Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 139 din 13 martie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 92 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 361 din 16 mai 2014
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel-Marius Morar - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 92 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Magdalena Cristescu în Dosarul nr. 12.501/3/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 748D/2013.
La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei. Lipseşte partea Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că stabilirea unor condiţii pentru păstrarea pensiei de urmaş aduce atingere prevederilor Legii fundamentale care consacră dreptul la învăţătură şi protecţia copiilor şi a tinerilor.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că, în realitate, aspectele învederate de autorul acesteia pun în discuţie probleme de interpretare şi aplicare a legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 11 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 12.501/3/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 92 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
Excepţia a fost ridicată de Magdalena Cristescu cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 4.860 din 24 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 12.501/3/2011.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 92 alin. (1) lit. d) contravine prevederilor art. 32 şi art. 49 din Constituţie. În acest sens arată că dispoziţiile art. 92 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 19/2000 prevăd că pensia acordată copilului urmaş se suspendă dacă acesta nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 66 lit. b) şi c) din aceeaşi lege. Or, în condiţiile în care legea nu face alte precizări, nici autorităţile nu ar putea da o altă interpretare dispoziţiilor de lege mai sus amintite, în sensul că minorului îi este aplicabilă şi situaţia de suspendare a pensiei prevăzută de art. 92 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 19/2000.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că pensia de urmaş a fost instituită pentru a susţine soţul supravieţuitor sau copiii celui decedat prin acoperirea cheltuielilor materiale necesare traiului, pentru a suplini astfel contribuţia materială a celui decedat. Având natura unui ajutor din partea statului, pensia de urmaş nu se poate cumula cu alte venituri ce depăşesc un anumit cuantum, considerat de legiuitor ca fiind suficient pentru un trai decent. Ajutorul nu se mai justifică din moment ce beneficiarul pensiei de urmaş realizează venituri din activităţi profesionale peste un anumit cuantum ce îi permit să îşi asigure un trai decent independent de ajutorul primit din partea statului sub forma pensiei de urmaş.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, arată că pensia de urmaş are natura unui ajutor acordat de stat în scopul suplinirii veniturilor de care o persoană ar fi beneficiat în cazul în care cel care îl susţinea financiar nu ar fi decedat. În situaţia în care beneficiarul acestui ajutor realizează venituri brute lunare mai mari decât o pătrime din salariul mediu brut pe economie din activităţi profesionale, atunci pensia de urmaş se suspendă, întrucât nu se mai justifică raţiunea pentru care a fost acordată. În sensul constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate invocă şi cele reţinute de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 79/2010 şi nr. 978/2011.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 92 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, dispoziţii potrivit cărora "Plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care: [...]
d) beneficiarul unei pensii de urmaş realizează dintr-o activitate profesională venituri brute lunare mai mari de o pătrime din salariul mediu brut pe economie, stabilit conform art. 5 alin. (3)."
Curtea constată că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Având însă în vedere cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a se pronunţa asupra dispoziţiilor de lege cu care a fost sesizată, aplicabile în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 32 referitor la dreptul la învăţătură şi art. 49 privind protecţia copiilor şi a tinerilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiect al analizei de constituţionalitate.
Astfel, prin Decizia nr. 79 din 26 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 23 februarie 2010, Curtea Constituţională a statuat că "raţiunea instituirii pensiei de urmaş rezidă în obligaţia pozitivă a statului de a susţine soţul supravieţuitor sau copiii celui decedat prin acoperirea cheltuielilor materiale necesare traiului şi pentru a suplini astfel contribuţia materială a celui decedat. Pensia de urmaş, întrucât are natura unui ajutor din partea statului, nu se poate cumula cu alte venituri dacă beneficiarul acesteia realizează venituri peste un anumit cuantum, considerat de legiuitor ca fiind suficient pentru un trai decent. În acest caz, ajutorul nu se mai justifică din moment ce beneficiarul pensiei de urmaş realizează venituri din activităţi profesionale peste un anumit cuantum ce îi permit să îşi asigure un trai decent independent de ajutorul primit din partea statului sub forma pensiei de urmaş.
Prin urmare, Curtea constată că pensia de urmaş are natura juridică a unui ajutor acordat de stat persoanelor care se regăsesc în cap. IV secţiunea V din Legea nr. 19/2000, în scopul suplinirii pe cât posibil a contribuţiei materiale a celui decedat.
În aceste condiţii, suspendarea plăţii pensiei de urmaş în cazul în care beneficiarul acesteia realizează dintr-o activitate profesională venituri brute lunare mai mari de o pătrime din salariul mediu brut pe economie nu este decât o aplicare la nivelul legii a raţiunii pentru care a fost instituită pensia de urmaş. Faptul că o persoană care se angajează va avea un salariu cel puţin la nivelul salariului minim brut pe economie, care depăşeşte în toate situaţiile o pătrime din salariul mediu brut pe economie, reprezintă chiar voinţa legiuitorului de a nu acorda ajutorul în cauză persoanelor angajate, care, în acest mod, îşi asigură resursele materiale necesare traiului. Angajarea unei persoane beneficiare a pensiei de urmaş reprezintă un act de voinţă al acesteia în sensul că îşi poate asigura traiul fără a mai apela la ajutorul acordat de stat sub forma pensiei de urmaş; în această situaţie, plata pensiei de urmaş se suspendă, putând fi reluată în momentul în care persoana în cauză nu mai realizează venituri."
Curtea apreciază că cele statuate în decizia mai sus amintită răspund criticii de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză referitoare la încălcarea obligaţiei statului de a asigura protecţia copiilor şi a tinerilor.
De asemenea, prin Decizia nr. 852 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 25 iulie 2008, Curtea a reţinut că "asigurarea de către stat a dreptului la învăţătură nu este afectată de acordarea pensiei de urmaş în anumite condiţii, prevederile constituţionale fiind aplicabile, fără nicio restricţie, inclusiv persoanelor prevăzute de art. 92 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 19/2000, cu atât mai mult cu cât alin. (4) al art. 32 din Constituţie prevede gratuitatea învăţământului de stat, precum şi acordarea de burse sociale de studii copiilor şi tinerilor proveniţi din familii defavorizate."
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprundenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Magdalena Cristescu în Dosarul nr. 12.501/3/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 92 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 13 martie 2014.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
