Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 137 din 5 octombrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. 1 pct. 2 lit. b) si ale art. 5 alin. 3 din Legea nr. 118/1996 privind constituirea si utilizarea Fondului special al drumurilor publice, republicata, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 72/1998
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 585 din 30 noiembrie 1999
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. 1 pct. 2 lit. b) şi ale <>art. 5 alin. 3 din Legea nr. 118/1996 privind constituirea şi utilizarea Fondului special al drumurilor publice, republicatã, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 72/1998 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Moisan Transimpex" - S.R.L. Bistrita în Dosarul nr. 3.790/1998 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 30 septembrie 1999, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 5 octombrie 1999.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 decembrie 1998, pronunţatã în Dosarul nr. 3.790/1998, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. 1 pct. 2 lit. b) şi ale <>art. 5 alin. 3 din Legea nr. 118/1996 , republicatã, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 72/1998 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Moisan Transimpex" - S.R.L. Bistrita.
Cele doua texte contravin, în opinia autoarei exceptiei, prevederilor art. 41 şi 135 din Constituţie.
În motivarea exceptiei autoarea acesteia considera ca primul dintre textele contestate "incalca prevederile constituţionale, fixând o cota de plata pentru un bun care nu aparţine detentorului şi nici nu se ştie dacã va deveni vreodata proprietatea sa".
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 5 alin. 3 din Legea nr. 118/1996 , care prevãd scutiri de la plata sumei fixe anuale pentru agenţii economici care efectueazã transport de cãlãtori în comun, autoarea exceptiei susţine ca prin intermediul lor legiuitorul a acordat un regim juridic preferenţial acestor agenţi, "în detrimentul societãţilor comerciale cu capital privat şi chiar persoanelor fizice, care sunt obligate sa plãteascã aceasta suma fixa; în caz contrar, potrivit art. 4 alin. 1 pct. 3, nu pot dobândi dreptul de utilizare a drumurilor publice".
Exprimandu-şi opinia, instanta considera ca "aplicarea unei cote de 5% din valoarea în vama a autovehiculelor introduse în ţara în mod temporar este o dispoziţie neconstitutionala, cu atât mai mult cu cat legea vamalã şi Legea nr. 90/1998 stabilesc obligaţia cumpãrãtorului la plata taxelor vamale calculate în momentul transferului dreptului de proprietate. Utilizatorul este însã obligat la plata taxelor pentru Fondul special al drumurilor publice pe toatã perioada derulãrii contractului de leasing, potrivit art. 4 pct. 3 din lege. Taxa de 5% este o taxa datoratã de proprietarul autovehiculului, iar modificarea legii, în sensul de a include în aceasta categorie şi pe utilizatorul temporar al bunului, echivaleaza proprietatea cu folosinta unui bun". În concluzie, considera ca dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 41 şi 135 din Constituţie.
În temeiul <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi al Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca ambele excepţii sunt neintemeiate. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 4 alin. 1 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 118/1996 , Guvernul considera ca acestea nu
ingradesc în nici un fel exercitarea atributelor dreptului de proprietate: posesia, folosinta şi dispoziţia. De altfel, se arata ca "stabilirea taxelor chiar şi pentru autovehiculele care nu sunt proprietatea, ci numai în folosinta plãtitorului taxei este o problema ce implica aprecierea de cãtre legiuitor a oportunitãţii mãsurii din punct de vedere economic."
În ceea ce priveşte textul <>art. 5 din Legea nr. 118/1996 , Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate a rãmas fãrã obiect, dat fiind ca acest text a fost abrogat implicit prin <>Ordonanta Guvernului nr. 72/1998 , care scuteşte de la plata taxei numai pe proprietarii autovehiculelor radiate din circulaţie sau neutilizate temporar, iar nu şi societãţile comerciale care efectueazã transporturi de cãlãtori în comun.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia cu care a fost sesizatã.
Textele art. 4 alin. 1 pct. 2 lit. b) şi ale <>art. 5 alin. 3 din Legea nr. 118/1996 , republicatã, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 72/1998 , au urmãtorul conţinut:
"Art. 4. - Sursele Fondului special al drumurilor publice se constituie dupã cum urmeazã: [...]
2. prin aplicarea unei cote de 5% asupra:
..................................................................
b) valorii în vama a autovehiculelor şi remorcilor importate, indiferent de regimul vamal aplicabil, inclusiv a celor introduse în ţara în scopul utilizãrii în sistem leasing ori închiriate din strãinãtate, cu excepţia celor achiziţionate din fonduri nerambursabile PHARE;" [...]
"Art. 5. [...] alin. 3 - Obligaţia varsarii sumelor fixe anuale, prevãzute la art. 4 alin. 1 pct. 3, revine tuturor proprietarilor de autovehicule şi remorci sau utilizatorilor de autovehicule şi remorci în sistem leasing ori închiriate din strãinãtate, persoane fizice sau persoane juridice, indiferent de data achiziţionãrii, cu excepţia proprietarilor de autovehicule şi remorci radiate din circulaţie sau neutilizate temporar, timp de 3 luni în cursul unui an, în construcţii sau în agricultura, ca urmare a întreruperii activitãţii productive, datoritã caracterului sezonier sau calamitãţilor."
Excepţia a fost invocatã într-un proces de contencios administrativ de Societatea Comercialã "Moisan Transimpex" - S.R.L. Bistrita, în al cãrui cadru aceasta solicita instanţei de judecata anularea Adresei Ministerului Transporturilor nr. 20/1.279/1998 şi obligarea acestui minister la restituirea unei sume de bani reprezentând taxa de 5% din valoarea în vama a autovehiculelor introduse temporar în ţara, pentru Fondul special al drumurilor publice, taxa instituitã prin <>art. 4 alin. 1 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 118/1996 , republicatã, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 72 din 25 august 1998 .
Prin aceasta adresa, a carei anulare este cerutã de autoarea exceptiei de neconstituţionalitate, Ministerul Transporturilor a dispus ca taxa sa fie plãtitã pentru autovehiculele şi semiremorcile introduse în ţara în sistem leasing. Aceasta soluţie a fost ulterior consacratã prin completarea <>art. 4 alin. 1 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 118/1996 , republicatã, în sensul ca taxa de 5% din valoarea în vama a autovehiculelor se aplica şi în cazul în care acestea sunt importate în sistem leasing sau închiriate. În forma modificatã, textul face obiectul exceptiei de neconstituţionalitate. Autoarea exceptiei a cerut în instanta de contencios administrativ restituirea taxei de 5% plãtite pentru un numãr de autovehicule introduse în ţara, la data de 21 iunie 1998, în sistem leasing, pretinzand ca, în ceea ce o priveşte, s-ar fi cuvenit ca taxa pentru utilizarea drumurilor sa fie plãtitã în cuantumul rezultat din aplicarea <>art. 4 pct. 3 din Legea nr. 118/1996 .
Cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 4 alin. 1 pct. 2 lit. b), care fac obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, Curtea constata ca ele nu sunt aplicabile în rezolvarea cauzei de cãtre instanta de fond, întrucât au intrat în vigoare la data de 25 august 1998, iar raporturile juridice care fac obiectul cauzei au luat naştere la data de 21 iunie 1998. Aplicarea acestor dispoziţii unor raporturi juridice create înainte de intrarea în vigoare a modificãrilor cuprinse în <>Ordonanta Guvernului nr. 72/1998 ar conferi legii un caracter retroactiv, ceea ce ar duce la încãlcarea principiului neretroactivitatii legii, prevãzut la art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Potrivit prevederilor <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei.
Din împrejurarea ca dispoziţiile <>art. 4 alin. 1 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 118/1996 , republicatã, au fost modificate prin <>Ordonanta Guvernului nr. 72/1998 , rezulta ca textul criticat prin excepţie ca fiind neconstitutional nu este aplicabil în soluţionarea acestui litigiu.
Potrivit art. 23 alin. (1) coroborat cu alin. (6) al aceluiaşi articol din <>Legea nr. 47/1992 , republicatã, excepţia privind dispoziţiile art. 4 alin. 1 pct. 2 lit. b) urmeazã sa fie respinsã ca inadmisibila.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 5 alin. 3 din Legea nr. 118/1996 , republicatã, Curtea Constituţionalã constata ca prin <>Ordonanta Guvernului nr. 72/1998 acest text a fost modificat, în sensul ca sunt scutiţi de la plata taxei fixe anuale numai proprietarii de autovehicule şi remorci radiate din circulaţie sau neutilizate temporar, dar nu şi societãţile comerciale care efectueazã transportul de cãlãtori în comun. Deoarece Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa se pronunţe numai asupra constituţionalitãţii legilor sau ordonanţelor în vigoare, excepţia a rãmas fãrã obiect. Fata de cele arãtate, potrivit art. 23 alin. (6) din legea menţionatã, instanta avea obligaţia sa o respingã ca inadmisibila printr-o încheiere motivatã, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. 1 pct. 2 lit. b) şi ale <>art. 5 alin. 3 din Legea nr. 118/1996 privind constituirea şi utilizarea Fondului special al drumurilor publice, republicatã, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 72/1998 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Moisan Transimpex" - S.R.L. Bistrita în Dosarul nr. 3.790/1998 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 5 octombrie 1999.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
