Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 14 din 10 martie 1993  exceptia de neconstitutionalitate a   Decretului nr. 223/1974     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 14 din 10 martie 1993 exceptia de neconstitutionalitate a Decretului nr. 223/1974

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 96 din 18 mai 1993
Ioan Muraru - preşedinte
Antonie Iorgovan - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Constantin Burada - magistrat-asistent

Completul de judecata, convocat fãrã citarea pãrţilor potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , examinând excepţia de neconstituţionalitate a <>Decretului nr. 223/1974 al fostului Consiliu de Stat, ridicatã de reclamantul Robert Deutsch în dosarul civil nr. 4051/1992 al Judecãtoriei sectorului 1 Bucureşti, constata urmãtoarele:
Robert Deutsch, cetãţean roman cu domiciliul în strãinãtate, a chemat în judecata Societatea Comercialã "Herastrau" - S.A. (fostul ICRAL Herastrau), solicitând sa se constate ca este proprietarul apartamentului nr. 1 din imobilul situat în str. Brancutei nr. 4, bloc 4, sectorul 1, Bucureşti, trecut în proprietatea statului prin Decizia nr. 1214 din 19 august 1980 a Consiliului popular Bucureşti, în baza <>Decretului nr. 223/1974 .
În subsidiar, a invocat neconstituţionalitatea <>Decretului nr. 223/1974 , în raport cu prevederile art. 36 din Constituţia din 1965, pentru violarea dreptului fundamental al omului la proprietate, drept consacrat în documentele internaţionale la care România a fost şi este parte contractantã.
Judecãtoria sectorului 1 Bucureşti, la termenul de 2 decembrie 1992, a dezbãtut cauza în fond şi a amânat pronunţarea pentru 9 decembrie 1992, când, prin încheierea din aceeaşi data, invocand <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , a suspendat judecarea şi a înaintat dosarul Curţii Constituţionale pentru a se pronunţa asupra cererii subsidiare din acţiune, respectiv a constatãrii neconstitutionalitatii <>Decretului nr. 223/1974 , fãrã a-şi exprima însã opinia asupra exceptiei.
Dosarul a fost primit şi înregistrat la Curte la data de 16 februarie 1993.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

luând act de susţinerea reclamantului, de conţinutul raportului întocmit de cãtre judecãtorul desemnat în acest scop, având în vedere dispoziţiile <>Decretului nr. 223/1974 , <>Decretului-lege nr. 9/1989 al Consiliului Frontului Salvãrii Naţionale, <>art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992 , retine:
Pronunţarea deciziei în cazul unei excepţii de neconstituţionalitate de natura celei în cauza impune elucidarea unor probleme privind competenta Curţii Constituţionale, care funcţioneazã în baza art. 140 şi urmãtoarele din Constituţia României, precum şi identificarea sferei acestui control, asa cum rezulta din dispoziţiile constituţionale.
În primul rând, urmeazã a se observa ca prin Constituţia actuala a României s-a înfiinţat Curtea Constituţionalã cu rolul de a fi garantul ordinii constituţionale create de cãtre aceasta Constituţie. Ca atare, legile şi celelalte acte normative emise înainte de data de 8 decembrie 1991, într-o ordine constituţionalã anterioarã, puteau fi discutate sub aspectul constituţionalitãţii numai în raport cu acea redine şi de organismele pe care Constituţia atunci în vigoare le prevedea. Acestor acte normative le sunt aplicabile normele constituţionale actuale numai în mãsura în care supravietuiesc şi dupã 8 decembrie 1991.
Intervenţia Curţii Constituţionale în aprecierea constituţionalitãţii unor norme juridice care şi-au încetat existenta înaintea datei de 8 decembrie 1991 ar fi contrarã nu numai rolului şi funcţiilor sale stabilite prin Constituţie, ci şi doctrinei juridice, ar fi o încãlcare flagrantã a principiului neretroactivitatii legii.
În al doilea rând, competenta Curţii Constituţionale priveşte numai raporturile juridice stabilite dupã intrarea în vigoare a Constituţiei din 1991. Ca atare, ea poate privi raporturile juridice nãscute în baza reglementãrilor legale adoptate dupã 8 decembrie 1991 sau şi în baza unor reglementãri legale anterioare, dar care au rãmas în vigoare, pentru ca aprecierea constituţionalitãţii priveşte o lege sau o ordonanta care exista şi care deci produce efecte juridice.
În al treilea rând, este îndeobşte admis şi recunoscut ca pana în decembrie 1989 s-au comis abuzuri şi ilegalitati sub o legislaţie ea însãşi abuzivã şi deseori imorala. Este evident ca ordinea constituţionalã actuala permite şi impune corectãri, restabiliri de drepturi, recuperari, înlãturarea nedreptatilor. Chiar <>Decretul-lege nr. 9/1989 a fost elaborat "în scopul inlaturarii imediate din legislaţia tarii noastre a unor reglementãri legale emise de fostul regim dictatorial, care prin caracterul lor discriminatoriu, nedrept, au adus grave prejudicii materiale şi morale poporului roman, intereselor legitime ale tuturor cetãţenilor". Autoritatea legiuitoare care a adoptat <>Legea nr. 47/1992 , chiar şi ea recunoaşte aceste lucrãri atunci când prin art. 26 alin. (3) stabileşte ca "Repararea daunelor suferite anterior intrãrii în vigoare a Constituţiei din 1991 se reglementeazã prin lege".
Este evident ca, în situaţia în care ar fi sesizatã cu ilegalitati şi abuzuri, cu încãlcãri ale ordinii constituţionale sãvârşite înainte de intrarea în vigoare a Constituţiei din 1991, Curtea Constituţionalã nu este competenta sa le rezolve.
Dacã ar face un asemenea lucru, Curtea Constituţionalã însãşi ar incalca Constituţia şi principiile dreptului, pentru ca ar inlatura un abuz, o ilegalitate, printr-o arogare abuzivã de competenta, ceea ce este evident în afarã ideii de justiţie constituţionalã. Clarificarea şi rezolvarea unor asemenea situaţii revin numai autoritãţilor publice competente potrivit legii, inclusiv instanţelor judecãtoreşti.
În speta, <>Decretul nr. 223/1974 a fost abrogat expres prin <>Decretul-lege nr. 9/1989 al Consiliului Frontului Salvãrii Naţionale, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 9 din 31 decembrie 1989, situaţie în care examinarea sa astãzi sub aspectul neconstitutionalitatii nu mai este posibila, impunandu-se aplicarea <>art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 .
Caracterul vadit nefondat al exceptiei rezulta şi din împrejurarea ca se solicita constatarea neconstitutionalitatii <>Decretului nr. 223/1974 , în raport cu Constituţia din 1965, ea însãşi abrogatã la data intrãrii în vigoare a actualei Constituţii (8 decembrie 1991).
În raport cu considerentele mai sus menţionate, se constata ca sub aspectul dreptului constituţional nu suntem în prezenta unei excepţii de neconstituţionalitate, în sensul art. 144 lit. c) din Constituţie, întrucât, pentru a exista, nu este suficient ca o parte sa invoce în apãrarea sa excepţia, ci trebuie ca în mod real norma vizata prin excepţie sa fie în vigoare şi contrarã Constituţiei.
În speta sa cum s-a arãtat, <>Decretul nr. 223/1974 , a cãrui constitutionalitate se contesta, a fost abrogat expres prin <>Decretul-lege nr. 9 din 31 decembrie 1989 al Consiliului Frontului Salvãrii Naţionale, astfel ca nu se mai poate pune problema cercetãrii conformitatii decretului respectiv cu Constituţia din 1965 care, de asemenea, a fost abrogatã în întregime la 8 decembrie 1991, situaţie ce obliga instanta de judecata sa constate aceasta împrejurare, sa se pronunţe asupra fondului cauzei şi nu sa sesizeze Curtea Constituţionalã, asa cum greşit a procedat.
Este adevãrat ca urmare a trecerii imobilului în litigiu în proprietatea statului, în baza <>Decretului nr. 223/1974 , reclamantul ar putea pretinde ca a suferit un prejudiciu, însã repararea lui nu se poate realiza pe aceasta cale deoarece, astfel cum s-a mai arãtat, potrivit <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Repararea daunelor suferite anterior intrãrii în vigoare a Constituţiei din 1991 se reglementeazã prin lege".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 13 lit. A) c), art. 24 alin. (2) şi <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , în unanimitate,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate formulatã de Robert Deutsch, cetãţean roman domiciliat în California, cu domiciliul ales în Bucureşti la Maria Ciobanu, str. Duiliu Zamfirescu nr. 5, sectorul 1, în dosarul nr. 4051/1992 a Judecãtoriei sectorului 1 Bucureşti.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la 10 martie 1993.

PREŞEDINTE,
prof. dr. Ioan Muraru

Magistra-asistent,
Constantin Burada

------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016