Pe de altã parte, Curtea constatã cã instanţele judecãtoreşti pot acorda orice reparaţii/despãgubiri pe care le considerã adecvate numai în mãsura în care repararea prejudiciului nu vizeazã drepturi salariale prevãzute de lege. Condiţia pe care trebuie sã o respecte instanţa de judecatã este aceea de a nu înlocui acte normative cu norme create pe cale judiciarã sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Deci, instanţa de judecatã nu trebuie sã se transforme în legiuitor pozitiv, ci trebuie sã aplice <>Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 într-un mod care sã asigure repararea adecvatã a oricãrui prejudiciu suferit de o persoanã în urma constatãrii unei discriminãri.
Obiter dictum, Curtea Constituţionalã nu poate da indicaţii unei instanţe judecãtoreşti despre modul concret în care trebuie sã aplice şi sã interpreteze legea la cazul dedus judecãţii sale, întrucât aceste chestiuni excedeazã competenţei instanţei de contencios constituţional. Însã Curtea subliniazã faptul cã numai instanţa constituţionalã poate constata neconstituţionalitatea unui text de lege sau ordonanţã care reglementeazã drepturi salariale, celelalte autoritãţi urmând sã dea efect direct actului normativ, precum şi deciziei Curţii printr-o interpretare şi aplicare conformã.
Având în vedere cele de mai sus, excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sã fie respinsã ca inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicatã din oficiu de Curtea de Apel Bacãu - Secţia civilã, minori şi familie, conflicte de muncã şi asigurãri sociale în Dosarul nr. 919.1/110/2008.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 februarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
