Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 140 din 8 mai 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, precum si a dispozitiilor art. 79 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, precum şi a dispoziţiilor <>art. 79 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Galeriile Dragomir" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.617/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã. La apelul nominal se prezintã avocat Mirela Elian, pentru autorul exceptiei, lipsind Ion Ciochina, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul autorului exceptiei solicita admiterea exceptiei şi constatarea neconstitutionalitatii dispoziţiilor <>art. IV alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 , precum şi ale <>art. 79 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca, deoarece aceste dispoziţii legale incalca prevederile constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2), referitoare la neretroactivitatea legii civile, şi pe cele cuprinse în art. 128, referitoare la folosirea cãilor de atac. În acest sens se arata ca aceste dispoziţii procedurale tranzitorii sunt retroactive, întrucât se aplica şi litigiilor aflate deja pe rolul instanţelor de control judiciar. Astfel, în speta, deşi recursul impotriva deciziei pronunţate în apel de Tribunalul Bucureşti a fost declarat la data de 3 noiembrie 1999, asadar anterior adoptãrii celor doua acte normative, urmeazã ca, potrivit textelor legale criticate, acesta sa fie soluţionat tot de tribunal, deci de instanta care a soluţionat şi apelul, iar nu de curtea de apel, cum prevedeau dispoziţiile procedurale aplicabile la data depunerii recursului. Se invoca în sprijinul acestor sustineri Decizia Curţii Constituţionale nr. 9 din 7 martie 1994, prin care s-a statuat ca hotãrârea judecãtoreascã este supusã condiţiilor de fond şi forma existente la momentul pronunţãrii, fãrã ca legea noua sa aibã vreo înrâurire asupra ei. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei, ca fiind neîntemeiatã, menţionând ca textele de lege criticate au mai constituit obiectul controlului de constitutionalitate, ocazie cu care Curtea Constituţionalã a respins excepţiile de neconstituţionalitate. Se considera ca în speta excepţia priveşte aplicabilitatea dispoziţiilor legale unor cauze concrete. În final se apreciazã ca nu sunt incalcate prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, referitoare la neretroactivitatea legii civile, şi nici cele ale art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care se referã la "un recurs efectiv", condiţie care este îndeplinitã de textele de lege criticate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 8 iunie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 1.617/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, precum şi a dispoziţiilor <>art. 79 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca), excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Galeriile Dragomir" - S.R.L. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine în esenta ca dispoziţiile legale menţionate sunt contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece reglementeazã o situaţie tranzitorie în care "doua cai de atac diferite - apelul şi recursul - ambele fiind cai de atac de reformare, sunt judecate de cãtre aceeaşi instanta - tribunalul, ceea ce se traduce, practic, prin aplicarea retroactivã a celor doua acte normative". Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei, instanta de judecata considera ca excepţia este intemeiata, apreciind ca "judecarea cauzelor de dreptul muncii în recurs de cãtre acelaşi tribunal, care a judecat şi calea de atac a apelului, incalca dreptul cetãţeanului de a fi judecat echitabil de o instanta judecãtoreascã superioarã celei care a pronunţat hotãrârea atacatã". În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece "situaţia care face obiectul exceptiei de fata nu reprezintã o problema de neconstituţionalitate, ci una ce tine de corecta aplicare a legii în situaţii tranzitorii". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. IV alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179 din 11 noiembrie 1999 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, precum şi dispoziţiile <>art. 79 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, texte care au urmãtorul conţinut: - <>Art. IV alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 : "Recursurile declarate sau aflate în curs de judecata vor fi trecute la secţiile care judeca conflicte de munca şi litigii de munca din cadrul tribunalelor."; - <>Art. 79 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca: "Hotãrârile instanţei de fond sunt definitive." Textul constituţional invocat ca fiind încãlcat este art. 15 alin. (2), care are urmãtorul conţinut: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile." În opinia autorului exceptiei dispoziţiile legale criticate (dispoziţii tranzitorii, determinate de apariţia noii reglementãri a soluţionãrii conflictelor de munca şi a litigiilor de munca) incalca principiul constituţional al neretroactivitatii legii civile, consacrat la art. 15 alin. (2), prin aceea ca prevãd ca recursurile declarate sau aflate în curs de judecata sa fie soluţionate de secţiile care judeca conflicte de munca şi litigii de munca din cadrul tribunalelor. Se considera ca, potrivit "dispoziţiilor art. 2 pct. 3 şi art. 3 pct. 3 din Codul de procedura civilã, ale art. 15 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 9/1994 , aceasta hotãrâre era supusã cãilor de atac prevãzute de lege în momentul pronunţãrii, respectiv apelul şi recursul". Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca textele de lege criticate nu incalca dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât nici unul dintre aceste texte nu conţine dispoziţii cu caracter retroactiv. Astfel, referitor la dispoziţiile <>art. IV alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 , Curtea observa ca, potrivit art. IX alin. (1) din ordonanta, aceasta "[...] intra în vigoare la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor pct. 6 al art. I, care se aplica dupã 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a acesteia" şi, prin urmare, dispoziţiile art. IV alin. 3 nu pot fi considerate ca fiind aplicabile anterior datei de 17 noiembrie 1999, data la care aceasta ordonanta a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559. Totodatã dispoziţiile <>Legii nr. 168/1999 , inclusiv cele ale art. 79 alin. (1), au intrat "[...] în vigoare la data de 1 ianuarie 2000", conform art. 90 din aceeaşi lege, deci ulterior publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999. De altfel asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 79 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin mai multe decizii prin care a respins excepţiile de neconstituţionalitate (de exemplu, prin Decizia nr. 230 din 16 noiembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 16 decembrie 2000, precum şi prin Decizia nr. 53 din 20 februarie 2001 şi Decizia nr. 76 din 6 martie 2001, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 28 martie 2001). Prin aceste decizii s-a reţinut în esenta ca dispoziţiile legale criticate, fiind reguli procedurale, sunt de imediata aplicabilitate, fãrã a produce efecte retroactive. Aceste considerente, precum şi soluţia pronunţatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza, neintervenind elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii. În sfârşit, invocarea de cãtre autorul exceptiei a considerentelor <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 9 din 7 martie 1994 , rãmasã definitiva prin Decizia nr. 94 din 21 octombrie 1994, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 25 noiembrie 1994, referitoare la soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate privind dispoziţiile Legii nr. 59/1993, nu are concludenta în cauza, deoarece dispoziţiile legale criticate [<>art. 79 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 ], deşi elimina calea de atac a apelului, nu influenţeazã în nici un mod soluţionarea recursului deja declarat în cauza impotriva deciziei pronunţate de tribunal ca instanta de apel.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, precum şi a dispoziţiilor <>art. 79 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Galeriile Dragomir" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.617/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 8 mai 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Marioara Prodan
─────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
