Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 139 din 25 februarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15-19, 21, 24 si 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si ale art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 245 din 16 aprilie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 15-19, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale <>art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încãlcare a unor norme de convieţuire socialã, a ordinii şi liniştii publice, excepţie ridicatã de Alexandru Gheorghe Matei în Dosarul nr. 2.561/306/2008 al Tribunalului Sibiu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, cauzã ce constituie obiectul Dosarului nr. 5.594D/2009 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 5.595D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate ridicatã de Lucian Matei în Dosarul nr. 2.559/306/2008 al aceleiaşi instanţe de judecatã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, vãzând identitatea de obiect a acestor cauze, pune în discuţie problema conexãrii lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 5.595D/2009 la Dosarul nr. 5.594D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, având în vedere jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale în aceastã materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 19 iunie 2009, pronunţate în dosarele nr. 2.561/306/2008 şi nr. 2.559/306/2008, Tribunalul Sibiu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15-19, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale <>art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încãlcare a unor norme de convieţuire socialã, a ordinii şi liniştii publice.
Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de Alexandru Gheorghe Matei şi, respectiv, de Lucian Matei în cauze de contencios administrativ având ca obiect acţiuni în anulare a unor procese-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut identic, se susţine cã textele de lege criticate contravin normelor constituţionale şi convenţionale invocate, deoarece "sarcina probei în cazul plângerii formulate de contravenient împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei revine contravenientului, iar nu organului care i-a aplicat sancţiunea". Totodatã, deşi prevãd obligaţia, şi nu latitudinea de a lãsa la aprecierea organului constatator conţinutul procesului-verbal, ele nu stabilesc nicio sancţiune în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii. Mai menţioneazã autorii excepţiei cã prevederile <>art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 au constituit temeiul legal pentru întocmirea proceselor-verbale contestate.
Tribunalul Sibiu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ opineazã în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, având în vedere, în principal, cã acestea nu opereazã în sensul rãsturnãrii prezumţiei de nevinovãţie, ci al aplicãrii principiului general al procedurii civile, potrivit cãruia cel ce face o afirmaţie în cadrul judecãţii trebuie sã o dovedeascã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 15-19, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Textele <>art. 15-19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 fac parte din cap. II al ordonanţei, intitulat "Constatarea contravenţiei", şi reglementeazã aspecte procedurale referitoare la stabilirea contravenţiei, conţinutul procesului-verbal de contravenţie şi condiţiile de întocmire a acestuia.
Dispoziţiile art. 21, 24 şi 30 fac parte din cap. III al aceluiaşi act normativ, intitulat "Aplicarea sancţiunilor contravenţionale", şi reglementeazã aspecte procedurale referitoare la cuprinsul procesului-verbal de contravenţie şi la modalitatea de aplicare a sancţiunii de cãtre agentul constatator.
De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile <>art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încãlcare a unor norme de convieţuire socialã, a ordinii şi liniştii publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 18 august 2000, având urmãtoarea redactare: "Art. 2. - Constituie contravenţie sãvârşirea oricãreia dintre urmãtoarele fapte, dacã nu sunt comise în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, sã fie considerate infracţiuni:
1) sãvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi, obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţãri cu acte de violenţã împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de naturã sã tulbure ordinea şi liniştea publicã sau sã provoace indignarea cetãţenilor ori sã lezeze demnitatea şi onoarea acestora sau a instituţiilor publice."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cãrora "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie", ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la principiul egalitãţii în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (11) care consacrã principiul prezumţiei de nevinovãţie, ale art. 24 privind dreptul la apãrare, ale art. 124 - Înfãptuirea justiţiei, şi ale art. 126 - Instanţele judecãtoreşti. Sunt invocate, de asemenea, prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la instanţã şi la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã s-a mai pronunţat asupra conformitãţii dispoziţiilor legale criticate faţã de normele şi principiile constituţionale şi convenţionale invocate în cauzã.
Astfel, cu referire la dispoziţiile <>art. 15-19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, Curtea a pronunţat, de pildã, <>Decizia nr. 520 din 8 mai 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai 2008, prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate, constatând, pentru argumentele acolo reţinute, cã acestea nu instituie privilegii sau discriminãri şi nici nu afecteazã dreptul pãrţilor la un proces echitabil sau la apãrare.
Prin <>Decizia nr. 69 din 15 ianuarie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009, Curtea a reţinut cã dispoziţiile art. 15, 21, 24 şi 30 din acelaşi act normativ nu încalcã nici prezumţia de nevinovãţie, deoarece instanţa competentã sã soluţioneze plângerea îndreptatã împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este obligatã sã urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cãrora sarcina probei aparţine celui care afirmã ceva în instanţã, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenţie.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încãlcare a unor norme de convieţuire socialã, a ordinii şi liniştii publice, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a reţinut, prin <>Decizia nr. 750 din 24 iunie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iulie 2008, cã "dispoziţiile legale criticate se aplicã tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei şi nu afecteazã în niciun fel dreptul la un proces echitabil, consacrat atât de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, cât şi de art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, deoarece nu instituie vreo mãsurã menitã sã lezeze dreptul oricãrei persoane de a fi ascultatã în mod echitabil şi public de un tribunal independent şi imparţial care va hotãrî asupra drepturilor sale. În plus, <>art. 9 din Legea nr. 61/1991 prevede in terminis dreptul de a formula la judecãtorie plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor".
Întrucât în prezenta cauzã au fost criticate aceleaşi dispoziţii de lege, prin raportare la aceleaşi norme fundamentale şi critici asemãnãtoare celor analizate în deciziile menţionate, atât soluţia, cât şi considerentele acolo reţinute îşi pãstreazã valabilitatea şi în dosarul de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15-19, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale <>art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încãlcare a unor norme de convieţuire socialã, a ordinii şi liniştii publice, excepţie ridicatã de Alexandru Gheorghe Matei în Dosarul nr. 2.561/306/2008, respectiv de Lucian Matei în Dosarul nr. 2.559/306/2008, ambele cauze fiind înregistrate pe rolul Tribunalului Sibiu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 februarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
