Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 138 din 25 februarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 201 din 30 martie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Constantin Popescu în Dosarul nr. 4.209/299/2009 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 4.209/299/2009, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Constantin Popescu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã, în esenţã, cã textul de lege criticat este în contradicţie atât cu prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) care consacrã egalitatea în drepturi a cetãţenilor, cât şi cu art. 284 din Codul muncii, care stabileşte competenţa pentru soluţionarea conflictelor de muncã în favoarea tribunalului în circumscripţia cãruia îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul. La stabilirea acestei competenţe, legiuitorul a avut în vedere înlesnirea liberului acces la justiţie al salariatului. Or, în condiţiile în care titlul executoriu este emis de instanţa în a cãrei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul, este nedrept ca executarea acestuia sã se facã la sediul debitorului sau al terţului poprit. Întrucât, în speţã, sediul debitorului este unic, în municipiul Bucureşti, textul criticat limiteazã liberul acces la justiţie al salariaţilor-creditori, care sunt nevoiţi sã se deplaseze la Bucureşti pentru a-şi obţine drepturile.
Pe de altã parte, autorul excepţiei considerã cã reglementarea criticatã favorizeazã organele de executare silitã de la sediul debitorilor.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textul criticat nu încalcã prevederile art. 16 din Constituţie, reglementarea fiind aplicabilã tuturor persoanelor aflate în situaţia prevãzutã de ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Autoritãţile nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, text de lege care are urmãtorul conţinut: "Poprirea se înfiinţeazã la cererea creditorului, de executorul judecãtoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi art. 53, precum şi prevederilor art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 273 din 21 martie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 aprilie 2006, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, a statuat cã textul de lege criticat stabileşte competenţa materialã şi teritorialã pentru soluţionarea cererii creditorului de înfiinţare a popririi. Astfel, legea atribuie competenţa materialã de a dispune înfiinţarea popririi executorului judecãtoresc, creditorul având a alege între douã birouri execuţionale deopotrivã competente, cel de la domiciliul sau sediul debitorului, respectiv cel de la domiciliul sau sediul terţului poprit.
Reglementarea criticatã a fost adoptatã de legiuitor în cadrul atribuţiilor sale, astfel cum sunt determinate prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, potrivit cãrora competenţa, procedura de judecatã, inclusiv procedura executãrii silite, precum şi cãile de atac sunt prevãzute numai prin lege.
Curtea a constatat cã textul de lege criticat nu încalcã prevederile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, întrucât reglementarea este aplicabilã tuturor persoanelor aflate în situaţia prevãzutã de ipoteza normei, fãrã nicio distincţie sau în considerarea altor criterii, şi anume creditorii deţinãtori ai unui titlu executoriu, care solicitã executorului judecãtoresc înfiinţarea popririi.
De asemenea, este nefondatã şi critica autorilor excepţiei potrivit cãreia reglementarea dedusã controlului îngrãdeşte accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în condiţiile în care art. 399 din Codul de procedurã civilã prevede cã împotriva oricãrui act de executare se poate face contestaţie de cãtre cei interesaţi sau vãtãmaţi prin executare, oferind toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplinã a acestor drepturi.
Pentru motivele expuse mai sus, Curtea nu poate reţine nici încãlcarea prevederilor internaţionale cuprinse în art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Constantin Popescu în Dosarul nr. 4.209/299/2009 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 februarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
