Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 14 din 17 ianuarie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 131 din 21 februarie 2017
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Herve România - S.R.L. din Bucureşti - prin administrator special Doumergue Erik Luc şi prin administrator judiciar RTZ&Partener - S.P.R.L. - Filiala Bucureşti - în Dosarul nr. 50.854/3/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.078D/2016.
2. La apelul nominal se prezintă, pentru partea Societatea I.C.S.I.M. - S.A. din Bucureşti, domnul avocat Claudiu Emanuel Bîndiu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte autoarea excepţiei de neconstituţionalitate. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului ales prezent, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere faptul că dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, sens în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 41 din 5 februarie 2013 şi Decizia nr. 149 din 17 martie 2016, şi prin care Curtea a respins criticile de neconstituţionalitate. Faţă de acestea solicită aplicarea dispoziţiilor art. 146 şi art. 147 din Constituţie, precum şi celor ale art. 1, 3 şi 11 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
5. Prin Încheierea din 24 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 50.854/3/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
6. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Herve România - S.R.L. din Bucureşti - prin administrator special Doumergue Erik Luc şi prin administrator judiciar RTZ&Partener - S.P.R.L. - Filiala Bucureşti - într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006.
7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că interpretarea pe care doctrina o dă prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 este aceea că "vizează diversele forme de exercitare ale acţiunii civile (cerere de chemare în judecată, căi de atac etc.) intentate împotriva debitorului", aşadar când "recurenta-pârâtă ar avea calitatea de pârât (intimat)", iar nu şi căile de atac exercitate de debitoare. Astfel, apreciază că, în cazul de faţă, subzistă doar recursul debitoarei care trebuie judecat pentru a se clarifica raporturile juridice dintre cele două societăţi. Or, o interpretare contrară celei cu privire la faptul că art. 36 din Legea nr. 85/2006 vizează inclusiv căile de atac exercitate de debitor apare ca fiind injustă. Aplicarea principiului suspensiv asupra căilor de atac formulate de către debitoare poate provoca consecinţe inadmisibile, ducând indirect la încălcarea principiului dreptului la apărare al debitorului, a principiului accesului liber la justiţie şi a principiului triplului grad de jurisdicţie.
8. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, faţă de cele mai sus menţionate, arată că Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă prevede, ca excepţie de la principiul suspendării, că "nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1): căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii (...)" [art. 75 alin. (2)]. Or, dacă instanţa nu va da aceeaşi interpretare dispoziţiilor legale, trebuie respectat principiul activităţii legii, adică trebuie să se ţină seama de dispoziţiile legale de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, dată la care suspendarea nu viza căile de atac declanşate de debitor împotriva hotărârilor pronunţate înainte de deschiderea procedurii. Pe cale de consecinţă, acţiunea fiind introdusă în perioada în care legea în mod expres prevedea că nu se suspendă căile de atac ale debitorului, atunci trebuie respectate dispoziţiile legii, iar în cazul de faţă să subziste aceste dispoziţii pe parcursul întregului proces, deoarece altă interpretare ar fi de natură a înfrânge principiul neretroactivităţii legii. În acelaşi sens a apreciat că, în cazul în care ar fi de acord cu o asemenea interpretare, ar rezulta că, odată cu apariţia Legii nr. 85/2014, căile de atac ale debitorului trebuie judecate, chiar dacă procesul a început înainte de apariţia acestei legi, lucru de neacceptat.
9. Ca atare, arată că a invocat excepţia de neconstituţionalitate "pentru clarificarea modului în care ar trebui interpretat şi aplicat art. 36 din Legea nr. 85/2006 (cu efect asupra încetării cauzei de suspendare)," context în care consideră că prevederile criticate sunt neconstituţionale "în cazul în care se interpretează în sensul că vizează şi căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui creditor începute înaintea deschiderii procedurii".
10. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, spre exemplu, Decizia nr. 19 din 17 ianuarie 2012, Decizia nr. 169 din 19 martie 2013, Decizia nr. 149 din 17 martie 2016.
11. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepţia acţiunilor exercitate în cadrul unui proces penal." Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din titlul V - Dispoziţii tranzitorii şi finale din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, având în vedere prevederile art. 343 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora "Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date.", precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
16. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale nu sunt invocate, în mod concret, prevederi constituţionale. Însă, în contextul susţinerii neconstituţionalităţii prevederilor criticate, se face vorbire de "principiul dreptului la apărare al debitorului", "principiul liberului acces la justiţie", "triplul grad de jurisdicţie", "căi de atac", "principiul neretroactivităţii civile", "diminuarea patrimoniului", "creanţe" . Faţă de acestea, având în vedere motivarea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea reţine ca temei constituţional dispoziţiile art. 15 alin. (2) cu privire la principiul neretroactivităţii, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 44 cu privire la dreptul de proprietate privată şi art. 129 referitor la folosirea căilor de atac.
17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 dispun că de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepţia acţiunilor exercitate în cadrul unui proces penal. Faţă de acestea, Curtea, în jurisprudenţa sa, a arătat că, având în vedere că textul de lege criticat se referă la acţiuni judiciare, extrajudiciare sau de executare silită, pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, este evident că numai acele acţiuni care tind la realizarea creanţelor, adică la îndestularea creditorilor, sunt susceptibile de a fi suspendate, context în care îi revine instanţei de judecată competenţa şi, în acelaşi timp, obligaţia de a analiza în ce măsură acţiunile aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţei de judecată se circumscriu cerinţelor cuprinse în dispoziţiile criticate (Decizia nr. 149 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 11 mai 2016 şi Decizia nr. 41 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 1 aprilie 2013).
18. De asemenea, faţă de prevederile criticate, Curtea a statuat că măsura stabilită prin textul de lege se justifică prin natura specială a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, procedură care impune crearea unui cadru unitar, colectiv, consensual şi egalitar în care creditorii unui debitor comun să îşi poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvenţă. În aceste condiţii, existenţa unor acţiuni paralele cu procedura concursuală prevăzută de lege ar produce incertitudine cu privire la masa credală, fapt ce ar face imposibilă evaluarea activului şi pasivului averii debitorului, în vederea distribuirii rezultatului lichidării (în acest sens, a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 842 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 11 decembrie 2012).
19. În cauza de faţă, din motivarea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate reiese că aceasta critică prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006 din perspectiva aplicării acestor dispoziţii la speţa dedusă judecăţii, respectiv consideră că aceste prevederi sunt neconstituţionale "în cazul în care se interpretează în sensul că vizează şi căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui creditor începute înaintea deschiderii procedurii".
20. Faţă de cele prezentate, având în vedere că, potrivit jurisprudenţei sale constante, spre exemplu Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, interpretarea şi aplicarea normelor legale la speţa dedusă judecăţii este atributul instanţelor de judecată şi nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată", iar nu cu privire la modul de aplicare a legii, excepţia va fi respinsă ca inadmisibilă.
21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Herve România - S.R.L. din Bucureşti - prin administrator special Doumergue Erik Luc şi prin administrator judiciar RTZ&Partener - S.P.R.L. - Filiala Bucureşti - în Dosarul nr. 50.854/3/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 17 ianuarie 2017.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
