Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 145 din 5 februarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 180 din 23 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Vasile Cãtinaş şi Elena Cãtinaş în Dosarul nr. 4.684/117/2005 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorii excepţiei, doamna Daciana Paler Groşan, apãrãtor ales cu delegaţie la dosar, avocat membru al Baroului Cluj. De asemenea, Vasile Cãtinaş rãspunde şi personal. Se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul apãrãtorului autorilor excepţiei, care solicitã admiterea excepţiei, reiterând argumentele expuse în notele scrise aflate la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând cã textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea nr. 4/R/CA/2008 din 24 iunie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 4.684/117/2005, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Vasile Cãtinaş şi Elena Cãtinaş într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ.
În motivarea excepţiei se susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat conduce la crearea unei situaţii discriminatorii, în sensul cã dreptul de exercitare a cãilor de atac este asigurat diferenţiat, în funcţie de corecta sau greşita soluţionare a cauzei de cãtre instanţa de fond. Se aratã cã se încalcã dreptul la un proces echitabil, de vreme ce pãrţile care se judecã în temeiul aceleiaşi legi sunt discriminate în exercitarea drepturilor lor procesuale în funcţie de soluţia pronunţatã de instanţa de judecatã.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã. Precizeazã cã, în ipoteza în care prima instanţã judecã de douã ori în mod greşit, fãrã sã intre pe fondul litigiului, ci doar ca urmare a admiterii unei excepţii procesuale, instanţa de recurs va judeca ea însãşi fondul şi va pronunţa o hotãrâre care nu va mai fi supusã niciunei cãi de atac, privând astfel pãrţile din proces de un grad de jurisdicţie.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile apãrãtorului autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate prin <>art. I pct. 29 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007:
- Art. 20 alin. (3): "(3) În cazul admiterii recursului, instanţa de recurs, modificând sau casând sentinţa, va rejudeca litigiul în fond, dacã nu sunt motive de casare cu trimitere. Când hotãrârea primei instanţe a fost pronunţatã fãrã a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singurã datã, la aceastã instanţã."
În opinia autorilor excepţiei, sunt încãlcate dispoziţiile din Legea fundamentalã, cuprinse la art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice şi la art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil şi la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil. De asemenea, se invocã prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã dreptul la un proces echitabil, şi cele ale art. 14 din aceeaşi convenţie, privind interzicerea generalã a discriminãrii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã se criticã soluţia legislativã cuprinsã în <>art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 , întrucât nu respectã principiul dublului grad de jurisdicţie în ceea ce priveşte judecarea fondului. Autorii excepţiei au în vedere ipoteza în care instanţa de recurs reţine cauza pentru a judeca pe fond, dupã ce a casat de douã ori hotãrârea primei instanţe, ca urmare a faptului cã în mod greşit aceasta din urmã a soluţionat cauza fãrã sã intre pe fondul litigiului.
Curtea constatã cã, prin <>Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Plenul Curţii Constituţionale a statuat, cu valoare de principiu, cã accesul la structurile judecãtoreşti şi la mijloacele procedurale, inclusiv la cãile de atac, se face cu respectarea regulilor de competenţã şi procedurã de judecatã stabilite de lege. Aceasta este concluzia care se desprinde din prevederile art. 129 din Constituţie, care stabileşte cã pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii. Aşadar, principiul dublului grad de jurisdicţie nu este de ordin constituţional, întrucât Legea fundamentalã nu impune existenţa a douã judecãţi de fond la douã instanţe de grade diferite, ci permite, implicit, legiuitorului ca, în funcţie de natura cauzei, sã reglementeze numãrul cãilor de atac ce pot fi utilizate.
De altfel, dublul grad de jurisdicţie este garantat numai în materie penalã de art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, textul permiţând însã, chiar şi aici, unele excepţii.
În jurisprudenţa sa, de exemplu în <>Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, Curtea Constituţionalã a reţinut cã, în sensul practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului, conceptul de proces echitabil nu implicã imperios existenţa mai multor grade de jurisdicţie. Astfel, în hotãrârea Delcourt împotriva Belgiei, 1970, Curtea de la Strasbourg a statuat cã, prin Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, nu se impune nicio obligaţie statelor cu privire la instituirea unor cãi de atac împotriva unor hotãrâri judecãtoreşti. Este adevãrat însã, cã, în mãsura în care a instituit o cale de atac, statul trebuie sã asigure, în principiu, toate garanţiile prevãzute pentru judecata în fond. Or, în cazul casãrii cu reţinere spre rejudecarea fondului, instanţa de recurs este obligatã sã examineze întreaga cauzã sub toate aspectele, cu respectarea tuturor drepturilor procesuale ale pãrţilor.
Faptul cã, în materia contenciosului administrativ, este permisã o singurã casare cu trimitere spre rejudecare în situaţia în care prin hotãrârea casatã nu a fost evocat fondul, este justificat de exigenţa soluţionãrii cu celeritate a procesului dedus judecãţii. Accesul la un judecãtor, caracteristic dreptului la un proces echitabil, este pe deplin asigurat. Dacã prima instanţã a soluţionat cauza fãrã a intra în cercetarea fondului - situaţie posibilã atunci când, de exemplu, s-a pronunţat în temeiul unei excepţii procesuale, a omis sã soluţioneze o cerere ori s-a pronunţat cu privire la altceva decât ceea ce i s-a cerut -, instanţa de recurs va casa sau va modifica în tot ori în parte hotãrârea primei instanţe şi i-o va trimite în vederea rejudecãrii. Dacã şi împotriva soluţiei pronunţate ca urmare a rejudecãrii partea nemulţumitã declarã recurs, instanţa superioarã va reţine cauza pentru a judeca pe fond, chiar dacã prima instanţã nu a intrat nici de aceastã datã pe fondul litigiului. În acest caz, instanţa de recurs se va pronunţa asupra fondului printr-o decizie care, la rândul sãu, poate fi contestatã, potrivit <>art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , prin intermediul cãilor extraordinare de atac prevãzute de Codul de procedurã civilã.
Curtea nu poate reţine nici critica referitoare la încãlcarea principiului nediscriminãrii, întrucât, prin sine însuşi, textul de lege ce formeazã obiect al excepţiei de neconstituţionalitate nu instituie niciun fel de inegalitate între cetãţenii care uzeazã de norma criticatã. Dacã anumite persoane ajung în situaţii apreciate în mod subiectiv de cãtre acestea ca defavorabile, ca urmare a modalitãţii concrete de aplicare, de cãtre instanţa care în mod greşit a judecat fãrã sã se pronunţe pe fond, a anumitor prevederi legale, - altele decât cele supuse controlului de constituţionalitate -, nu constituie o discriminare în sensul art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Vasile Cãtinaş şi Elena Cãtinaş în Dosarul nr. 4.684/117/2005 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 februarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
