Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 142 din 20 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (9) teza a doua din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Ion Tiucã - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 alin. (9) teza a doua din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Laurenţiu Tãiatu şi Bogdan Ştefan Basalic din Bucureşti în Dosarul nr. 18.742/3/CA/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 15 septembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 18.742/3/CA/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 alin. (9) teza a doua din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii. Excepţia a fost ridicatã de Laurenţiu Tãiatu şi Bogdan Ştefan Basalic din Bucureşti într-o cauzã având ca obiect anularea unui act administrativ. În motivarea excepţiei se susţine cã textul de lege criticat, care permite emiterea unei autorizaţii de construire pentru (în cauzã) un teren aflat în litigiu, contravine prevederilor constituţionale ale: art. 21 alin. (3) teza întâi, privind dreptul la un proces echitabil, întrucât "creeazã un statut preferenţial uneia din pãrţile litigiului"; art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate privatã în limitele şi condiţiile stabilite de lege şi art. 136 alin. (5), care consacrã inviolabilitatea proprietãţii private, deoarece şi solicitantul care nu este titularul dreptului de proprietate poate obţine autorizaţie de construire, ceea ce provoacã şi perpetueazã o "stare de incertitudine şi nesiguranţã în circuitul civil" şi o abatere de la scopul general al reglementãrii. În acest sens, se invocã cauza Vasilescu împotriva României, 1998 prin care s-a statuat cã violare a dreptului de proprietate existã şi atunci când unei persoane nu i se acordã dreptul de a se folosi în mod normal de proprietatea sa; art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, deşi restrângerea nu este justificatã de niciunul din cazurile expres prevãzute de acesta; art. 52 referitor la vãtãmarea dreptului persoanei de o autoritate publicã, constând în "înlãturarea oricãrei forme de rãspundere a autoritãţii publice" pentru o "autorizaţie de construcţie care nu poate produce efectele juridice în vederea cãreia a fost emisã". Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În esenţã, în opinia instanţei de judecatã, textul de lege criticat "este o aplicare a principiului rãspunderii civile delictuale", care instituie "o exonerare de rãspundere a autoritãţii emitente a autorizaţiei de construire sub condiţia îndeplinirii cerinţelor" principului menţionat. Aşa fiind, considerã cã nu sunt încãlcate prevederile constituţionale invocate. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Avocatul Poporului considerã cã prevederile <>art. 7 alin. (9) teza a doua din Legea nr. 50/1991 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, sunt constituţionale, nefiind contrare prevederilor din Constituţie invocate ca fiind încãlcate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 7 alin. (9) teza a doua din Legea nr. 50/1991 , în redactarea cuprinsã în articolul unic pct. 9 din <>Legea nr. 119/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 122/2004 pentru modificarea <>art. 4 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 16 mai 2005, care prevede: "[...] Autoritatea emitentã a autorizaţiei nu este responsabilã pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existenţa, la momentul emiterii actului, a unor litigii aflate pe rolul instanţelor judecãtoreşti privind imobilul - teren şi/sau construcţii - aparţinând exclusiv solicitantului." În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat contravine, în ordinea invocãrii lor, prevederilor constituţionale ale: art. 21 alin. (3) teza întâi - "Pãrţile au dreptul la un proces echitabil", art. 44 alin. (1) teza întâi - "Dreptul la proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate", art. 136 alin. (5) - "Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice", art. 53 - "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi" şi art. 52 - "Dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã". Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele: În legãturã cu susţinerile privind încãlcarea art. 21 alin. (3) din Constituţie, referitor la dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, Curtea constatã cã textul criticat nu este de naturã sã îngrãdeascã dreptul pãrţilor interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti şi de a beneficia de toate drepturile şi garanţiile menite sã le asigure acest drept. Aceasta, deoarece autorizaţia de construire emisã de autoritatea administraţiei publice, sub rezerva lipsei responsabilitãţii pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existenţa, la momentul emiterii actului, a unor litigii aflate pe rolul instanţelor judecãtoreşti, este supusã controlului judecãtoresc al instanţei de contencios administrativ. Aşadar, critica referitoare la contradicţia cu prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) nu poate fi reţinutã. De asemenea, nu poate fi reţinutã nici critica privind încãlcarea art. 44 alin. (1) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, întrucât emiterea autorizaţiei de construire dupã îndeplinirea cumulativã a condiţiilor prevãzute de lege nu este de naturã sã aducã atingere dreptului de proprietate. În mãsura în care dobândirea dreptului de proprietate are loc fãrã respectarea condiţiilor legale, titularul dreptului va suporta sancţiunile stabilite prin lege. Totodatã, invocarea în sprijinul acestor susţineri a Cauzei Vasilescu împotriva României, 1998, care are ca obiect nelegalitatea confiscãrii unor bunuri proprietatea reclamantului, nu are relevanţã în prezentul dosar, prin care se solicitã "rectificarea cadastralã a proprietãţii", "stabilirea corectã a graniţelor terenurilor" şi, în mod corespunzãtor, anularea autorizaţiei de construire emise de Primãria Sectorului 1, pânã la soluţionarea definitivã a litigiului. Cu referire la invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 52, Curtea constatã cã legea criticatã prevede suficiente garanţii în vederea asigurãrii dreptului persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, prin reglementarea, în cuprinsul art. 12 din aceeaşi lege, a posibilitãţii de anulare de cãtre instanţele de contencios administrativ a autorizaţiilor de construire emise cu încãlcarea prevederilor legale. Aşa fiind, şi aceastã criticã urmeazã a fi înlãturatã. În sfârşit, Curtea constatã cã, prin cuprinsul lor, dispoziţiile <>art. 7 alin. (9) teza a doua din Legea nr. 50/1991 nu restrâng exerciţiul unor drepturi sau libertãţi fundamentale, astfel cã nici raportarea criticii la art. 53 din Constituţie nu poate fi reţinutã.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 alin. (9) teza a doua din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Laurenţiu Tãiatu şi Bogdan Ştefan Basalic din Bucureşti în Dosarul nr. 18.742/3/CA/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef, Gabriela Dragomirescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
