Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 139 din 21 februarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 297 alin. 2 teza finala din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 288 din 2 mai 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. 2 teza finalã din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Victor Matyas şi Daniela Matyas în Dosarul nr. 2.263/300/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 159D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa Curţii în aceastã materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 ianuarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 2.263/300/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. 2 teza finalã din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost invocatã de Victor Matyas şi Daniela Matyas într-o cauzã având ca obiect recursul declarat împotriva unei decizii civile prin care s-a soluţionat o plângere formulatã împotriva unei încheieri privind cartea funciarã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã normele legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece încalcã dreptul pãrţilor de a beneficia de calea de atac a apelului în cauze în care legea prevede acest drept procesual. Astfel, ori de câte ori este anulatã în apel hotãrârea pronunţatã în primã instanţã, instanţa de apel va trebui sã procedeze ea însãşi la analizarea fondului cauzei, realizând în aceste condiţii o primã judecatã valabilã a cauzei. Prin urmare, este neconstituţional ca în cazul anulãrii hotãrârii judecãtoreşti pronunţate de instanţa de fond, în temeiul oricãrui alt motiv decât lipsa de competenţã a acesteia, legea sã prevadã reţinerea spre judecare de cãtre instanţa de apel, aceastã soluţie legislativã restrângând dreptul pãrţilor la un grad de jurisdicţie, cu încãlcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã îşi exprimã opinia în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât regula de procedurã criticatã nu reprezintã altceva decât o aplicare a principiului efectului devolutiv al apelului şi o materializare a regimului juridic de drept comun al nulitãţii actelor de procedurã în procesul civil.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 297 alin. 2 teza finalã din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut: "Dacã prima instanţã s-a declarat competentã şi instanţa de apel stabileşte cã a fost necompetentã, anulând hotãrârea atacatã, va trimite cauza spre judecare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţionalã competent, afarã de cazul când constatã propria sa competenţã. În acest caz, precum şi atunci când existã vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanţã a judecat în fond, instanţa de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmatã şi hotãrârea pronunţatã, va reţine procesul spre judecare."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 - Universalitatea, art. 21 - Accesul liber la justiţie şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra dispoziţiilor art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã, raportate la aceleaşi prevederi constituţionale, s-a pronunţat prin Decizia nr. 1.024 din 7 octombrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 10 noiembrie 2008, sau prin Decizia nr. 1.032 din 9 iulie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 25 septembrie 2009, statuând, în esenţã, cã aceste dispoziţii constituie o garanţie a aplicãrii principiului potrivit cãruia judecarea unei cauze se face în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlãturãrii oricãror abuzuri din partea pãrţilor prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificatã a soluţionãrii unui proces. Totodatã, cu acel prilej, Curtea a reţinut cã reglementãrile internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate cãile de atac prevãzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţia privind apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În plus, Curtea reţine cã prevederile art. 53 din Constituţie referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi nu sunt incidente în cauzã, întrucât, aşa cum s-a arãtat în prealabil, Curtea nu a reţinut vreo atingere adusã dreptului privind liberul acces la justiţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. 2 teza finalã din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Victor Matyas şi Daniela Matyas în Dosarul nr. 2.263/300/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 februarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Mihaela Senia Costinescu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
