Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 140 din 21 februarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 223 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 288 din 2 mai 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 223 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Violeta Bobeica, Claudia Bobeica, Vlad Barbu şi Radu Barbu în Dosarul nr. 6.915/4/2009 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 179D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa Curţii în aceastã materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 ianuarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 6.915/4/2009, Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 223 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost invocatã de Violeta Bobeica, Claudia Bobeica, Vlad Barbu şi Radu Barbu într-o cauzã având ca obiect evacuare şi pretenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã, prin aplicarea procedurii prevãzute de normele legale criticate, se creeazã riscul unei vãdite favorizãri a pãrţii care are posibilitatea de a rãspunde la întrebãri sub îndrumarea avocatului sau a altor persoane. În cadrul acestei proceduri discriminatorii, instanţa de judecatã nu are certitudinea cã partea este cea care rãspunde la întrebãri, întrucât nu este obligatorie certificarea în vreun fel a faptului cã rãspunsul îi aparţine într-adevãr pãrţii, nesolicitându-se dovada comunicãrii interogatoriului la domiciliul din strãinãtate al acesteia. Mai mult, prin aceastã procedurã este îngrãdit dreptul celeilalte pãrţi de a putea adresa întrebãri suplimentare celui chemat la interogatoriu, drept restrâns şi pentru instanţã, care în acest mod este împiedicatã a lãmuri cauza sub toate aspectele.
Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilã apreciazã cã prevederile legale criticate nu instituie un regim privilegiat în favoarea cetãţenilor cu domiciliul în strãinãtate în ceea ce priveşte administrarea probei cu interogatoriul, ci reprezintã o excepţie de la regula potrivit cãreia partea nu poate fi reprezentatã cu prilejul administrãrii acestei probe. Mai mult, dispoziţiile legale criticate reprezintã norme de procedurã a cãror reglementare este de competenţa exclusivã a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 223 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut: "Partea care are domiciliu în strãinãtate va putea fi interogatã prin cel care o reprezintã în judecatã.
În acest caz, interogatorul va fi comunicat în scris mandatarului, care va depune rãspunsul pãrţii dat în cuprinsul unei procuri speciale şi autentice. Dacã mandatarul este avocat, procura specialã certificatã de acesta este îndestulãtoare."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 124 - Înfãptuirea justiţiei. De asemenea, sunt considerate a fi încãlcate şi dispoziţiile art. 6, art. 14, art. 17 şi art. 18 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 1.154 din 6 noiembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 29 decembrie 2008, sau prin Decizia nr. 403 din 24 martie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 17 mai 2011, Curtea a constatat cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale şi a respins, ca fiind neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate.
Curtea a reţinut cã textul de lege criticat constituie o normã de procedurã a cãrei reglementare, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, intrã în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. În virtutea acestor prerogative constituţionale, legiuitorul, în considerarea unor situaţii deosebite, poate sã stabileascã şi reguli de procedurã speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun.
Norma derogatorie de la dreptul comun, care instituie posibilitatea interogãrii pãrţii care are domiciliu în strãinãtate prin intermediul persoanei care o reprezintã în judecatã, este expresia opţiunii legiuitorului în reglementarea procedurii administrãrii probelor în procesul civil, care trebuie sã se întemeieze pe celeritate şi exercitarea cu bunã-credinţã a drepturilor procesuale.
Curtea apreciazã cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie, astfel încât soluţia şi considerentele deciziei mai sus amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 223 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Violeta Bobeica, Claudia Bobeica, Vlad Barbu şi Radu Barbu în Dosarul nr. 6.915/4/2009 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 februarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Mihaela Senia Costinescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
