Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 145 din 8 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) si art. 56 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 199 din 22 martie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) şi <>art. 56 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicatã de Asociaţia Generalã a Vânãtorilor şi Pescarilor Sportivi din România în Dosarul nr. 3.096/300/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, avocatul Vasilica Coroiu, cu delegaţie la dosar. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul avocatului, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
În acest sens, aratã cã textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale care consacrã accesul liber la justiţie şi dreptul de asociere, prin faptul cã acordã dreptul oricãrei persoane sã declanşeze procedura de dizolvare a unei asociaţii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.096/300/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) şi <>art. 56 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicatã de Asociaţia Generalã a Vânãtorilor şi Pescarilor Sportivi din România într-o cauzã având ca obiect dizolvare persoanã juridicã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât legalitatea constituirii asociaţiilor şi fundaţiilor este supusã controlului unei autoritãţi publice, respectiv Ministerului Public, care are competenţa generalã de a verifica caracterul licit sau ilicit al scopului unei asociaţii ori fundaţii, autoritate care deţine atribuţii în a veghea asupra respectãrii normelor legale în vigoare şi de a dispune sancţiuni, în cazul încãlcãrii acestora.
Acordarea dreptului oricãrei persoane, mai mult sau mai puţin interesate, sã declanşeze procedura de dizolvare implicã o încãlcare a consimţãmântului şi acordului membrilor unei asociaţii sau fundaţii de a se constitui într-o organizaţie nonprofit, acord ce are ca temei dispoziţiile constituţionale ale art. 40 din Legea fundamentalã, fiind astfel încãlcat dreptul de asociere.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. În acest sens, apreciazã cã textele de lege criticate nu contravin normelor constituţionale şi convenţionale invocate, deoarece dreptul de asociere nu este un drept absolut, astfel încât acordarea legitimãrii procesuale oricãrei persoane interesate de a formula cerere de constatare a dizolvãrii unei asociaţii nu presupune încãlcarea accesului liber la justiţie şi nici a dreptului de asociere al cetãţenilor.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 55 alin. (2) şi <>art. 56 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 55 alin. (2): "Constatarea dizolvãrii se realizeazã prin hotãrârea judecãtoriei în a cãrei circumscripţie se aflã sediul asociaţiei, la cererea oricãrei persoane interesate.";
- Art. 56 alin. (1): "Asociaţia se dizolvã, prin hotãrâre judecãtoreascã, la cererea oricãrei persoane interesate:
a) când scopul sau activitatea asociaţiei a devenit ilicitã sau contrarã ordinii publice;
b) când realizarea scopului este urmãritã prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice;
c) când asociaţia urmãreşte un alt scop decât cel pentru care s-a constituit;
d) când asociaţia a devenit insolvabilã;
e) în cazul prevãzut la art. 14."
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 40 alin. (1) referitoare la dreptul de asociere şi art. 129 privind folosirea cãilor de atac. Totodatã, este invocatã şi contrarietatea textelor de lege criticate cu prevederile art. 11 şi art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, raportate la art. 20 din Constituţia României.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã reglementarea criticatã a mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind, de exemplu <>Decizia nr. 593 din 14 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 27 mai 2009, <>Decizia nr. 987 din 30 septembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 23 octombrie 2008, şi <>Decizia nr. 1.383 din 16 decembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 1 aprilie 2009.
Prin aceste decizii, Curtea a reţinut cã prevederile <>art. 55-56 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 fac parte din cap. IX al ordonanţei, care instituie o procedurã specialã de dizolvare şi lichidare a asociaţiilor, fundaţiilor şi federaţiilor, ce are ca rezultat final îndestularea corespunzãtoare a creditorilor, transmiterea bunurilor rãmase în urma lichidãrii şi radierea acestor forme asociative din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. Instituirea unei asemenea proceduri speciale este rezultatul faptului cã asociaţiile şi fundaţiile, astfel cum prevede art. 1 alin. (2) din ordonanţã, sunt persoane juridice de drept privat fãrã scop patrimonial, iar dizolvarea poate interveni şi pentru alte motive decât cele strict economice.
Este cazul, spre exemplu, al situaţiilor prevãzute de prevederile <>art. 56 alin. (1) lit. a)-c) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, şi anume atunci când scopul sau activitatea asociaţiei a devenit ilicitã ori contrarã ordinii publice, când realizarea scopului este urmãritã prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice ori când asociaţia urmãreşte un alt scop decât cel pentru care s-a constituit.
Curtea a reţinut, totodatã, cã debitorul are la dispoziţie toate mijloacele de probã prin care sã se apere împotriva cererilor de dizolvare şi lichidare, ordonanţa în cauzã neîngrãdind în niciun fel folosirea acestora. Aşa fiind, reglementarea legitimãrii procesuale a oricãrei persoane interesate de a formula cerere de constatare a dizolvãrii unei asociaţii, în cazurile stabilite de art. 56 din ordonanţa criticatã, nu contravine dispoziţiilor constituţionale sau convenţionale referitoare la dreptul de asociere, fiind de competenţa instanţelor judecãtoreşti sã verifice existenţa interesului de a promova o astfel de cerere.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) şi <>art. 56 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicatã de Asociaţia Generalã a Vânãtorilor şi Pescarilor Sportivi din România în Dosarul nr. 3.096/300/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
