Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 14 din 18 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, excepţie ridicatã de Asociaţia Organizatorilor şi Producãtorilor de Jocuri de Noroc din România în Dosarul nr. 8.853/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece prevederile de lege criticate nu dispun achitarea unei taxe pentru trecut, ci numai dupã intrarea în vigoare a acestora. Totodatã, apreciazã cã nu sunt încãlcate nici dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie prin emiterea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 19 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 8.853/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Asociaţia Organizatorilor şi Producãtorilor de Jocuri de Noroc din România într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect obligare emitere act administrativ. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât se condiţioneazã menţinerea valabilitãţii licenţei pentru exploatarea jocurilor de noroc de plata unor taxe stabilite printr-un act normativ intrat în vigoare dupã obţinerea licenţei. Respectarea principiului neretroactivitãţii legii ar fi impus ca licenţele valabile la data intrãrii în vigoare a noii ordonanţe de urgenţã sã îşi menţinã valabilitatea pânã la expirarea termenului pentru care au fost acordate, cu obligaţia plãţii taxelor în vigoare la momentul acordãrii. Or, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 nu numai cã stabileşte un alt cuantum al taxelor - pentru licenţele deja emise - dar schimbã întregul sistem de fiscalitate, în sensul cã stabileşte o taxã unicã de autorizare în locul taxei pentru licenţã, a timbrului social şi a taxei pentru monumentele istorice. Mai aratã autorul excepţiei de neconstituţionalitate cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 încalcã şi libera concurenţã, deoarece impune operatorilor economici, prin art. 15 alin. (6), deţinerea unui anumit numãr de aparate, precum şi stabilirea de limite de mijloace de joc (aparate) pe locaţie. În acest fel sunt avantajaţi deţinãtorii de capitaluri, în timp ce micii întreprinzãtori vor fi lipsiţi de posibilitatea de a-şi mai desfãşura activitatea. Stabilirea unui numãr de aparate pe locaţii nu are nicio justificare economicã şi este contrarã criteriului de profitabilitate al locaţiilor respective, astfel cum este reglat de piaţã. În acest fel, actul normativ criticat acţioneazã discreţionar pe piaţã în direcţia limitãrii, restrângerii şi denaturãrii concurenţei. De asemenea, susţine cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 contravine dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, deoarece nu este rezultatul unei situaţii extraordinare a cãrei adoptare sã nu fi putut fi amânatã, iar motivarea urgenţei din preambulul ordonanţei de urgenţã este strict formalã. În final, aratã cã dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 încalcã prevederile constituţionale ale art. 139, precum şi dispoziţiile <>art. 10 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, deoarece este contrasemnatã de ministrul turismului. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 se aplicã actelor şi faptelor ivite dupã adoptarea acesteia, fãrã sã se aducã atingere actelor şi faptelor ale cãror efecte juridice au fost epuizate anterior emiterii actului normativ. <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 nu încalcã libera concurenţã, întrucât reglementarea activitãţii jocurilor de noroc este o atribuţie a statului, şi nici dispoziţiile art. 139 din Constituţie, deoarece nu vizeazã impozite, taxe sau alte venituri bugetare. În final, instanţa de judecatã aratã cã ordonanţa de urgenţã a fost semnatã de primul-ministru şi contrasemnatã de ministrul finanţelor publice, viceprim-ministru, ministrul administraţiei şi internelor şi ministrul turismului. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât, potrivit dispoziţiilor <>art. 27 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009, licenţele pentru exploatarea jocurilor de noroc acordate operatorilor economici pânã la data intrãrii în vigoare a ordonanţei de urgenţã mai sus menţionate îşi menţin valabilitatea pânã la data expirãrii, cu condiţia plãţii taxelor aferente autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc la termenele şi în cuantumul prevãzute de aceeaşi ordonanţã de urgenţã. Prin urmare, dispoziţiile de lege criticate reglementeazã pentru viitor o stare de drept nãscutã anterior, stabilind modul de acţiune în timpul ulterior intrãrii ei în vigoare. Totodatã, faţã de motivarea adoptãrii actului normativ criticat de cãtre Guvern, apreciazã cã acesta îndeplineşte exigenţele prevãzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate referitoare la art. 135 şi art. 139 alin. (1) şi (2) din Constituţie considerã cã acestea nu pot fi primite deoarece taxele instituite de actul normativ criticat constituie o platã în considerarea unei contraprestaţii din partea statului, constând în acordarea licenţei pentru exploatarea jocurilor de noroc. În plus, actul normativ în discuţie este expresia voinţei legiuitorului, care este singurul abilitat sã le stabileascã, în valorificarea dreptului persoanei la liberã iniţiativã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 26 iunie 2009. Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, aceasta a fost aprobatã, cu modificãri şi completãri, prin <>Legea nr. 246/2010 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 din 21 decembrie 2010, şi a fost modificatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal şi reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 30 decembrie 2010. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii legii, ale art. 115 alin. (4) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţã, ale art. 135 alin. (1) privind libera concurenţã şi ale art. 139 privind impozitele, taxele şi alte contribuţii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele: 1. Cu privire la critica de neconstituţionalitate extrinsecã, Curtea observã cã Guvernul poate adopta: ordonanţe simple, în domenii care nu fac obiectul legilor organice, în baza unei legi speciale de abilitare, lege care va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data pânã la care se pot emite aceste ordonanţe, în temeiul art. 115 alin. (1)-(3) din Constituţie, şi ordonanţe de urgenţã, numai în situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã, cu obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora, în temeiul art. 115 alin. (4)-(6) din Legea fundamentalã. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, pentru emiterea unei ordonanţe de urgenţã este necesarã existenţa unei stãri de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public. Astfel, prin <>Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, şi prin <>Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, Curtea a reţinut implicaţiile deosebirii terminologice dintre noţiunea de "caz excepţional", utilizat în concepţia art. 114 alin. (4) din Constituţie anterior revizuirii, şi cea de "situaţie extraordinarã", arãtând cã, deşi diferenţa dintre cei doi termeni, din punctul de vedere al gradului de abatere de la obişnuit sau comun cãruia îi dau expresie, este evidentã, acelaşi legiuitor a simţit nevoia sã o punã la adãpost de orice interpretare de naturã sã minimalizeze o atare diferenţã, prin adãugarea sintagmei "a cãror reglementare nu poate fi amânatã", consacrând, astfel in terminis imperativul urgenţei reglementãrii. Prin aceleaşi decizii, Curtea a reamintit jurisprudenţa sa pronunţatã anterior revizuirii Legii fundamentale şi a precizat cã de esenţa cazului excepţional este caracterul sãu obiectiv, în sensul cã "existenţa sa nu depinde de voinţa Guvernului care, în asemenea împrejurãri, este constrâns sã reacţioneze prompt pentru apãrarea unui interes public pe calea ordonanţei de urgenţã" (<>Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998). Curtea constatã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 a fost adoptatã - astfel cum reiese din preambulul acesteia - ţinând seama cã actele normative care reglementau activitatea de jocuri de noroc, având o vechime mare, nu mai corespundeau realitãţilor economice, tehnice şi mai ales conceptuale din domeniul jocurilor de noroc, iar aplicarea acestora în practicã a demonstrat existenţa necesitãţii modificãrii şi perfecţionãrii acestor reglementãri, pentru a rãspunde cât mai bine cerinţelor pieţei specifice. Totodatã, avându-se în vedere mãsurile privind asigurarea surselor de finanţare a dezvoltãrii economice şi faptul cã taxa de autorizare perceputã organizatorilor de jocuri de noroc era neschimbatã din anul 2000, Guvernul a considerat cã se impunea modificarea nivelului de taxare a operatorilor economici din domeniul jocurilor de noroc. Prin urmare, Curtea constatã, pe de-o parte, cã aceste împrejurãri se încadreazã în conceptul constituţional de "situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã", astfel cum acesta a fost definit în jurisprudenţa sa, iar, pe de altã parte, cã urgenţa a fost motivatã corespunzãtor în cuprinsul ordonanţei de urgenţã criticate. În final, Curtea reţine cã aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 prin <>Legea nr. 246/2010 nu poate avea relevanţã în examinarea constituţionalitãţii extrinseci a acestei ordonanţe de urgenţã a Guvernului, deoarece, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (a se vedea <>Decizia nr. 95/2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006 şi <>Decizia nr. 784/2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 7 iulie 2009), aprobarea prin lege a unei ordonanţe de urgenţã a Guvernului nu poate acoperi un eventual viciu de neconstituţionalitate extrinsecã a acesteia. 2. Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecã, şi anume la pretinsa încãlcare a principiului neretroactivitãţii legii, consacrat constituţional prin art. 15 alin. (2), Curtea constatã cã aceastã susţinere nu poate fi primitã, deoarece, potrivit art. 27 alin. (1) din actul normativ criticat, licenţele pentru exploatarea jocurilor de noroc acordate pânã la data intrãrii în vigoare a ordonanţei de urgenţã îşi menţin valabilitatea pânã la data expirãrii, cu condiţia plãţii taxelor aferente autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc. Prin urmare, ceea ce se modificã este cuantumul taxelor aferente autorizaţiilor de exploatare, iar nu condiţiile de acordare a licenţelor deja emise, acestea pãstrându-şi valabilitatea obţinutã anterior intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009, pânã la data expirãrii lor. În consecinţã, Curtea nu poate reţine încãlcarea principiului neretroactivitãţii legii, deoarece dispoziţiile criticate dispun numai pentru viitor, de la data publicãrii lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau de la o datã ulterioarã prevãzutã în cuprinsul lor, iar nu şi pentru trecut. În ceea ce priveşte critica privind încãlcarea principiului liberei concurenţe, prevãzut de dispoziţiile art. 135 alin. (1) din Legea fundamentalã, Curtea reţine cã nici aceasta nu poate fi primitã, deoarece, potrivit art. 12 din ordonanţa de urgenţã criticatã, licenţa de organizare a jocurilor de noroc se acordã operatorului economic care îndeplineşte condiţiile pentru organizarea activitãţilor ce fac obiectul acestei ordonanţe de urgenţã. Or, stabilirea prin lege a unui anumit numãr de aparate de joc pe locaţie nu reprezintã o limitare de naturã sã încalce libera concurenţã, deoarece exercitarea accesului liber al persoanelor la o activitate economicã este garantatã "în condiţiile legii", iar acest acces nu exclude, ci, dimpotrivã, implicã stabilirea unor limite de exercitare a libertãţii economice, legiuitorul având libertatea sã impunã reguli de disciplinã economicã. În acest sens, <>art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 prevede cã pentru orice tipuri de jocuri de noroc organizate în condiţiile stabilite prin ordonanţã de urgenţã menţionatã mai sus este obligatorie deţinerea licenţei de organizare a jocurilor de noroc, respectiv a autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc. Cu privire la art. 139 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege, Curtea constatã cã dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 dau expresie acestei norme constituţionale, deoarece, potrivit art. 13 al acesteia, acordarea licenţei de organizare a jocurilor de noroc, respectiv acordarea autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc se realizeazã cu perceperea de taxe, iar taxele percepute pentru obţinerea licenţei de organizare a jocurilor de noroc şi a autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc constituie venit la bugetul de stat. Totodatã, ordonanţa de urgenţã criticatã prevede cã un procent de 5% din aceste taxe se alocã anual prin legea bugetului de stat, astfel: 1,5% la Fondul cinematografic şi 3,5% pentru Programul Naţional de Restaurare a Monumentelor Istorice. În final, referitor la pretinsa încãlcare a unor prevederi din <>Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, prin contrasemnarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 şi de cãtre ministrul turismului, Curtea constatã cã nici aceastã susţinere nu poate fi primitã, deoarece, potrivit <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, instanţa de contencios constituţional asigurã controlul constituţionalitãţii legilor, adicã respectarea prevederilor şi principiilor constituţionale. Prin urmare, Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra eventualelor contradicţii dintre prevederile a douã sau mai multe acte normative.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, excepţie ridicatã de Asociaţia Organizatorilor şi Producãtorilor de Jocuri de Noroc din România în Dosarul nr. 8.853/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 ianuarie 2011.
