Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 146 din 10 aprilie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si inlaturarea unor masuri si sanctiuni
Costica Bulai - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlãturarea unor mãsuri şi sancţiuni, excepţie ridicatã de Iulian Oprea în Dosarul nr. 2.019/2002 al Judecãtoriei Fetesti. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 56C/2003, nr. 60C/2003, nr. 74C/2003, nr. 118C/2003 şi nr. 129C/2003, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Zoran Coicici în Dosarul nr. 4.668/2002 al Judecãtoriei Resita, de Constantin Gavrila în Dosarul nr. 1.773/2002 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã, de Vasile Oltean în Dosarul nr. 202/2003 al Judecãtoriei Braşov, de Viorel Decuseara în Dosarul nr. 2.621/P/2002 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã şi de Petru Bunea în Dosarul nr. 303/2003 al Judecãtoriei Medias. La apelul nominal în dosarele nr. 56C/2003, nr. 60C/2003, nr. 74C/2003, nr. 118C/2003 şi nr. 129C/2003 se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Magistratul-asistent informeazã completul de judecata ca în Dosarul nr. 118C/2003 partea Maria Mancas a depus o cerere de judecare în lipsa, iar partea Spitalul Clinic de Recuperare Cluj-Napoca a depus o cerere prin care se solicita amânarea judecãrii cauzei pentru lipsa de procedura. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arata ca procedura de citare cu partea Spitalul Clinic de Recuperare Cluj-Napoca a fost legal îndeplinitã şi apreciazã ca nu sunt îndeplinite condiţiile pentru amânarea judecãrii cauzei. Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecãrii cauzei. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, având în vedere conţinutul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate. Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare. Curtea, în temeiul prevederilor <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, şi al art. 164 alin. 1 şi 2 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea dosarelor nr. 56C/2003, nr. 60C/2003, nr. 74C/2003, nr. 118C/2003 şi nr. 129C/2003 la Dosarul nr. 46C/2003, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecata, se da cuvântul, pe fond, reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, ca devenitã inadmisibila.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin încheierile din 28 ianuarie 2003, 21 noiembrie 2002, 4 noiembrie 2002, 30 ianuarie 2003, 21 februarie 2003 şi 3 martie 2003, pronunţate în dosarele nr. 2.019/2002 al Judecãtoriei Fetesti, nr. 4.668/2002 al Judecãtoriei Resita, nr. 1.773/2002 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã, nr. 202/2003 al Judecãtoriei Braşov, nr. 2.621/P/2002 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã şi nr. 303/2003 al Judecãtoriei Medias, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlãturarea unor mãsuri şi sancţiuni, excepţie ridicatã de Iulian Oprea, Zoran Coicici, Constantin Gavrila, Vasile Oltean, Viorel Decuseara şi Petru Bunea în cadrul unor cauze penale. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorii acesteia considera ca dispoziţia legalã criticata contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi celor ale art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Se arata ca în situaţia existenţei a doi infractori care au comis aceeaşi infracţiune înainte de intrarea în vigoare a <>Legii nr. 543/2002 , cel condamnat definitiv, datoritã rapiditatii desfãşurãrii procesului penal în privinta sa, are un avantaj nejustificat fata de cel care nu a fost condamnat definitiv, din motive neimputabile lui. Se susţine ca unei persoane i se poate agrava situaţia în propria cale de atac, incalcandu-se principiul non reformatio în pejus, deoarece promovarea apelului ori recursului de cãtre persoana respectiva sau de cãtre procuror în favoarea acesteia şi nesoluţionarea caii de atac promovate pana la intrarea în vigoare a legii de graţiere duc la pierderea beneficiului acordat de lege. Exprimandu-şi opinia, instanţele de judecata au apreciat, în esenta, ca textul criticat incalca dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece între o persoana care, din cauze neimputabile ei, nu fusese judecata definitiv pana la data intrãrii în vigoare a legii şi o alta persoana care a sãvârşit aceeaşi infracţiune, în acelaşi moment, dar care, datoritã celeritatii judecãrii cauzei sale, a fost judecata definitiv pana la data intrãrii în vigoare a legii se creeazã o inegalitate de tratament. Se apreciazã ca textul contestat contravine tehnicii legislative în domeniu, respectiv <>Legii nr. 137/1997 privind graţierea unor pedepse şi <>Legii nr. 546/2002 privind graţierea şi procedura acordãrii graţierii. Judecãtoria Resita considera ca excepţia este neîntemeiatã deoarece textul criticat nu vine în contradictie cu art. 16 alin. (1) din Constituţie. Se arata ca legea de graţiere este impersonala, acordarea beneficiului clementei numai pentru cei condamnaţi prin hotãrâri definitive la data intrãrii în vigoare a legii "are o motivare rezonabila, constând în aceea ca s-ar afecta buna desfãşurare a procesului penal în situaţia în care s-ar cunoaşte incidenta acestui beneficiu în cauzele în curs de soluţionare, sau incidenta beneficiului ar fi condiţionatã de aplicarea unei anumite pedepse. Prin urmare, la situaţii diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit, în condiţiile în care exista o motivare rezonabila". Tribunalul Galaţi - Secţia penalã apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã deoarece graţierea nu constituie un drept al persoanei şi nici o obligaţie a puterii legiuitoare intemeiata pe art. 72 alin. (3) lit. g) din Constituţie. Statul este acela care poate obliga inculpatul la executarea pedepsei ori poate acorda graţierea, fãrã a avea o obligaţie constituţionalã ori legalã în acest sens. "Chiar dacã la baza adoptãrii legii de graţiere stau considerente de natura politica, socialã sau penalã - nimeni în afarã Parlamentului nu are dreptul de a impune acordarea unei gratieri colective sau condiţiile de acordare ale acesteia." Se apreciazã ca admiterea exceptiei, în lipsa posibilitatii legale de a interveni pozitiv asupra textului, face ca legea sa devinã inaplicabila, deoarece va lipsi precizarea condiţiei de timp de la care se va aplica actul de clementa, Parlamentul fiind singura autoritate care va putea rezolva eventuala inechitate. Se concluzioneaza ca textul criticat nu incalca art. 16 alin. (1) ori alte texte din Constituţie. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile <>art. 8 din Legea nr. 543/2002 nu creeazã privilegii sau discriminãri, neincalcandu-se nici unul dintre criteriile egalitãţii în drepturi, enumerate în art. 4 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, se arata ca interpretarea data de autorii exceptiei principiului egalitãţii în fata legii, prevãzut de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã, este în vãditã contradictie cu jurisprudenta Curţii Constituţionale în aceasta materie. În acest sens se citeaza Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, în care s-a statuat ca "Principiul egalitãţii în fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotriva, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite". Se mai apreciazã ca graţierea colectivã constituie un act de clementa al Parlamentului, condiţiile de acordare şi de aplicare a acesteia fiind stabilite prin lege organicã în temeiul art. 72 alin. (3) lit. g) din Constituţie. Destinatarii legii prin care se acorda graţierea colectivã au vocaţia de a beneficia de prevederile sale numai dacã îndeplinesc condiţiile prevãzute în conţinutul acesteia, iar condiţia continuta de <>art. 8 din Legea nr. 543/2002 nu incalca principiul egalitãţii în fata legii. Avocatul Poporului apreciazã ca dispoziţia legalã criticata este neconstitutionala. Se arata ca <>Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlãturarea unor mãsuri şi sancţiuni este atât un act de vointa politica, cat şi un act de clementa ce aparţine Parlamentului. Criteriile pe baza cãrora se acorda graţierea colectivã se stabilesc în exclusivitate de legiuitor care are obligaţia de a respecta principiile Constituţiei. Conţinutul art. 8 din lege incalca însã atât principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, consfintit de art. 16 alin. (1) din Constituţie, cat şi principiul aplicãrii legii penale mai favorabile, reflectat la rândul sau de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentalã. De asemenea, se susţine ca "legea mai favorabilã se exprima printr-un tratament mai bland, inclusiv prin acte de clementa ale statului". Textul de lege supus controlului de constitutionalitate lipseşte de tratamentul juridic menţionat persoanele care nu au fost condamnate prin hotãrâre judecãtoreascã definitiva. Se considera ca art. 8 "ar putea fi constituţional numai dacã se referea la data sãvârşirii faptei şi nu la data rãmânerii definitive a hotãrârii judecãtoreşti". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţia legalã criticata, raportatã la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlãturarea unor mãsuri şi sancţiuni, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 4 octombrie 2002, dispoziţii care au urmãtorul cuprins: "Dispoziţiile prezentei legi privesc pedepsele, mãsurile şi sancţiunile aplicate prin hotãrâri judecãtoreşti definitive pronunţate pana la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I." Aceste dispoziţii sunt considerate de autorii exceptiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) Constituţie, privind egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, precum şi cu cele ale art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la interzicerea discriminarii. În legatura cu acest text de lege, ulterior sesizãrii cu excepţia de neconstituţionalitate ce formeazã obiectul prezentului dosar, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în alte cauze prin Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, şi Decizia nr. 89 din 27 februarie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 27 martie 2003. Prin aceste decizii Curtea a statuat ca prevederile <>art. 8 din Legea nr. 543/2002 sunt neconstituţionale, întrucât "limiteazã aplicarea legii la pedepse, mãsuri şi sancţiuni stabilite prin hotãrâri judecãtoreşti rãmase definitive pana la data intrãrii în vigoare a legii, excluzând pedepsele, mãsurile şi sancţiunile aplicate ulterior pentru fapte sãvârşite pana la aceasta data". În consecinta, în speta ce face obiectul prezentei decizii, având în vedere prevederile <>art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãrora "Nu pot face obiectul exceptiei prevederile legale a cãror constitutionalitate a fost stabilitã potrivit art. 145 alin. (1) din Constituţie sau prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale", rezulta ca, în temeiul alin. (6) din acelaşi articol, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 din Legea nr. 543/2002 a devenit inadmisibila. De altfel, ulterior publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziilor menţionate a fost adoptatã <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 18/2003 pentru modificarea <>art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlãturarea unor mãsuri şi sancţiuni, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2003, modificare care are urmãtorul conţinut: "Art. 8. - Dispoziţiile prezentei legi privesc pedepsele, mãsurile şi sancţiunile aplicate pentru fapte sãvârşite pana la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I." Ca urmare a modificãrii textului, criticile de neconstituţionalitate au rãmas fãrã obiect.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (3) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge, ca devenitã inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 din Legea nr. 543/2002 , excepţie ridicatã de Iulian Oprea în Dosarul nr. 2.019/2002 al Judecãtoriei Fetesti, de Zoran Coicici în Dosarul nr. 4.668/2002 al Judecãtoriei Resita, de Constantin Gavrila în Dosarul nr. 1.773/2002 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã, de Vasile Oltean în Dosarul nr. 202/2003 al Judecãtoriei Braşov, de Viorel Decuseara în Dosarul nr. 2.621/P/2002 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã şi de Petru Bunea în Dosarul nr. 303/2003 al Judecãtoriei Medias. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 10 aprilie 2003.
PREŞEDINTE, prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
─────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
