Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 138 din 1 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 286 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii si art. 8 alin. (2) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 244 din 7 aprilie 2011
Ion Predescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 286 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii şi <>art. 8 alin. (2) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de IBR Ingenieurburo Gunter Reimer GmbH în dosarele nr. 2.251/86/CA/2008 şi nr. 2.252/86/CA/2008 ale Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 27 ianuarie 2011, fiind consemnate în încheierea de şedinţã de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 1 februarie 2011.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 21 ianuarie 2010 şi 11 februarie 2010, pronunţate în dosarele nr. 2.252/86/CA/2008 şi nr. 2.251/86/CA/2008, Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 286 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii şi <>art. 8 alin. (2) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de IBR Ingenieurburo Gunter Reimer GmbH.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, fãcând referire la modul în care Directiva 2000/35/CEE a fost transpusã în dreptul intern prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007, cã dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, contravenind art. 135 alin. (1) şi art. 148 alin. (2) din Legea fundamentalã. În esenţã, autorul excepţiei este nemulţumit de faptul cã, potrivit textelor de lege criticate, competenţa de judecatã este datã în primã instanţã secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului. Astfel, dispoziţiile criticate intrã în coliziune cu textele <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007, fiind astfel contrare dispoziţiilor constituţionale invocate. Deşi contractul de achiziţie publicã este un contract comercial, el este supus, prin aplicarea textului criticat, regulilor litigioase procedurale specifice contractelor administrative, ceea ce determinã posibilitatea exercitãrii numai a cãii de atac a recursului, nu şi pe cea a apelului.
Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului aratã cã textele de lege criticate nu încalcã regulile constituţionale care consacrã obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Dispoziţiile criticate sunt norme privind competenţa de judecatã adoptate potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorulraportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 286 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, şi ale <>art. 8 alin. (2) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Dispoziţiile <>art. 286 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 au fost modificate prin <>Legea nr. 278 din 24 decembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 31 decembrie 2010. Dispoziţiile <>art. 8 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 554/2004 au fost modificate prin <>Legea nr. 262/2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007.
La data sesizãrii Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, <>art. 286 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 avea urmãtorul cuprins:
"Procesele şi cererile privind actele autoritãţilor contractante emise înainte de încheierea contractului, precum şi acordarea despãgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire se soluţioneazã în primã instanţã de cãtre secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia cãruia se aflã sediul autoritãţii contractante."
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, textul de lege criticat a fost modificat prin articolul unic pct. 35 din <>Legea nr. 278/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 31 decembrie 2010, art. 286 alin. (1) având în prezent urmãtorul conţinut:
"Procesele şi cererile privind acordarea despãgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilateralã a contractelor de achiziţie publicã se soluţioneazã în primã instanţã de cãtre secţia comercialã a tribunalului în circumscripţia cãruia se aflã sediul autoritãţii contractante."
<>Art. 8 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 554/2004 are urmãtorul cuprins: "Instanţa de contencios administrativ este competentã sã soluţioneze litigiile care apar în fazele premergãtoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea şi încetarea contractului administrativ."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 135 alin. (1) referitoare la economia României şi art. 148 alin. (2) referitoare la integrarea în Uniunea Europeanã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 286 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006, Curtea constatã cã textul de lege criticat a fost modificat în sensul în care secţia comercialã a tribunalului în circumscripţia cãruia se aflã sediul autoritãţii contractante are competenţa materialã în soluţionarea proceselor şi cererilor privind acordarea despãgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi a celor privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilateralã a contractelor de achiziţie publicã. Aşa fiind, Curtea constatã cã acest aspect al criticii de neconstituţionalitate a rãmas fãrã obiect.
În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia partea interesatã poate exercita numai calea de atac a recursului, nu şi pe cea a apelului, Curtea a statuat de nenumãrate ori cã accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate cãile de atac şi instanţele judecãtoreşti prevãzute în Constituţie. Curtea a reţinut, astfel cum s-a stabilit şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cã principiul liberului acces la justiţie se referã la posibilitatea efectivã de a supune judecãţii unei instanţe naţionale cazul violãrii unui drept consacrat de convenţie şi, în consecinţã, "nu impune un anumit numãr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit numãr al cãilor de atac" (<>Decizia Curţii Constituţionale nr. 288 din 3 iulie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003). Totodatã, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (3) şi ale <>art. 129 din Constituţie, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 288/2003, cã "accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, deci şi reglementarea cãilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã. Astfel, accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac". În acest sens este şi <>Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.
În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia dispoziţiile criticate intrã în coliziune cu textele <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007, fiind astfel contrare dispoziţiilor constituţionale invocate, Curtea constatã cã aceasta nu poate fi primitã. Astfel, în jurisprudenţa sa constantã, instanţa de contencios constituţional a statuat cã examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 286 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii şi <>art. 8 alin. (2) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de IBR Ingenieurburo Gunter Reimer GmbH în dosarele nr. 2.251/86/CA/2008 şi nr. 2.252/86/CA/2008 ale Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 februarie 2011.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
