Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 145 din 25 februarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 alin. (2) teza intai din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 166 din 15 martie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 41 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, excepţie ridicatã de Alexandrina Diaconescu în Dosarul nr. 7.992/121/2007 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 7.992/121/2007, Tribunalul Galaţi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 41 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, excepţie ridicatã de Alexandrina Diaconescu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unui litigiu de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã textul legal criticat este neconstituţional, întrucât îngrãdeşte accesul femeilor la muncã. Prevederea unei vârste de pensionare diminuate în raport cu cea a bãrbaţilor este o mãsurã de protecţie a femeilor, care, însã, nu trebuie aplicatã în mod obligatoriu împotriva acestora atunci când femeia doreşte sã îşi exercite în continuare dreptul la muncã, şi nu sã beneficieze de favoarea acordatã de legiuitor.
Tribunalul Galaţi - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este întemeiatã în mãsura în care rezultã dreptul angajatorului de a refuza în mod discreţionar ca angajatul sã îşi continue activitatea şi dupã împlinirea vârstei standard de pensionare.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 41 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000. În realitate, autorul excepţiei criticã numai teza întâi a art. 41 alin. (2) de lege, astfel încât Curtea urmeazã sã reţinã ca obiect al excepţiei <>art. 41 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 19/2000 , care are urmãtorul cuprins:
"(2) Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bãrbaţi."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, se constatã urmãtoarele:
Cu titlu de principiu, Curtea, spre exemplu, prin <>Decizia nr. 1.100 din 8 septembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 2 octombrie 2009, <>Decizia nr. 888 din 30 noiembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 24 ianuarie 2007, <>Decizia nr. 191 din 28 februarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial la României, nr. 260 din 2 aprilie 2008, şi <>Decizia nr. 1.007 din 7 octombrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial la României, Partea I nr. 777 din 20 noiembrie 2008, a stabilit cã "tratamentul juridic diferenţiat a fost considerat ca o mãsurã de protecţie specialã a femeilor, întemeiatã nu pe deosebirea de sex, ci pe situaţia socialã care decurge din aceastã deosebire". Cu aceeaşi ocazie, Curtea, citând considerentele hotãrârilor pronunţate de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în cauzele Stec şi alţii contra Regatului Unit (2006) şi Walker contra Regatului Unit (2006) a arãtat "cã diferenţele dintre vârstele de pensionare au continuat sã fie justificate pânã la acel moment când condiţiile sociale s-au schimbat. De asemenea, a arãtat şi cã schimbãrile, în sensul egalizãrii vârstelor de pensionare, trebuie sã fie prin însãşi natura lor graduale şi cã este dificil dacã nu chiar imposibil sã se stabileascã precis un moment anume când nedreptatea cauzatã bãrbaţilor prin instituirea unor vârste diferite de pensionare va începe sã depãşeascã necesitatea de a corecta dezavantajele situaţiei femeilor".
Raportat la critica de neconstituţionalitate ce vizeazã încãlcarea dreptului la muncã al femeii, Curtea constatã cã, din moment ce instanţa constituţionalã a stabilit cã existã o raţiune obiectivã şi justificatã a existenţei unei vârste mai mici de pensionare la femei decât la bãrbaţi, înseamnã cã aceeaşi raţiune subzistã şi pentru încetarea de drept a contractului de muncã în condiţiile art. 56 lit. d) din Codul muncii, articol ce se aplicã în egalã mãsurã şi bãrbaţilor. Însã, desigur, fãcându-se aplicarea <>art. 41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000 , cu acordul angajatorului, persoana în cauzã îşi poate continua activitatea. Dar aceasta este o problemã ce ţine de interpretarea şi aplicarea legii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 41 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, excepţie ridicatã de Alexandrina Diaconescu în Dosarul nr. 7.992/121/2007 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 februarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
