Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 14 din 20 ianuarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 242 din 23 martie 2005
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Bladocard" - S.R.L. din Mijlocenii Bârgãului în Dosarul nr. 3.352/2004 al Judecãtoriei Bistriţa.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 iunie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 3.352/2004, Judecãtoria Bistriţa a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Bladocard" - S.R.L. din Mijlocenii Bârgãului, cu prilejul soluţionãrii plângerii contravenţionale împotriva Procesului-verbal de contravenţie seria D nr. 0046933 din 1 aprilie 2004, întocmit de Garda Financiarã - Comisariatul Regional Cluj.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat contravine prevederilor art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din Constituţie, deoarece încalcã principiile fundamentale privind libertatea comerţului, precum şi principiile concurenţei loiale. Astfel, în opinia sa, dispoziţiile <>art. 5 lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 16/2001 instituie un monopol al agenţilor economici specializaţi şi autorizaţi pentru valorificarea deşeurilor industriale reciclabile. Argumentându-şi susţinerile, autorul aratã cã pentru aceşti agenţi economici nu existã obligaţia legalã de a practica anumite preţuri şi tarife minimale sau maximale, astfel cã aceştia pot practica şi impune agenţilor economici care deţin deşeuri reciclabile preţurile stabilite de ei. Mai mult, nu este prevãzutã nici obligaţia agenţilor economici de a prelua efectiv deşeurile industriale de la cei care le deţin, astfel încât aceştia pot refuza sã trateze cu anumiţi furnizori de deşeuri industriale. Consecinţa este, în opinia sa, aceea cã textul de lege criticat creeazã un climat favorabil practicilor anticoncurenţiale, respectiv "dã posibilitatea agenţilor economici specializaţi şi autorizaţi în valorificarea deşeurilor de a exploata starea de dependenţã în care se gãseşte agentul economic care deţine astfel de deşeuri şi care nu dispune de o soluţie alternativã". Un alt aspect pe care autorul excepţiei îl învedereazã este acela cã nu existã nici o publicitate a agenţilor economici specializaţi şi autorizaţi sã valorifice deşeurile industriale reciclabile, astfel cã cei interesaţi nu au posibilitatea sã cunoascã identitatea acestor agenţi. În plus, prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 16/2001 nu prevãd nici o obligaţie în sarcina agentului economic deţinãtor de deşeuri de a solicita agenţilor economici care preiau deşeurile industriale prezentarea autorizaţiilor cerute, astfel încât existenţa şi valabilitatea acestor autorizaţii nu pot fi verificate. Aşa fiind, potrivit autorului excepţiei, organele de control ar trebui sã sancţioneze agenţii economici care desfãşoarã activitãţi de valorificare fãrã autorizaţie valabilã, şi nu agenţii economici deţinãtori de deşeuri industriale reciclabile.
Judecãtoria Bistriţa apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã economia de piaţã, aşa cum este aceasta consacratã în Constituţie, "nu presupune imposibilitatea statului de a reglementa mãsuri derogatorii de la regulile generale pentru anumite sectoare de activitate considerate de importanţã naţionalã, deoarece este atributul suveran al legiuitorului de a institui orice mãsurã pe care o considerã necesarã pentru realizarea acestor obiective". Instanţa considerã cã problema reciclãrii deşeurilor dupã anumite criterii economice, cu respectarea normelor de protecţie a mediului înconjurãtor, preocupã orice ţarã civilizatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens aratã cã dispoziţiile legale criticate nu instituie un monopol al agenţilor economici specializaţi şi autorizaţi sã valorifice deşeurile industriale reciclabile, "ci stabilesc condiţiile în care, cu egalitate de şanse, în urma autorizãrii, agenţii economici pot sã desfãşoare activitãţi de reciclare pe piaţa deşeurilor industriale". De asemenea, luând în considerare faptul cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 16/2001 permite deţinãtorilor de deşeuri sã le reutilizeze în propriile procese de producţie sau sã le valorifice conform legii, considerã cã "legiuitorul nu impune agenţilor economici, deţinãtori de deşeuri industriale, sã intre în raporturi economice cu agenţii specializaţi şi autorizaţi sã desfãşoare operaţiuni pe piaţa deşeurilor industriale". În continuare, referindu-se la faptul cã accesul agenţilor economici pe piaţa deşeurilor industriale şi concurenţa pe aceastã piaţã au fost restrânse, Guvernul considerã cã legiuitorul a procedat astfel în considerarea interesului public general şi pe baza unor criterii obiective pe care le impune imperativul protecţiei mediului şi a sãnãtãţii populaţiei, astfel încât nu se contravine principiilor fundamentale ale economiei de piaţã, libertãţii comerţului şi concurenţei loiale. În continuare, referindu-se la celelalte argumente invocate de autorul excepţiei, aratã cã dispoziţiile criticate nu au ca obiect de reglementare stabilirea preţurilor. De asemenea, considerã cã nu se poate vorbi de o "poziţie dominantã" a agenţilor economici autorizaţi sã valorifice deşeuri industriale reciclabile, deoarece "îndeplinirea formalitãţilor cerute de lege în considerarea interesului public care priveşte valorificarea acestor deşeuri, chiar în condiţiile unei concurenţe restrânse pe o astfel de piaţã, nu poate avea caracterul ilicit pe care îl presupune folosirea unei astfel de poziţii în detrimentul practicilor concurenţei loiale". În ceea ce priveşte critica autorului excepţiei, potrivit cãreia <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 16/2001 nu prevede obligaţia agenţilor economici autorizaţi pentru valorificarea deşeurilor industriale reciclabile de a le prelua efectiv de la agenţii economici care le deţin, Guvernul apreciazã cã aceasta se referã mai mult la "deficienţe" ale actului normativ, iar nu la o problemã de constituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã ca fiind neîntemeiate susţinerile autorului excepţiei. În acest sens aratã cã "opţiunea legiuitorului de a institui în sarcina persoanelor juridice obligaţia de reutilizare a deşeurilor industriale reciclabile, în propriile procese de producţie, nu contravine principiilor consacrate în art. 135 din Constituţie, ci se conformeazã acestor principii". Astfel se asigurã, în opinia sa, cadrul normativ necesar pentru gestionarea eficientã a deşeurilor industriale reciclabile, în concordanţã cu interesul naţional de refacere şi ocrotire a mediului înconjurãtor, precum şi de menţinere a echilibrului ecologic. În plus, apreciazã cã prin prevederile Ordonanţei de urgenţã a
Guvernului nr. 16/2001 se reglementeazã rolul statului în garantarea drepturilor la ocrotirea sãnãtãţii şi la un mediu sãnãtos.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 5 lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 7 februarie 2002, dispoziţii a cãror redactare este urmãtoarea: "Deţinãtorii de deşeuri industriale reciclabile, persoane juridice, sunt obligaţi sã asigure strângerea, sortarea şi depozitarea temporarã a acestora, cu respectarea normelor de protecţie a mediului şi a sãnãtãţii populaţiei, precum şi reintroducerea lor în circuitul productiv prin: [...]
c) predarea cãtre agenţii economici specializaţi, autorizaţi pentru valorificare, a deşeurilor industriale reciclabile, pe baza documentelor de provenienţã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestui text de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), potrivit cãrora: "(1) Economia României este economie de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã.
(2) Statul trebuie sã asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã dispoziţiile criticate au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi cu invocarea aceloraşi argumente ca în prezenta cauzã. Astfel, prin <>Decizia nr. 506 din 16 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 20 ianuarie 2005, şi prin <>Decizia nr. 519 din 25 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 26 ianuarie 2005, Curtea a statuat cã raţiuni evidente, ce ţin de asigurarea sãnãtãţii populaţiei şi a protecţiei mediului, justificã reglementarea unui regim juridic mai sever pentru persoanele juridice deţinãtoare de deşeuri industriale reciclabile, aceşti agenţi economici fiind obligaţi sã asigure strângerea, sortarea şi depozitarea acestor deşeuri cu respectarea exigenţelor menţionate, precum şi sã le reintroducã în circuitul productiv, prin predarea lor cãtre agenţii economici specializaţi, autorizaţi pentru valorificare. De asemenea, luând în considerare raţiunile şi finalitatea reglementãrii, Curtea a apreciat cã aşa-zisul monopol pe care îl instituie textul de lege criticat în favoarea agenţilor economici specializaţi este impus exclusiv de preocuparea ca valorificarea deşeurilor industriale reciclabile sã fie realizatã de întreprinderi care deţin utilaje şi personal de deservire specializat şi care desfãşoarã în mod curent sau obişnuit o asemenea activitate, ceea ce reprezintã garanţii atât în ceea ce priveşte calitatea corespunzãtoare a lucrãrilor, cât şi pentru prevenirea sau diminuarea riscurilor pe care aceastã activitate o implicã.
În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 16/2001 nu reglementeazã o procedurã pentru asigurarea publicitãţii legale a agenţilor economici specializaţi şi autorizaţi pentru valorificarea deşeurilor industriale reciclabile, Curtea a reţinut, cu acelaşi prilej, cã, potrivit competenţei sale, astfel cum este ea prevãzutã în <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , şi respectând principiul constituţional al separaţiei puterilor, instanţa de contencios constituţional nu poate modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului şi nici nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului ei contrar Constituţiei.
Curtea apreciazã cã în prezenta cauzã nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei amintite.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Bladocard" - S.R.L. din Mijlocenii Bârgãului în Dosarul nr. 3.352/2004 al Judecãtoriei Bistriţa.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 ianuarie 2005.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
