Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 144 din 15 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si art. 299 alin. 3 din Codul de procedura civila si ale art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 585 din 6 iulie 2005
Ioan Vida - prşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Marin Frunzã în Dosarul nr. 793/C/2004 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspunde, pentru partea C.N.F.R. "Navrom" - S.A. Galaţi, consilier juridic Elena Rãileanu, cu delegaţie la dosar, lipsind autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul C.N.F.R. "Navrom" - S.A. Galaţi solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca devenitã inadmisibilã, întrucât Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra textelor de lege criticate, prin <>Decizia nr. 436 din 26 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.263 din 28 decembrie 2004, respingând excepţia de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilã, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 pct. 1 şi pct. 2 din Codul de procedurã civilã, arãtând cã acestea nu au legãturã cu soluţionarea cauzei. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte texte de lege criticate apreciazã cã aceasta este neîntemeiatã, deoarece schimbarea competenţei de a judeca toate recursurile, competenţã ce revenea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu are relevanţã în plan constituţional.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 octombrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 793/C/2004, Tribunalul Galaţi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Marin Frunzã într-o cauzã având ca obiect recursul împotriva sentinţei civile prin care a fost respinsã o contestaţie la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 1, 4, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 124 şi 126 din Constituţie, art. 6, 13, 14 şi 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 şi 30 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, considerând, în esenţã, cã: dispoziţiile art. 2 şi <>art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã şi ale Legii nr. 195/2004 încalcã dreptul la un recurs efectiv la o instanţã naţionalã, "dreptul privind interzicerea discriminãrii, dreptul la un proces echitabil, principiul universalitãţii, principiul statului de drept şi dreptul la apãrare"; dispoziţiile <>art. II din Legea nr. 195/2004 încalcã, de asemenea, toate drepturile menţionate mai sus, iar prin aplicarea lor justiţiabilul este supus unei discriminãri, fiindu-i totodatã încãlcate dreptul la apãrare şi dreptul la un proces echitabil, deoarece acesta nu mai are posibilitatea de a se apãra în faţa instanţei de judecatã "în mod nemijlocit sau prin intermediul unui avocat" şi nu mai poate exercita o cale de atac "în situaţia în care recursul se scoate de pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi se trimite pe cale administrativã unei instanţe inferioare în grad sau în situaţia în care se trimite cu declinarea competenţei, prin încheiere irevocabilã datã în sala de consiliu, fãrã citarea pãrţilor".
Tribunalul Galaţi - Secţia civilã apreciazã cã dispoziţiile art. 2 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. II din Legea nr. 195/2004 nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât "se aplicã tuturor justiţiabililor, fapt ce exclude ideea discriminãrii şi asigurã egalitatea în faţa legii, cu posibilitatea certã a exercitãrii dreptului la apãrare în faţa instanţei de recurs".
Raţiunea pentru care <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 a fost adoptatã cu modificãri prin <>Legea nr. 195/2004 a fost aceea cã judecarea tuturor recursurilor de cãtre înalta Curte de Casaţie şi Justiţie afecta celeritatea judecãrii cauzelor, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Pentru ca aceste drepturi constituţionale sã nu mai fie încãlcate, legiuitorul a adoptat soluţia cuprinsã în <>art. II din Legea nr. 195/2004 , respectiv scoaterea de pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe cale administrativã, a cauzelor în care nu se examinase încã admisibilitatea în principiu a recursului şi trimiterea lor instanţelor devenite competente sã le judece, iar în ceea ce priveşte cauzele în care se examinase deja admisibilitatea în principiu a recursului, pronunţarea unei încheieri irevocabile în sala de consiliu, fãrã citarea pãrţilor, prin care se declina competenţa la instanţele menţionate. S-a asigurat astfel respectarea drepturilor constituţionale pe care autorul excepţiei le considerã încãlcate.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã textele de lege criticate nu aduc atingere principiului statului de drept, accesului liber la justiţie, dreptului la apãrare, dreptului la soluţionarea echitabilã a cauzei într-un termen rezonabil ori dreptului la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, ci, dimpotrivã, reprezintã o expresie a aplicãrii acestora.
Avocatul Poporului apreciazã, cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, faţã de art. 11, 20, 21, 24 şi 126 din Constituţie, raportate la art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi la art. 8, 10 şi 11 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cã "stabilirea prin lege a instanţelor competente sã judece recursul declarat împotriva hotãrârilor supuse acestei cãi de atac nu aduce atingere sub nici un aspect accesului liber la justiţie, dreptului pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, acestea beneficiind de toate garanţiile dreptului la apãrare".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile reprezentantului C.N.F.R. "Navrom" - S.A. Galaţi, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, precum şi dispoziţiile <>art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004.
Art. 2 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã au urmãtorul cuprins:
- Art. 2: "Tribunalele judecã:
1. în primã instanţã:
a) procesele şi cererile în materie comercialã al cãror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, precum şi procesele şi cererile în aceastã materie al cãror obiect este neevaluabil în bani;
b) procesele şi cererile în materie civilã al cãror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, cu excepţia cererilor de împãrţealã judiciarã;
b^1) conflictele de muncã, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe;
c) procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în afarã de cele date în competenţa curţilor de apel;
d) procesele şi cererile în materie de creaţie intelectualã şi de proprietate industrialã;
e) procesele şi cererile în materie de expropriere;
f) cererile pentru încuviinţarea, nulitatea sau desfacerea adopţiei; [...]
i) cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare sãvârşite în procesele penale;
j) cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea executãrii silite a hotãrârilor date în ţãri strãine;
2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotãrârilor pronunţate de judecãtorii în primã instanţã:
a) în cererile de divorţ;
b) în cererile de împãrţealã judiciarã, cu excepţia celor care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului;
c) în cererile privind raporturile personale dintre pãrinţi şi copiii minori;
d) în cererile privind filiaţia;
e) în orice alte cazuri expres prevãzute de lege;
3. ca instanţe de recurs, recursurile în cazurile expres prevãzute de lege. ";
- Art. 299 alin. 3: "În situaţiile în care, potrivit dispoziţiilor prezentului cod sau ale legii speciale, încheierile sau alte hotãrâri pronunţate de instanţele judecãtoreşti sunt supuse numai recursului, judecarea acestei cãi de atac este de competenţa instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotãrârea în cauzã sau, dupã caz, de competenţa instanţei expres prevãzute de lege."
<>Art. II din Legea nr. 195/2004 are urmãtorul cuprins: "(1) Recursurile împotriva hotãrârilor date fãrã drept de apel potrivit legii în vigoare la data pronunţãrii lor şi aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se trimit spre judecatã instanţelor imediat superioare celor care au pronunţat hotãrârea în primã instanţã.
(2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi care au ca obiect hotãrâri prin care tribunalele au judecat apeluri se trimit spre judecatã curţilor de apel.
(3) Recursurile prevãzute la alin. (1) şi (2), a cãror admisibilitate în principiu nu a fost examinatã pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se scot de pe rol şi se trimit, pe cale administrativã, instanţelor devenite competente sã le judece, iar în cazul în care admisibilitatea în principiu a fost examinatã, se trimit prin declinarea competenţei, prin încheiere irevocabilã, datã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor."
Autorul excepţiei considerã cã dispoziţiile legale criticate încalcã urmãtoarele prevederi constituţionale: art. 1 privind statul român, art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 124 privind înfãptuirea justiţiei şi art. 126 privind instanţele judecãtoreşti.
În opinia autorului sunt încãlcate, de asemenea, şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, art. 14 privind interzicerea discriminãrii şi art. 17 privind interzicerea abuzului de drept, din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi prevederile art. 1 privind libertatea şi egalitatea în demnitate şi în drepturi, art. 2 privind egalitatea în drepturi şi interzicerea discriminãrii, art. 6 privind recunoaşterea calitãţii de subiect de drept, art. 7 privind egalitatea în faţa legii şi protecţia împotriva oricãrei discriminãri, art. 8 privind accesul efectiv la instanţele judiciare, art. 10 privind procesul echitabil, art. 11 privind prezumţia de nevinovãţie şi art. 30 privind interpretarea Declaraţiei, din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
1. Obiectul cauzei în care a fost ridicatã excepţia îl constituie recursul împotriva hotãrârii Judecãtoriei Galaţi prin care s-a respins o contestaţie la executare, recurs a cãrui soluţionare, la momentul declarãrii sale, era de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit <>art. I pct. 8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã. În urma aprobãrii cu modificãri şi completãri a acestui act normativ prin <>Legea nr. 195/2004 , recursul a fost trimis pe cale administrativã instanţei devenite competente sã-l soluţioneze, respectiv Tribunalului Galaţi, în conformitate cu dispoziţiile <>art. II alin. (1) şi alin. (3) teza întâi din Legea nr. 195/2004 , prin care se revine de fapt la regulile de competenţã instituite anterior de dispoziţiile art. 2 pct. 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã.
Potrivit <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 : "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare, care are legãturã cu soluţionarea cauzei în orice fazã a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia."
Aşa fiind, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 2 pct. 1 şi pct. 2 din Codul de procedurã civilã şi cele ale <>art. II alin. (2) şi alin. (3) teza a doua din Legea nr. 195/2004 nu au legãturã cu soluţionarea cauzei, respectiv cu soluţionarea recursului împotriva hotãrârii judecãtoriei prin care s-a respins o contestaţie la executare. Or, potrivit dispoziţiilor alin. (6) al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , excepţia de neconstituţionalitate contrarã prevederilor alin. (1) al aceluiaşi articol este inadmisibilã, urmând a fi respinsã ca atare.
2. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 pct. 3, ale art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. II alin. (1) şi alin. (3) teza întâi din Legea nr. 195/2004 , Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, în considerarea celor ce urmeazã:
Modificarea reglementãrii în aceastã materie a fost realizatã de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, fiind impusã de o serie de raţiuni majore, afectate de reglementarea anterioarã care instituia competenţa exclusivã a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie de soluţionare a recursurilor. S-a urmãrit astfel o mai bunã administrare a justiţiei, o deplinã realizare a accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil.
Noua soluţie legislativã nu instituie nici o discriminare şi, ca atare, nu contravine principiului egalitãţii de tratament.
Consacrarea posibilitãţii de a exercita o cale de atac împotriva soluţiei de trimitere a dosarului, pe cale administrativã sau prin încheiere de declinare de competenţã, la instanţa devenitã competentã potrivit noii reglementãri ar fi fost nu doar neproductivã, ducând la tergiversarea soluţionãrii cauzei, ci, totodatã, inutilã faţã de caracterul imperativ al normelor în materie de competenţã.
Aşa fiind, nu se poate reţine încãlcarea nici uneia dintre dispoziţiile actelor internaţionale invocate şi nici a textelor constituţionale de referinţã, mai ales cã pretinsa atingere adusã majoritãţii acestora ar putea fi reţinutã numai mediat, ca o consecinţã a încãlcãrii principiilor constituţionale menţionate anterior.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 pct. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. II alin. (2) şi alin. (3) teza a doua din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Marin Frunzã în Dosarul nr. 793/C/2004 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilã.
2. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 pct. 3, ale art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. II alin. (1) şi alin. (3) teza întâi din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 martie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
