Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 140 din 30 aprilie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19^35 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 19^35 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 409/2001 , excepţie ridicatã de Banca Comercialã "Ion Tiriac" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.463/2001 al Judecãtoriei Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti. La apelul nominal rãspunde Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, reprezentatã de avocatele Elena Petre Balanescu, Lucia Capusan şi Liliana Şerban. Lipseşte Banca Comercialã "Ion Tiriac" - S.A. din Bucureşti, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, prin reprezentanţii sãi, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens considera ca stabilirea unui regim preferenţial pentru valorificarea dreptului corespunzãtor creanţelor preluate la datoria publica interna ca urmare a cesiunii de cãtre bãnci a creanţelor neperformante, metodele şi procedurile speciale prevãzute inclusiv pentru executarea silitã a titlurilor deţinute de A.V.A.B. nu pot aduce atingere prevederilor constituţionale invocate de autorul exceptiei. Creanţele neperformante preluate la datoria publica şi valorificate de A.V.A.B. au un privilegiu legal general fata de creanţele altor creditori, determinat de faptul ca, potrivit legii, sumele astfel obţinute din valorificare constituie venituri publice, destinate diminuãrii datoriei publice. În subsidiar se apreciazã ca excepţia are un caracter exclusiv dilatoriu, de natura sa tergiverseze soluţionarea cauzei. De asemenea, se arata ca excepţia poate fi consideratã inadmisibila întrucât soluţionarea cauzei nu depinde de textul de lege criticat, deoarece obiectul cererii îl constituie o contestaţie la executare, în sensul art. 399 din Codul de procedura civilã. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1), (2) şi (7) privind garantarea dreptului de proprietate şi ocrotirea în mod egal a proprietãţii private şi nici celor ale art. 49 referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 17 septembrie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 9.463/2001, Judecãtoria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 19^35 din Legea nr. 409/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind unele mãsuri premergãtoare privatizãrii bãncilor, excepţie ridicatã de Banca Comercialã "Ion Tiriac" - S.A. din Bucureşti cu ocazia soluţionãrii unei contestaţii la executare. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1), (2) şi (7) privind protecţia proprietãţii private, precum şi celor ale art. 49 referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. În opinia autorului exceptiei creditorul ipotecar (în speta, Banca Comercialã "Ion Tiriac" - S.A.) este lipsit de posibilitatea de a-şi exercita dreptul de a executa imobilul ce face obiectul ipotecii, deşi a fãcut toate demersurile pentru ca dreptul sau sa fie înregistrat şi conservat în condiţiile legii. De asemenea, autorul exceptiei considera ca textul de lege criticat permite sa se execute o creanta ulterioara a A.V.A.B. (care s-a substituit creditorului de rang II, Bancorex), înaintea creanţei aparţinând creditorului de rang I (Banca Comercialã "Ion Tiriac" - S.A.), care a acordat creditul în conformitate cu prevederile legale. Astfel creditorii nu beneficiazã în mod egal de protecţia proprietãţii, ceea ce echivaleaza, în opinia autorului exceptiei, cu o expropriere fãrã despãgubire. Se invoca în susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului, cazul Neutrich contra Frantei. Instanta de judecata apreciazã ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, deoarece instituirea ordinii de preferinta pentru satisfacerea creanţelor este justificatã de natura creanţei privilegiate, şi anume o creanta neperformanta preluatã la datoria publica. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor arata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel se apreciazã ca "instituirea unei ordini de preferinta pentru satisfacerea creanţelor bancare, data de existenta unei situaţii speciale, nu poate aduce atingere dispoziţiilor constituţionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate sau ocrotirea în mod egal a proprietãţii private, deoarece, în cadrul unei executãri silite, creditorul invoca doar un drept de creanta ce urmeazã a fi satisfãcut prin executare silitã, iar nu un drept de proprietate asupra bunului urmãrit". De asemenea, se considera ca textul de lege criticat nu aduce atingere nici art. 49 din Constituţie referitor la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, întrucât "nu este vorba de vreo restrangere", ci doar de situaţia în care, "între doi creditori, unul are un privilegiu general în privinta creanţelor preluate la datoria publica, privilegiu dat de natura deosebita a creanţei privilegiate". Guvernul apreciazã, de asemenea, ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În legatura cu dispoziţiile legale criticate se apreciazã ca acestea nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul exceptiei, deoarece, în concordanta cu cerinţele art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, privind obligaţia statului de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea economico-financiarã, legiuitorul a stabilit ca fiind prioritara executarea creanţelor "preluate la datoria publica în raport cu alte creanţe, mãsura venind în întâmpinarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la primordialitatea interesului public". Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. În legatura cu obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, deşi atât autorul exceptiei de neconstituţionalitate, cat şi instanta de judecata, în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, au reţinut ca sunt criticate dispoziţiile <>art. 19^35 din Legea nr. 409/2001 , în realitate acest articol este cuprins în <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 409/2001 . În consecinta, Curtea retine ca obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 19^35 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 15 decembrie 1998, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 409/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 19 iulie 2001. Acest text de lege are urmãtorul cuprins: "Dreptul corespunzãtor creanţei preluate la datoria publica se executa înaintea oricãrui alt drept, indiferent de natura acestuia sau de data la care a fost constituit, cu excepţia salariilor şi a altor privilegii legale." În susţinerea exceptiei autorul acesteia a invocat încãlcarea urmãtoarelor prevederi constituţionale: - Art. 41 alin. (1), (2) şi (7): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. (2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. [...] (7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezuma."; - Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii." De asemenea, s-a invocat şi încãlcarea urmãtoarelor dispoziţii din acte internaţionale: - Art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale: "Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva sa. Hotãrârea trebuie sa fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanta atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducã atingere intereselor justiţiei."; - Art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale: "Orice persoana fizica sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca preluarea la datoria publica a unor creanţe bancare neperformante este de natura sa constituie o justificare suficienta pentru instituirea unor reguli speciale privind executarea silitã. Aceasta deoarece exista o strânsã legatura între datoria publica şi bugetul de stat (dupã cum a statuat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000). În aceste condiţii şi în considerarea prevederilor constituţionale ale art. 134 alin. (2) lit. b), potrivit cãrora statul are obligaţia de a asigura protejarea interesului naţional în activitatea economico-financiarã, se retine ca fiind prioritara executarea creanţelor preluate la datoria publica în raport cu alte creanţe. Aceasta exigenta nu ar putea fi însã respectata dacã statul nu ar fi creditor privilegiat. Asa fiind, se constata ca dispoziţiile legale criticate, reglementand în cadrul executãrii silite ordinea de preferinta a creditorilor urmãritori, nu pot sa aducã atingere art. 41 alin. (1), (2) şi (7) din Constituţie, referitoare la garantarea dreptului de proprietate şi ocrotirea în mod egal a proprietãţii private. În ceea ce priveşte susţinerea ca textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 49, Curtea constata ca textul de lege considerat ca fiind neconstitutional, prin raportare la art. 49 din Constituţie, excede sferei de reglementare a textului constituţional menţionat, deoarece restrangerea, în înţelesul art. 49, priveşte exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi cetatenesti. Or, în speta este vorba de drepturi de natura civilã. În sfârşit, Curtea mai constata ca dispoziţiile din actele internaţionale invocate nu sunt relevante pentru soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate, deoarece nu se poate retine nici o legatura între conţinutul acestor documente internaţionale şi textul de lege criticat de autorul exceptiei de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 19^35 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 409/2001 , excepţie ridicatã de Banca Comercialã "Ion Tiriac" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.463/2001 al Judecãtoriei Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 30 aprilie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Doina Suliman
──────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
