Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 143 din 25 februarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 lit. a) si pct. 6, art. 33, art. 42 alin. (1) si art. 47 alin. (1) si (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 164 din 15 martie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a) şi pct. 6, art. 33, art. 42 alin. (1) şi <>art. 47 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Zen Pharm" - S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 16.694/63/2008 al Tribunalului Dolj - Secţia comercialã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 4 martie 2009 şi 24 iunie 2009, pronunţate în Dosarul nr. 16.694/63/2008, Tribunalul Dolj - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a) şi pct. 6, art. 33, art. 42 alin. (1) şi <>art. 47 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Zen Pharm" - S.R.L. din Craiova într-o cauzã având ca obiect cereri ale creditorilor pentru deschiderea procedurii insolvenţei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se apreciazã cã <>art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006 sunt neconstituţionale, întrucât, prin instituirea unei prezumţii de insolvenţã, se creeazã o situaţie nefavorabilã debitorului în raport cu creditorul, debitorul fiind cel care trebuie sã probeze inexistenţa stãrii de insolvenţã. Cu privire la prevederile art. 3 pct. 6 din lege, se apreciazã cã derogã de la dispoziţiile dreptului comun din materia recuperãrii creanţelor, astfel încât, chiar dacã societatea comercialã în cauzã deţine în patrimoniu bunuri care pot acoperi valoarea creanţei, creditorul va putea cere deschiderea procedurii insolvenţei faţã de aceasta.
Se susţine cã art. 33 din lege "îngrãdeşte accesul liber la justiţie al debitorului care contestã starea de insolvenţã prin exercitarea dreptului de a formula contestaţie în temeiul <>art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 ".
În raport cu dispoziţiile art. 42 alin. (1) din lege, se susţine cã sunt contrare principiului egalitãţii în drepturi, întrucât interzic doar administratorului debitoarei, persoanã juridicã, sã înstrãineze fãrã acordul judecãtorului-sindic acţiunile sau pãrţile sociale deţinute de acesta la societatea debitoare, nu şi celorlalţi asociaţi care nu îndeplinesc funcţia de administrator.
În fine, se mai apreciazã cã art. 47 alin. (1) şi (3) din lege este contrar prevederilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privatã, întrucât mãsura ridicãrii dreptului de administrare poate fi dispusã de judecãtorul-sindic în tot sau în parte. Prin urmare, dreptul de proprietate privatã nu este ocrotit în mod egal în raport cu diverşi debitori aflaţi în procedura insolvenţei.
Tribunalul Dolj - Secţia comercialã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 pct. 1 lit. a) şi pct. 6, art. 33, art. 42 alin. (1) şi <>art. 47 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 3 pct. 1 lit. a): "a) insolvenţa este prezumatã ca fiind vãditã atunci când debitorul, dupã 30 de zile de la scadenţã, nu a plãtit datoria sa faţã de unul sau mai mulţi creditori;";
- Art. 3 pct. 6: "Prin creditor îndreptãţit sã solicite deschiderea procedurii insolvenţei se înţelege creditorul a cãrui creanţã împotriva patrimoniului debitorului este certã, lichidã şi exigibilã de mai mult de 30 de zile;";
- Art. 33: "(1) În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorului îndreptãţit sã solicite deschiderea procedurii insolvenţei, judecãtorul-sindic va comunica cererea, în copie, debitorului.
(2) În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie sã conteste, fie sã recunoascã existenţa stãrii de insolvenţã. Dacã debitorul contestã starea de insolvenţã, iar contestaţia sa este ulterior respinsã, el nu va mai avea dreptul sã solicite reorganizarea judiciarã.
(3) La cererea debitorului, judecãtorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea sã consemneze, în termen de 15 zile, la o bancã, o cauţiune de cel mult 10% din valoarea creanţelor. Cauţiunea va fi restituitã creditorilor, dacã cererea lor va fi admisã. Dacã cererea va fi respinsã, cauţiunea va fi folositã pentru a acoperi pagubele suferite de debitori. Dacã nu este consemnatã în termen cauţiunea, cererea introductivã va fi respinsã.
(4) Dacã judecãtorul-sindic stabileşte cã debitorul este în stare de insolvenţã, îi va respinge contestaţia şi va deschide, printr-o sentinţã, procedura generalã, situaţie în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de cãtre administratorul judiciar sau de cãtre creditorii deţinând împreunã sau separat minimum 20% din valoarea masei credale şi numai dacã aceştia îşi exprimã intenţia de a depune un plan în termenul prevãzut la art. 59 alin. (1), respectiv la art. 60 alin. (2).
(5) Dacã judecãtorul-sindic stabileşte cã debitorul nu este în stare de insolvenţã, respinge cererea creditorilor, care va fi consideratã ca lipsitã de orice efect chiar de la înregistrarea ei.
(6) Dacã debitorul nu contestã, în termenul prevãzut la alin. (2), cã ar fi în stare de insolvenţã şi îşi exprimã intenţia de a-şi reorganiza activitatea, judecãtorul-sindic va da o sentinţã de deschidere a procedurii generale. În cazul în care, din declaraţia debitorului, fãcutã pânã la data pronunţãrii sentinţei, rezultã cã acesta se încadreazã în una dintre categoriile prevãzute la art. 1 alin. (2) sau a mai beneficiat de reorganizare în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii, judecãtorul-sindic va pronunţa o sentinţã de deschidere a procedurii simplificate.
(7) Prin sentinţa de deschidere a procedurii, judecãtorul-sindic va dispune administratorului judiciar sau lichidatorului, dupã caz, sã efectueze notificãrile prevãzute la art. 61.";
- Art. 42 alin. (1): "(1) Dupã ce s-a dispus deschiderea procedurii potrivit art. 33, este interzis administratorilor debitorilor, persoane juridice, sub sancţiunea nulitãţii, sã înstrãineze, fãrã acordul judecãtorului-sindic, acţiunile ori pãrţile lor sociale sau de interes deţinute de debitorul care face obiectul acestei proceduri.";
- Art. 47 alin. (1) şi (3): "(1) Deschiderea procedurii ridicã debitorului dreptul de administrare - constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea -, dacã acesta nu şi-a declarat, în condiţiile art. 28 alin. (1) lit. h) sau, dupã caz, art. 33 alin. (6), intenţia de reorganizare.[...]
(3) Judecãtorul-sindic va putea ordona ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului odatã cu desemnarea unui administrator judiciar, indicând totodatã şi condiţia de exercitare a conducerii debitorului de cãtre acesta."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã şi ale art. 45 privind libertatea economicã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Sub aspectul admisibilitãţii excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 42 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 , se constatã cã acestea nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate în mod expres prin <>art. I pct. 9 din Legea nr. 277/2009 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 173/2008 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi pentru modificarea lit. c) a art. 6 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 14 iulie 2009.
În consecinţã, excepţia de neconstituţionalitate ce priveşte prevederile art. 42 alin. (1) urmeazã sã fie respinsã ca devenitã inadmisibilã.
II. Sub aspectul admisibilitãţii excepţiei de neconstituţionalitate ce priveşte art. 33 şi <>art. 47 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 85/2006 , Curtea observã cã dispoziţiile art. 33 din lege vizeazã deschiderea procedurii insolvenţei, pe când art. 47 alin. (1) şi (3) reprezintã un efect al unei proceduri deja deschise.
Curtea reţine cã, la data sesizãrii sale, excepţia ce priveşte art. 33 din lege era admisibilã, întrucât nu fusese deschisã încã procedura insolvenţei, pe rol fiind judecarea cererii de deschidere; în aceste condiţii excepţia ce priveşte art. 47 alin. (1) şi (3) din lege nu avea legãturã cu soluţionarea cauzei. Instanţa de judecatã a sesizat Curtea Constituţionalã, însã, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (7) din lege, nu a dispus suspendarea judecãrii cauzei. Dupã sesizarea Curţii, şi anume prin Sentinţa nr. 941 din 21 octombrie 2009, a fost dispusã deschiderea procedurii insolvenţei, astfel încât art. 47 alin. (1) şi (3) din lege în momentul de faţã are legãturã cu soluţionarea cauzei. Astfel, excepţia ce priveşte art. 47 alin. (1) şi (3) nu avea legãturã cu soluţionarea cauzei la data sesizãrii Curţii Constituţionale, însã, în momentul de faţã, datoritã parcursului procesual al cauzei, aceasta are legãturã cu cauza. Legãtura cu cauza şi-o menţine şi excepţia ce privea art. 33 din lege, întrucât la data sesizãrii Curţii aceasta îndeplinea condiţiile cerute de <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 . În consecinţã, relevanţa excepţiei ce priveşte cele douã texte de lege este indubitabilã pentru soluţionarea cauzei.
În aceste condiţii, se constatã cã legãtura cu soluţionarea cauzei şi-o pãstreazã şi excepţia ce priveşte art. 3 pct. 1 lit. a) şi pct. 6 din lege, texte cu valoare de principiu pentru deschiderea procedurii insolvenţei.
De asemenea, tot sub aspectul admisibilitãţii excepţiei ce priveşte art. 33 din lege, Curtea constatã cã aceasta nu este motivatã în sensul exigenţelor stabilite prin <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 . Aceastã cauzã de inadmisibilitate poate fi constatatã numai de Curtea Constituţionalã, nefiind o competenţã partajatã cu cea a instanţelor judecãtoreşti, şi, în legãturã cu aceasta, Curtea a stabilit, cu valoare de principiu, cã o excepţie este inadmisibilã în cazul în care autorul acesteia "se mãrgineşte numai la a invoca în susţinerea acesteia o prevedere constituţionalã, precum şi o afirmaţie cu caracter absolut generic [...]. Simpla enumerare în susţinerea excepţiei a unor prevederi constituţionale pretins încãlcate nu este de naturã sã satisfacã exigenţele <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 ". De altfel, în acest sens, Curtea s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, cu titlu exemplificativ, reţinându-se: <>Decizia nr. 627 din 29 mai 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, <>Decizia nr. 465 din 17 mai 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, <>Decizia nr. 517 din 8 mai 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 2 iunie 2008, <>Decizia nr. 245 din 19 februarie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 17 martie 2009, sau <>Decizia nr. 588 din 14 aprilie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 21 mai 2009.
III. Pe fondul excepţiei ce priveşte dispoziţiile art. 3 pct. 1 lit. a) şi pct. 6 şi ale <>art. 47 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 85/2006 , Curtea reţine cã sunt neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate formulate.
Astfel, prin <>Decizia nr. 954 din 30 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007, Curtea a statuat, cu privire la art. 3 pct. 1 lit. a), cã acesta "instituie o prezumţie de insolvenţã pentru comerciantul debitor care nu stinge o datorie exigibilã dupã 30 de zile de la scadenţã. Instituirea acestei prezumţii este justificatã de necesitatea asigurãrii celeritãţii în desfãşurarea procedurii insolvenţei, principiu recunoscut pentru desfãşurarea raporturilor de drept comercial, cât şi de nevoia de a se evita obligaţia creditorului de a dovedi starea de insolvenţã, fapt ce ar fi imposibil în condiţiile în care acesta nu are acces la documentele debitorului şi la datele privind disponibilitãţile bãneşti ale acestuia.
Cu toate acestea, contrar celor susţinute de autorul excepţiei, prezumţia instituitã de <>art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006 nu are caracter absolut. Astfel, debitorul are posibilitatea, potrivit art. 33 alin. (2) din aceeaşi lege, sã conteste existenţa stãrii de insolvenţã, dovedind cã, în realitate, nu sunt întrunite condiţiile pentru constatarea existenţei acesteia".
Cât priveşte critica <>art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 , Curtea, prin <>Decizia nr. 1.138 din 4 decembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, a stabilit cã, "potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul se bucurã de atributul exclusiv de a stabili normele privind procedura de judecatã, putând institui prevederi speciale în vederea reglementãrii unor situaţii deosebite. O situaţie deosebitã o reprezintã şi starea de insolvenţa cauzatã de culpa debitorului constând în neplata unei creanţe certe, lichide şi exigibile, având un anumit cuantum, într-un termen de 30 de zile şi care, sub imperiul celeritãţii specifice soluţionãrii raporturilor comerciale, a impus adoptarea unei proceduri speciale ce are drept scop protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmãrind, în acelaşi timp, valorificarea cu eficienţã sporitã a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o mãsurã cât mai mare a creanţelor creditorilor.
Acest mod de reglementare este în perfect acord cu principiul constituţional al egalitãţii în drepturi, care, dupã cum s-a statuat în numeroase rânduri în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, nu presupune omogenitate, astfel încât situaţii diferite justificã instituirea unui tratament juridic diferenţiat".
În fine, Curtea, prin <>Decizia nr. 780 din 12 mai 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 2 iulie 2009, sau <>Decizia nr. 388 din 17 aprilie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2007, cu privire la <>art. 47 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 85/2006 , a stabilit cã "limitarea prin lege a exerciţiului dreptului de proprietate al debitorului asupra averii sale este determinatã de constatarea cã acesta s-a dovedit a fi un administrator nepriceput, nechibzuit ori neglijent, din care cauzã a ajuns în stare de insolvenţã, lezând în mod direct drepturile şi interesele legitime ale creditorilor sãi. Ridicarea dreptului de administrare şi încredinţarea acestuia unui administrator judiciar calificat are ca scop prevenirea unor noi pierderi şi reîntregirea patrimoniului debitorului, ori valorificarea cât mai avantajoasã a activelor acestuia în interesul ocrotirii proprietãţii sale, dar şi a creanţelor legale ale creditorilor.
În consecinţã, restrângerea exerciţiului dreptului de proprietate apare nu doar ca justificatã, dar chiar necesarã pentru o bunã administrare a averii debitorului, astfel cã nu se aduce atingere dreptului de proprietate şi nici nu sunt înfrânte dispoziţiile art. 53 din Constituţie.
În acelaşi timp, Curtea reţine cã principiul constituţional al egalitãţii în drepturi presupune un tratament egal pentru situaţii identice, or, în situaţia debitorului împotriva cãruia s-a deschis procedura insolvenţei, nu se poate susţine cã se aflã în aceeaşi situaţie cu cea a altor persoane care desfãşoarã o activitate economicã, astfel cã tratamentul juridic special instituit de lege este justificat".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 33 din Legea nr. 85/2006 urmeazã sã fie respinsã ca inadmisibilã, a celor ale <>art. 42 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 ca devenitã inadmisibilã, iar a celor ale art. 3 pct. 1 lit. a) şi pct. 6 şi ale <>art. 47 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 85/2006 ca neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Zen Pharm" - S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 16.694/63/2008 al Tribunalului Dolj - Secţia comercialã.
II. Respinge ca devenitã inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 42 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
III. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a) şi pct. 6 şi ale <>art. 47 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 februarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
