Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 139 din 8 mai 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 10, art. 11, art. 13 si art. 23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 330 din 20 iunie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Cristina Radu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 10, art. 11, art. 13 şi <>art. 23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Ion Mihai şi Viorica Mihai în Dosarul nr. 18.805/1999 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal rãspunde avocat Teodor Rus pentru pãrţile Valentin Zeana, Corneliu Zeana şi Alexandru Zeana, lipsind autorii exceptiei şi celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Avocatul pãrţilor reprezentate solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, considerând ca dispoziţiile legale invocate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 20, 43 şi ale art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, invocand în acest sens practica jurisdicţionalã în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 iunie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 18.805/1999, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 10, art. 11, art. 13 şi <>art. 23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Ion Mihai şi Viorica Mihai.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin ca, "deşi cetãţenii sunt egali în fata legii, deşi statul are obligaţia de a lua mãsuri concrete de protecţie socialã [...], în realitate, din modul de redactare a articolelor menţionate, rezulta mãsuri discriminatorii impotriva chiriaşilor". Se apreciazã ca astfel se incalca "dreptul la stabilirea locuinţei şi la oferirea unor condiţii de locuit, ce se circumscriu notiunii de trai decent". Se susţine, de asemenea, ca dispoziţiile legale invocate contravin art. 25 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, prin aceea ca "dreptul la un nivel de trai corespunzãtor cuprinde, printre altele, dreptul la o locuinta corespunzãtoare".
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale.
Preşedintele Senatului şi preşedintele Camerei Deputaţilor nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile partii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2, art. 10, art. 11, art. 13 şi <>art. 23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe. Acestea au urmãtorul conţinut:
- Art. 2: "Durata contractelor de închiriere încheiate dupã prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere în baza <>Legii nr. 17/1994 , pentru suprafeţele cu destinaţia de locuinta redobândite de foştii proprietari sau de moştenitorii acestora anterior intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta, se prelungeşte, la cererea chiriaşului, pentru o perioada de cel mult 3 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta.";
- Art. 10: "(1) În vederea încheierii noului contract de închiriere, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta sau de la deschiderea rolului fiscal, dupã caz, proprietarul îi va notifica chiriaşului sau fostului chiriaş, prin executorul judecãtoresc, data şi locul intalnirii. Notificarea va fi comunicatã prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire.
(2) Chiriaşul sau fostul chiriaş este obligat sa comunice proprietarului, în scris, cu confirmare de primire, cererea pentru încheierea unui nou contract de închiriere, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea notificãrii.
(3) În cazul în care chiriaşul sau fostul chiriaş comunica proprietarului ca nu cere sa încheie un nou contract de închiriere, acesta este obligat sa îi predea proprietarului locuinta pe baza de proces-verbal, în termen de cel mult 60 de zile de la data notificãrii prevãzute la alin. (1). Nepredarea locuinţei înãuntrul acestui termen îl indreptateste pe proprietar sa ceara în justiţie evacuarea necondiţionatã a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanţei preşedinţiale.";
- Art. 11: "(1) Nerespectarea de cãtre proprietar a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere anterior pana la încheierea unui nou contract de închiriere. Neplata chiriei pana la încheierea noului contract de închiriere nu poate fi invocatã de proprietar ca motiv de evacuare a chiriaşului sau a fostului chiriaş.
(2) Lipsa unui rãspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriaşului sau al fostului chiriaş de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificãrii îl indreptateste pe proprietar sa ceara în justiţie evacuarea necondiţionatã a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanţei preşedinţiale.";
- Art. 13: "Prelungirea contractelor de închiriere nu se aplica:
a) în cazul contractelor de închiriere încheiate de chiriaşi cu proprietari persoane fizice, altele decât cele prevãzute la art. 2-7;
b) în cazul contractelor de închiriere pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, prevãzute la art. 1-7, ai cãror titulari de contract sau membri de familie mentionati în contract sunt proprietari ai unei locuinţe corespunzãtoare ori au înstrãinat o locuinta corespunzãtoare dupã data de 1 ianuarie 1990, în aceeaşi localitate. Fac excepţie contractele de închiriere ai cãror titulari sau membri de familie mentionati în contract au redobândit, în calitate de fosti proprietari sau moştenitori ai acestora, locuinţe care sunt efectiv ocupate de chiriaşi persoane fizice, de una dintre persoanele juridice prevãzute la art. 1 sau de o instituţie publica;
c) chiriaşului care refuza sa preia în folosinta o alta locuinta pusã la dispoziţie în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenta de cãtre fostul proprietar sau de moştenitorii acestuia ori de cãtre autoritãţile publice locale;
d) în cazul litigiilor determinate de refuzul chiriaşilor cãrora li s-a notificat sa încheie un nou contract de închiriere cu proprietarul potrivit <>Legii nr. 17/1994 , <>Legii nr. 112/1995 sau <>Legii nr. 114/1996 , republicatã;
e) în cazul litigiilor dintre proprietar şi chiriaş având ca obiect schimbul obligatoriu de locuinţe;
f) în cazul chiriaşilor care au subinchiriat locuinta fãrã consimţãmântul scris al proprietarului;
g) în cazul chiriaşilor care au schimbat total sau parţial destinaţia ori structura interioarã a locuinţei fãrã consimţãmântul scris al proprietarului şi fãrã aprobãrile legale;
h) chiriaşului care a pricinuit însemnate stricãciuni locuinţei, clãdirii în care este situata aceasta, instalaţiilor sau bunurilor aferente acestora ori care a înstrãinat fãrã drept pãrţi din acestea;
i) chiriaşului care are un comportament ce face imposibila convieţuirea sau care impiedica folosirea normalã a locuinţei;
j) în cazul prevãzut la <>art. 6, dacã persoana care a cumpãrat locuinta în baza Legii nr. 112/1995 a înstrãinat-o sub orice forma, inclusiv prin schimb;
k) în cazul prevãzut la <>art. 6, dacã persoana care a cumpãrat locuinta în baza Legii nr. 112/1995 a ipotecat-o, a concesionat-o sau a încheiat un contract de leasing pentru o parte sau pentru intreaga locuinta;
l) în cazul prevãzut la <>art. 6, dacã persoana care a cumpãrat locuinta în baza Legii nr. 112/1995 a închiriat-o în totalitate sau în parte. Dacã locuinta a fost închiriatã în parte, prevederile prezentului articol se aplica numai pentru suprafata din locuinta, închiriatã de persoana care a cumpãrat-o în baza <>Legii nr. 112/1995 .";
- Art. 23: "(1) Proprietarii au dreptul sa ceara şi sa obţinã mutarea chiriaşilor din spaţiile cu destinaţia de locuinta pe calea unui schimb obligatoriu.
(2) Pentru aceasta, proprietarul este obligat sa punã la dispoziţie chiriaşului, cu contract de închiriere, un alt spaţiu cu destinaţia de locuinta în aceeaşi localitate sau într-o alta localitate cu acordul chiriaşului, cu respectarea suprafeţei locuibile minime de 15 mp persoana.
(3) Dacã locuinta oferitã în schimb este proprietatea altei persoane, contractul de închiriere se încheie de cãtre aceasta pentru un termen care nu poate fi mai mic decât cel prevãzut în contractul iniţial."
Textele constituţionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate sunt urmãtoarele:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale.";
- Art. 43: "(1) Statul este obligat sa ia mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de natura sa asigure cetãţenilor un nivel de trai decent.
(2) Cetãţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plãtit, la asistenta medicalã în unitãţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asistenta socialã prevãzute de lege.";
- Art. 134 alin. (2) lit. f): "(2) Statul trebuie sa asigure: [...]
f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii."
Dispoziţiile art. 25 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, considerate, de asemenea, ca fiind incalcate, au urmãtorul conţinut: "1. Orice persoana are dreptul la un nivel de viata corespunzãtor asigurãrii sãnãtãţii sale, bunastarii proprii şi a familiei, cuprinzând hrana, îmbrãcãmintea, locuinta, îngrijirea medicalã, precum şi serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de şomaj, de boala, de invaliditate, vaduvie, batranete sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta ca urmare a unor împrejurãri independente de vointa sa.
2. Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire speciale. Toţi copiii, indiferent dacã s-au nãscut în cadrul sau în afarã cãsãtoriei, se bucura de aceeaşi ocrotire socialã."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice. Într-adevãr, dispoziţiile legale invocate nu creeazã discriminãri între cetãţeni pe criterii de rasa, naţionalitate, origine etnicã, limba, religie, sex, opinie, apartenenţa politica, avere sau origine socialã, criterii ale egalitãţii în drepturi prevãzute atât la art. 4 alin. (2) din Constituţie, cat şi la art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Totodatã Curtea retine ca egalitatea în drepturi nu impiedica stabilirea de cãtre legiuitor a unor soluţii legislative diferite pentru situaţii diferite. Dispoziţiile legale criticate îi ocrotesc în mod egal pe proprietar şi pe chiriaş, stabilind, pe de o parte, în ce mãsura proprietarul poate refuza în mod justificat prelungirea contractului, iar pe de alta parte, dând chiriaşului posibilitatea sa îşi apere dreptul locativ în condiţiile în care nu i se poate reprosa vreo conduita culpabilã.
Cu privire la susţinerea ca prin dispoziţiile legale criticate a fost încãlcat dreptul fundamental la un nivel de trai decent şi, implicit, la o locuinta satisfãcãtoare, drept consacrat prin art. 43 din Constituţie, Curtea retine ca acest principiu nu este încãlcat, deoarece prin conţinutul lor dispoziţiile legale criticate nu impiedica dreptul la condiţii rezonabile de viata şi la ameliorarea lor continua. Dreptul la un nivel de trai decent are în vedere asigurarea unor condiţii adecvate tuturor cetãţenilor tarii. Or, în speta dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere acestui drept, ci, dimpotriva, se constituie ca o garanţie a asigurãrii drepturilor locative ale chiriaşilor, în condiţiile apãrãrii drepturilor şi intereselor legitime ale proprietarilor.
Curtea constata, de asemenea, ca textele legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 25 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, întrucât nu conţin dispoziţii prin care sa se aducã atingere dreptului la un nivel de viata corespunzãtor, cu referire la locuinta, în condiţiile dobândirii acestui drept în condiţiile legii.
De altfel, <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 a mai fost supusã controlului de constitutionalitate, Curtea Constituţionalã pronunţând mai multe decizii prin care a respins excepţiile de neconstituţionalitate având acest obiect (de exemplu, Decizia nr. 102 din 6 iunie 2000 şi Decizia nr. 99 din 23 mai 2000, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000). Soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de fata, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 10, art. 11, art. 13 şi <>art. 23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Ion Mihai şi Viorica Mihai în Dosarul nr. 18.805/1999 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 8 mai 2001.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Cristina Radu
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
