Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 138 din 5 octombrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 554 din 12 noiembrie 1999
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Arpad Alexandru Darnai în Dosarul nr. 183/1999 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 30 septembrie 1999 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 5 octombrie 1999.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 aprilie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 183/1999, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Arpad Alexandru Darnai.
În motivarea exceptiei s-a susţinut ca dispoziţiile art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penalã contravin prevederilor art. 48 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ratificatã prin <>Legea nr. 30/1994 , deoarece limiteazã la doua situaţii posibilitatea acordãrii de despãgubiri victimelor unor erori judiciare, şi anume când persoana condamnata nu a sãvârşit fapta imputatã sau aceasta nu exista. Se arata ca art. 48 alin. (3) din Constituţie, în concordanta cu reglementãrile art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, instituie rãspunderea patrimonialã a statului pentru prejudiciile cauzate prin orice eroare judiciarã sãvârşitã în procesele penale. Potrivit actualei reglementãri, rãspunderea statului pentru erorile judiciare se limiteazã numai la situaţiile prevãzute la art. 10 lit. a) şi la art. 10 lit. c) din Codul de procedura penalã şi nu are în vedere şi prevederile art. 10 lit. b) din Codul de procedura penalã.
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã, dispoziţiile art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penalã fiind în conformitate cu Constituţia.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penalã este în concordanta cu dispoziţiile art. 48 alin. (3) din Constituţie doar în mãsura în care sfera sa de aplicabilitate nu este restrânsã la situaţiile pe care textul le prevede expres. Cu alte cuvinte, textul constituţional urmeazã a se aplica direct situaţiilor în care se solicita despãgubiri pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare sãvârşite în procesele penale, fãrã restricţiile prevãzute de art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penalã. În sensul celor arãtate este invocatã Decizia Curţii Constituţionale nr. 45 din 10 martie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 18 mai 1998.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penalã este intemeiata numai în mãsura în care se interpreteazã ca sunt limitate cazurile în care statul rãspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare sãvârşite în procesele penale. Este invocatã, de asemenea, Decizia nr. 45/1998, prin care Curtea Constituţionalã a statuat asupra constituţionalitãţii prevederilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penalã.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizatã.
Art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penalã, ce formeazã obiectul criticii de neconstituţionalitate, prevede: "Orice persoana care a fost condamnata definitiv are dreptul la repararea de cãtre stat a pagubei suferite, dacã în urma rejudecarii cauzei s-a stabilit prin hotãrâre definitiva ca nu a sãvârşit fapta imputatã ori ca acea fapta nu exista."
Aceasta dispoziţie legalã a mai fost supusã controlului Curţii Constituţionale, care prin Decizia nr. 45 din 10 martie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 18 mai 1998, a admis excepţia de neconstituţionalitate, constatând ca dispoziţiile art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale numai în mãsura în care nu limiteazã la ipotezele prevãzute de text cazurile în care statul rãspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare sãvârşite în procesele penale, potrivit art. 48 alin. (3) din Constituţie.
Prin decizia menţionatã s-a statuat ca principiul responsabilitãţii statului fata de persoanele care au suferit din cauza unei erori judiciare sãvârşite în procesele penale, reglementat de art. 48 alin. (3) din Constituţie, trebuie aplicat tuturor victimelor unor asemenea erori. Circumstantierea, "potrivit legii", nu priveşte posibilitatea legiuitorului de a restrânge rãspunderea statului doar la unele erori judiciare, ci stabilirea modalitãţilor şi condiţiilor în care angajarea acestei raspunderi urmeazã a se face pentru plata despãgubirilor cuvenite. Cu alte cuvinte, potrivit normei constituţionale menţionate, organul legislativ nu ar putea stabili ca anumite erori judiciare, neimputabile victimei, sa fie suportate de aceasta.
De asemenea, s-a reţinut ca dispoziţiile art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penalã, care instituie doua cauze care antreneaza rãspunderea statului pentru erorile judiciare sãvârşite în procesele penale, exclud angajarea rãspunderii statului pentru oricare alta eroare judiciarã ce nu ar fi imputabilã victimei, limitare care este neconstitutionala, întrucât art. 48 alin. (3) din Constituţie instituie numai competenta legiuitorului de a reglementa despãgubirea şi nu de a alege erorile judiciare pentru care statul trebuie sa rãspundã.
Soluţia constituţionalã este în concordanta cu reglementãrile prevãzute în art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ratificatã prin <>Legea nr. 30/1994 , potrivit cãrora, în cazul anulãrii unor condamnãri definitive, pentru ca un fapt nou sau recent descoperit dovedeşte ca s-a produs o eroare judiciarã, persoana care a suferit o pedeapsa din cauza acestei condamnãri este despagubita conform legii ori practicii în vigoare în statul respectiv, cu excepţia cazului în care se dovedeşte ca nedescoperirea în timp util a faptului necunoscut îi este imputabilã.
Potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie şi <>art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii de la data publicãrii lor în Monitorul Oficial al României şi au putere numai pentru viitor. Aceasta înseamnã ca textul de lege a cãrui neconstituţionalitate a fost constatatã de Curtea Constituţionalã nu va mai putea fi aplicat. Drept urmare, conform <>art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, prevederile legale a cãror neconstituţionalitate a fost stabilitã printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale nu pot face obiectul exceptiei de neconstituţionalitate şi, în consecinta, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penalã este inadmisibila.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Arpad Alexandru Darnai în Dosarul nr. 183/1999 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 5 octombrie 1999.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
