Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 141 din 8 aprilie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 alin. 3 si ale art. 109 din Codul familiei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 307 din 7 mai 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. 3 şi ale art. 109 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Carmen Neacsu în Dosarul nr. 6.446/C/2002 al Tribunalului Timis - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine accesului liber la justiţie, dreptul la viata intima, familialã şi privatã sau prevederilor constituţionale privind protecţia copiilor şi a tinerilor, întrucât dreptul pãrintelui de a avea legãturi personale cu copilul sau reprezintã mijlocul prin intermediul cãruia pãrintele îşi îndeplineşte obligaţiile care îi incumba fata de minor, atâta vreme cat nu este decãzut din drepturile pãrinteşti. În ceea ce priveşte calitatea procesuala activa exclusiva a autoritãţii tutelare la promovarea acţiunii în decãdere din drepturile pãrinteşti, se apreciazã ca, datoritã efectelor majore pe care le are admiterea unei astfel de acţiuni, s-a impus reglementarea unui regim juridic special.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 octombrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 6.446/C/2002, Tribunalul Timis - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. 3 şi ale art. 109 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Carmen Neacsu.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca art. 43 alin. 3 din Codul familiei, care permite pãrintelui divorţat, cãruia nu i s-a încredinţat copilul, de a avea legãturi personale cu acesta, chiar dacã nu este în interesul copilului sau minorul, implinind 10 ani, nu doreşte sa aibã legãturi cu unul dintre pãrinţi, contravine prevederilor constituţionale ale art. 22 referitor la dreptul la viata şi la integritate fizica şi psihicã şi ale art. 45 privind protecţia copiilor şi a tinerilor. În ceea ce priveşte art. 109 din Codul familiei, care statueazã calitatea procesuala activa exclusiva a autoritãţii tutelare de a solicita decãderea din drepturile pãrinteşti dacã sãnãtatea sau dezvoltarea fizica a copilului este primejduita, autoarea exceptiei susţine ca aceasta prevedere contravine art. 21 din Constituţie privind liberul acces la justiţie al oricãrei persoane pentru apãrarea intereselor sale legitime.
Tribunalul Timis - Secţia civilã, exprimandu-şi punctul de vedere, considera excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Se arata ca atâta timp cat pãrintele divorţat, cãruia nu i s-a încredinţat copilul, nu este decãzut din drepturile pãrinteşti, printr-o hotãrâre judecãtoreascã, nu poate fi acceptatã ideea ca dreptul sau de a avea legãturi cu minorul sa fie îngrãdit. În ceea ce priveşte critica art. 109 din Codul familiei, instanta apreciazã ca exista deplina compatibilitate între textul de lege şi art. 21 din Constituţie referitor la accesul liber la justiţie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul arata ca pãrinţii divortati pãstreazã drepturile şi îndatoririle pãrinteşti, însã exerciţiul acestora de cãtre pãrintele divorţat, cãruia nu i-a fost încredinţat copilul, suferã "anumite limitãri şi particularitãţi". Însã acest pãrinte continua a avea dreptul şi a fi ţinut de îndatorirea de a creste copilul, dreptul la pãstrarea legãturilor personale dintre pãrinte şi copil fiind expresia principiului constituţional al respectãrii dreptului la viata de familie, precum şi principiului protecţiei speciale a drepturilor copiilor. Dispoziţiile art. 43 alin. 3 din Codul familiei reprezintã tocmai mijlocul pus la dispoziţia acestui pãrinte pentru a-şi putea îndeplini îndatoririle pãrinteşti. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate cu privire la acest text de lege este consideratã ca fiind neintemiata.
Referitor la critica art. 109 din Codul familiei, Guvernul arata ca, "pornind de la conţinutul notiunii de calitate procesuala activa, şi anume identitatea între persoana reclamanta şi persoana care este titulara a dreptului în raportul juridic dedus judecaţii, trebuie admis ca, dacã pentru recunoaşterea calitãţii procesuale active - adicã indreptatirea de a sta în proces ca reclamant - este necesar sa existe un interes, atunci cea mai indreptatita persoana de a i se recunoaşte calitatea procesuala activa într-o acţiune care vizeazã protejarea drepturilor şi intereselor minorului este titularul acestui drept, respectiv pãrintele copilului. De aceea, în situaţia în care art. 109 din Codul familiei este interpretat în sensul ca atribuie calitatea procesuala activa în cererea de decãdere din drepturile pãrinteşti exclusiv autoritãţii tutelare, se incalca prevederile art. 21, art. 22 alin. (1), precum şi ale art. 44 alin. (1), partea finala, din Constituţie". Prin urmare, art. 109 din Codul familiei este considerat ca fiind neconstitutional în mãsura în care nu permite şi pãrintelui copilului sa solicite instanţei decãderea celuilalt pãrinte din drepturile pãrinteşti.
Avocatul Poporului apreciazã ca art. 43 alin. 3 din Codul familiei prevede dreptul pãrintelui divorţat, cãruia nu i s-a încredinţat copilul, de a avea legãturi personale cu minorul şi de a veghea la educarea, creşterea, învãţãtura şi pregãtirea lui profesionalã. Interesul copilului este apreciat de instanta de judecata în funcţie de mai multe criterii, astfel încât materializarea dreptului consacrat de art. 43 alin. 3 din Codul familiei nu poate contraveni dispoziţiilor constituţionale prevãzute de art. 22 şi 44.
În ceea ce priveşte art. 109 din Codul familiei, Avocatul Poporului arata ca motivele pentru decãderea din drepturile pãrinteşti sunt limitativ prevãzute de lege, textul fiind de stricta interpretare, iar autoritatea tutelara este obligatã sa exercite un control efectiv şi continuu asupra modului în care pãrinţii îşi îndeplinesc îndatoririle privitoare la persoana şi bunurile copilului, pe baza constatãrilor efectuate stabilind mãsurile ce se impun a fi luate în interesul minorului. Prin urmare, textul de lege criticat nu incalca prevederile Constituţiei.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 43 alin. 3 şi art. 109 din Codul familiei, text de lege care are urmãtorul conţinut:
- Art. 43 alin. 3: "Pãrintele divorţat, cãruia nu i s-a încredinţat copilul, pãstreazã dreptul de a avea legãturi personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învãţãtura şi pregãtirea lui profesionalã.";
- Art. 109: "Dacã sãnãtatea sau dezvoltarea fizica a copilului este primejduita prin felul de exercitare a drepturilor pãrinteşti, prin purtare abuzivã sau prin neglijenţa grava în îndeplinirea îndatoririlor de pãrinte ori dacã educarea, învãţãtura sau pregãtirea profesionalã a copilului nu se face în spirit de devotament fata de România, instanta judecãtoreascã, la cererea autoritãţii tutelare, va pronunţa decãderea pãrintelui din drepturile pãrinteşti. Citarea pãrinţilor şi a autoritãţii tutelare este obligatorie."
Textele constituţionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate au urmãtoarea redactare:
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 22: "(1) Dreptul la viata, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihicã ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisã.";
- Art. 45: "(1) Copiii şi ţinerii se bucura de un regim special de protecţie şi de asistenta în realizarea drepturilor lor.
(2) Statul acorda alocaţii de stat pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori handicapat. Alte forme de protecţie socialã a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege.
(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activitãţi care le-ar dãuna sãnãtãţii, moralitãţii sau care le-ar pune în primejdie viata ori dezvoltarea normalã sunt interzise.
(4) Minorii sub varsta de 15 ani nu pot fi angajaţi ca salariaţi.
(5) Autoritãţile publice au obligaţia sa contribuie la asigurarea condiţiilor pentru participarea libera a tinerilor la viata politica, socialã, economicã, culturalã şi sportiva a tarii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca art. 43 alin. 3 din Codul familiei a mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate, prin Decizia nr. 82 din 25 februarie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 26 martie 2003, Curtea Constituţionalã respingând excepţia ca fiind neîntemeiatã. Cu acel prilej s-a reţinut ca dreptul pãrintelui divorţat, cãruia nu i s-a încredinţat copilul, de a avea legãturi personale cu acesta şi de a veghea la creşterea, educarea, învãţãtura şi pregãtirea lui profesionalã, prin derogare de la regula potrivit cãreia orice drept da expresie unui interes legitim, este recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului. S-a arãtat ca excepţia nu este intemeiata, cu atât mai mult cu cat reglementarea criticata instituie o modalitate prin care autoritãţile publice îşi îndeplinesc obligaţiile de a respecta şi a ocroti viata intima, familialã şi privatã, constituind, totodatã, o componenta a regimului special de protecţie şi asistenta a copiilor şi tinerilor în realizarea drepturilor lor.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 109 din Codul familiei în raport cu principiul liberului acces la justiţie prevãzut de art. 21 din Constituţie, Curtea retine ca sancţiunea decãderii din drepturile pãrinteşti reprezintã o sancţiune civilã care se dispune în cazurile în care pãrinţii, prin felul de exercitare a drepturilor pãrinteşti sau prin purtarea lor abuzivã, ori prin abateri grave în îndeplinirea îndatoririlor de pãrinte, pun în primejdie sãnãtatea sau dezvoltarea fizica a copilului.
Pe de alta parte, din economia reglementãrii, autoritatea tutelara apare a fi conceputã ca un factor de echilibru în acele situaţii în care între pãrinţi exista o stare conflictuala exacerbata, care a dus la desfacerea cãsãtoriei şi, pe al carei fond aceştia au tendinta sa recurgã la orice mijloace pe care legea le oferã pentru a se sicana reciproc, ajungând pana la dispute cu privire la situaţia copiilor, care, doar aparent, dau expresie interesului acestora din urma.
În considerarea unor asemenea ratiuni, legiuitorul a înţeles sa recunoascã calitate procesuala activa exclusiv autoritãţii tutelare, într-o acţiune cu consecinţe deosebit de severe, cum este aceea prin care se solicita decãderea unui pãrinte din drepturile pãrinteşti.
Faptul ca o asemenea calitate nu este recunoscuta şi pãrintelui nu constituie o încãlcare a liberului acces la justiţie, care, în aceasta materie, nu este negat, ci se realizeazã însã doar mediat, pe calea sesizãrii autoritãţii tutelare, singura care are posibilitatea sa verifice cu obiectivitate şi simt de rãspundere mãsura în care exigenţele de fond pentru promovarea unei acţiuni în decãdere din drepturile pãrinteşti sunt satisfacute, actionand astfel ca un filtru în prevenirea unor eventuale abuzuri, degrevand totodatã instanţele judecãtoreşti de procese cu un atare obiect, fãrã suport real.
De altfel, reglementarea instituitã prin art. 109 din Codul familiei nu face decât sa dea expresie specificului acestui domeniu constând în aceea ca drepturile pãrinteşti se exercita, asa cum prevede art. 97 alin. 2 din Codul familiei, numai în interesul copiilor. Or, nefiind vorba despre un interes propriu al titularului dreptului, recte al pãrintelui, era normal ca valorificarea dreptului sau, în situaţia extrema în care tinde la anihilarea drepturilor celuilalt pãrinte, sa fie supusã unui regim restrictiv, cu implicarea autoritãţii de stat, în deplina concordanta cu cele prevãzute de art. 45 alin. (1) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. 3 şi ale art. 109 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Carmen Neacsu în Dosarul nr. 6.446/C/2002 al Tribunalului Timis - Secţia civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 8 aprilie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
