Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 141 din 30 aprilie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4, 5 si 6 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 459 din 27 iunie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4, 5 şi 6 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plata, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Minerva" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.183/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã într-un litigiu având ca obiect emiterea ordonanţei cu somaţia de plata.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, referindu-se la criticile privind încãlcarea dispoziţiilor constituţionale care statueazã dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apãrare, arata ca aceste drepturi au fost respectate, pãrţile putând exercita cãile de atac impotriva mãsurilor care incalca interesele lor, solicitând în consecinta respingerea exceptiei ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 ianuarie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 10.183/2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4, 5 şi 6 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plata, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Minerva" - S.A. din Bucureşti.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile <>art. 4, 5 şi 6 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) şi cu cele ale art. 24 din Constituţie, pentru ca: a) cererea depusa la instanta judecãtoreascã nu este supusã judecaţii, ci doar unei "examinari", iar judecãtorul nu emite o hotãrâre, ci o soluţie de respingere, care este irevocabilã, sau o ordonanta cu somaţie de plata, impotriva cãreia se poate introduce acţiune în anulare; b) cererea poate fi examinata şi fãrã citarea pãrţilor, fiind încãlcat astfel dreptul la apãrare; c) dreptul la apãrare este încãlcat şi prin aceea ca nu se pot administra toate probele legale pentru stabilirea situaţiei de fapt reale, examinarea rezumandu-se doar la actele depuse, precum şi prin faptul ca partea nefiind citata nu îşi poate angaja avocat. Mai arata ca dispoziţiile legale criticate incalca şi prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât nu asigura un proces echitabil pentru toate pãrţile. Se considera ca nu era necesarã reglementarea unei "celeritati suplimentare", întrucât aceasta problema are o rezolvare corespunzãtoare în art. 720^6 din Codul de procedura civilã, care asigura rezolvarea într-un termen rezonabil a unor asemenea litigii.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã apreciazã ca, "prin dispoziţiile de excepţie ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plata, nu se incalca dreptul la apãrare al debitorului, ca urmare a faptului ca, potrivit art. 4 din mentionatul act normativ poate sa soluţioneze cauza fãrã citarea pãrţilor". În acelaşi sens instanta invoca şi analogia textului criticat cu dispoziţiile art. 581 din Codul de procedura civilã, potrivit cãrora şi cererea de ordonanta preşedinţialã poate fi soluţionatã fãrã citarea pãrţilor, precum şi faptul ca debitorul nemulţumit are la dispoziţie acţiunea în anulare, în întregime sau în parte, a ordonanţei emise.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele lor de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã nu este intemeiata. Arata în acest sens ca procedura somaţiei de plata se aplica creanţelor certe, lichide şi exigibile, în scopul simplificarii şi accelerarii demersului jurisdicţional al creditorilor în vederea obţinerii titlurilor executorii pentru realizarea creanţelor lor prin executare silitã. Posibilitatea soluţionãrii cererii fãrã citarea pãrţilor, când înscrisurile depuse sunt pe deplin edificatoare, se intalneste şi în alte reglementãri procedurale, cum este şi cazul ordonanţei preşedinţiale, prevãzutã de Codul de procedura civilã, iar prin aceasta nu este îngrãdit exerciţiul dreptului la apãrare al pãrţilor, prevãzut de art. 24 din Constituţie. De asemenea, Guvernul considera ca excepţia nu este intemeiata nici prin raportare la prevederile art. 16 din Constituţie, întrucât dispoziţiile legale criticate instituie un tratament juridic identic pentru toate pãrţile care se afla în aceeaşi situaţie.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie urmãtoarele dispoziţii din <>Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plata, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001:
- Art. 4. - "(1) Judecãtorul poate proceda, fãrã citarea pãrţilor, la examinarea cererii şi a înscrisurilor depuse în susţinerea acesteia.
(2) Când considera necesar pentru soluţionarea cererii, judecãtorul poate, potrivit dispoziţiilor Codului de procedura civilã referitoare la citarea în pricinile urgente, sa citeze pãrţile pentru explicaţii şi lãmuriri, precum şi pentru a stãrui în efectuarea plãţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea pãrţilor asupra modalitãţilor de plata.
(3) La citaţia pentru debitor se vor anexa în copie cererea creditorului şi actele depuse de acesta în susţinerea cererii.
(4) În citaţie se va face menţiunea ca pana cel mai târziu în ziua fixatã pentru înfãţişare debitorul poate sa depunã întâmpinare, precum şi actele ce pot contribui la soluţionarea cererii.";
- Art. 5. - "În cazul în care creditorul primeşte plata datoriei ori declara ca este multumit cu înţelegerea asupra plãţii, judecãtorul va lua act despre aceasta şi va proceda la închiderea dosarului, pronunţând o încheiere irevocabilã. Încheierea privind înţelegerea pãrţilor asupra plãţii constituie titlu executoriu.";
- Art. 6. - "(1) Dacã nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecãtorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicatiilor şi lamuririlor pãrţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4 alin. (2)-(4).
(2) Când în urma examinãrii prevãzute la alin. (1) constata ca pretenţiile creditorului sunt justificate, judecãtorul emite ordonanta care va conţine somaţia de plata cãtre creditor, precum şi termenul de plata.
(3) Termenul de plata nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depãşi 30 de zile. Judecãtorul va putea stabili alt termen potrivit înţelegerii pãrţilor.
(4) Ordonanta se va inmana partii prezente sau se va comunica fiecãrei pãrţi de îndatã prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire. Totodatã debitorului i se vor comunica cererea creditorului şi actele anexate la aceasta, dacã acestea nu i-au fost comunicate potrivit art. 4 alin. (3)."
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a invocat urmãtoarele prevederi constituţionale:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 24. - "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
Totodatã autorul exceptiei a invocat şi nerespectarea unor prevederi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ratificatã de România prin <>Legea nr. 30/1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, potrivit cãrora: "Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva sa. [...]"
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata urmãtoarele: procedura somaţiei de plata, reglementatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 , este o procedura specialã în materia executãrii creanţelor. Legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecata, în conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege".
Referitor la critica privind încãlcarea principiului egalitãţii şi nediscriminarii, consacrat la art. 16 din Constituţie, Curtea constata ca acest principiu consacra egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, iar nu egalitatea persoanelor juridice, a societãţilor comerciale sau a instituţiilor. De altfel, dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 instituie un tratament juridic identic pentru toţi creditorii, pe de o parte, şi pentru toţi debitorii, pe de alta parte. Creditorii şi debitorii se afla în situaţii evident diferite. Creditorii sunt îndreptãţiţi sa opteze pentru procedura specialã, accelerata, în vederea realizãrii creanţelor lor, formuland în acest sens cereri şi depunând înscrisurile necesare pentru susţinerea acestora, iar debitorii au dreptul sa combata pretenţiile creditorilor, depunând şi ei înscrisuri doveditoare.
Posibilitatea soluţionãrii cererii şi fãrã citarea pãrţilor este justificatã din motive similare celor care au fost avute în vedere de legiuitor la reglementarea instituţiei ordonanţei preşedinţiale: adoptarea unor mãsuri vremelnice pentru apãrarea unor interese legitime, urgenta adoptãrii unor asemenea mãsuri, dar şi încercarea de a stinge litigiul pe baza înţelegerii pãrţilor. Soluţiile adoptate de judecãtor în cadrul procedurii prevãzute de <>Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 au un caracter vremelnic şi sunt supuse cãilor de atac. De asemenea, judecãtorul, în vederea soluţionãrii cererii, poate dispune citarea pãrţilor, dacã înscrisurile depuse de creditor nu sunt suficient de convingatoare şi considera ca sunt necesare lãmuriri şi explicaţii suplimentare. Ordonanta cu somaţia de plata se va emite numai când în urma examinãrii înscrisurilor prezentate se constata ca pretenţiile creditorului sunt justificate.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 , "Ordonanta prin care judecãtorul a respins cererea creditorului este irevocabilã. În acest caz, precum şi în cazul în care prin ordonanta cererea sa a fost admisã în parte, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecata potrivit dreptului comun". Aceste dispoziţii sunt menite sa apere interesele debitorului. Conform dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (2) din aceeaşi ordonanta, impotriva ordonanţei cu somaţia de plata "debitorul poate formula acţiune în anulare", care "se soluţioneazã de instanta competenta pentru judecarea fondului cauzei în prima instanta". Rezolvarea definitiva a litigiului se face dupã normele dreptului comun, fiind asigurate astfel toate cerinţele unui proces echitabil, precum şi toate condiţiile pentru exercitarea lui.
Potrivit <>art. 6 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 , ordonanta data de judecãtor "se va inmana partii prezente sau se va comunica fiecãrei pãrţi de îndatã prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire", iar conform art. 8 alin. (1) din aceeaşi ordonanta, "Impotriva ordonanţei prevãzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula acţiune în anulare în termen de 30 de zile de la data inmanarii sau comunicãrii acesteia". În acest termen şi în tot cursul judecãrii acţiunii în anulare partea îşi poate pregati şi exercita apãrarea.
De altfel, Curtea a mai examinat constituţionalitatea unor dispoziţii [art. 1, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 6 alin. (4) şi <>art. 8 alin. (3)] din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 şi prin Decizia nr. 72 din 5 martie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 22 aprilie 2002, cu majoritate de voturi, a respins excepţia ca neîntemeiatã. Considerentele referitoare la dispoziţiile art. 4 din ordonanta rãmân valabile şi în cauza de fata.
Curtea, în jurisprudenta sa, având a se pronunţa asupra constituţionalitãţii posibilitatii de soluţionare a unor cauze fãrã citarea pãrţilor prevãzute de dispoziţiile art. 581 alin. 1 şi de cele ale art. 582 alineatul ultim din Codul de procedura civilã referitoare la ordonanta preşedinţialã, a statuat, prin Decizia nr. 199 din 17 octombrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 13 februarie 2001, ca "reglementarea, prin aceste texte de lege, a unei proceduri speciale prin care instanta de judecata poate ordonã mãsuri vremelnice în cazuri grabnice, precum şi prevederea cãilor de atac impotriva ordonanţei preşedinţiale (apel, recurs, contestaţie la executare) nu contravine în nici un mod prevederilor constituţionale...".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4, 5 şi 6 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plata, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Minerva" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.183/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 30 aprilie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
