Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 137 din 23 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 388 din 3 mai 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã, din oficiu, de Tribunalul Mureş - Secţia civilã în Dosarul nr. 4.230/2003.
La apelul nominal rãspunde Casa Naţionalã de Asigurãri de Sãnãtate, prin consilier juridic Vasilica Adameşteanu, cu delegaţie la dosar, lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, consilierul juridic Vasilica Adameşteanu, pentru Casa Naţionalã de Asigurãri de Sãnãtate, solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa recentã a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 101 din 9 martie 2004, prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã exceptãrile de la plata contribuţiei de asigurãri sociale pentru anumite categorii de persoane au fost instituite în considerarea situaţiei speciale în care se gãsesc acestea, fãrã ca dispoziţiile criticate sã contravinã art. 16 alin. (1) din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 noiembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 4.230/2003, Tribunalul Mureş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 145/1997 privind asigurãrile sociale de sãnãtate şi ale <>art. 6 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, excepţie ridicatã de instanţa de judecatã, din oficiu, în cadrul unui litigiu de asigurãri sociale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecatã aratã cã dispoziţiile legale criticate exclud unele persoane, din categoria celor prevãzute de <>art. 2 din Legea nr. 42/1990 , de la beneficiul asigurãrilor de sãnãtate fãrã plata contribuţiei, dacã realizeazã alte venituri decât cele provenite din drepturile bãneşti acordate de <>Legea nr. 42/1990 , precum şi cele provenite din pensii. Considerã cã aceste dispoziţii legale încalcã principiul egalitãţii în drepturi consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât toţi cetãţenii care se încadreazã în categoria prevãzutã de <>art. 2 din Legea nr. 42/1990 se aflã într-o situaţie identicã, faţã de care nu se justificã, în mod obiectiv şi rezonabil, tratamentul juridic diferenţiat. Faptul cã unii cetãţeni îşi exercitã dreptul constituţional la muncã [garantat de art. 38 alin. (1) din Constituţie] nu poate determina privarea lor de un alt drept constituţional, acela de a beneficia de mãsurile de protecţie socialã, cum este şi scutirea de la plata contribuţiei la asigurãrile de sãnãtate.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã, întrucât tratamentul juridic diferit aplicabil persoanelor prevãzute la <>art. 2 din Legea nr. 42/1990 are o justificare obiectivã şi rezonabilã. Aratã, în acest sens, cã "persoanele care beneficiazã de asigurare fãrã plata contribuţiei la asigurãrile de sãnãtate nu realizeazã alte venituri în afarã de cele provenite din drepturile bãneşti acordate de legile speciale prevãzute de textul legal criticat, precum şi din cele provenite din pensii". Astfel, legiuitorul, în mod justificat, "a optat ca în cadrul politicii de protecţie socialã, sã condiţioneze scutirea de la plata contribuţiei la asigurãrile de sãnãtate de veniturile realizate de aceste persoane".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum reiese din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile <>art. 6 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 145/1997 privind asigurãrile sociale de sãnãtate, precum şi ale <>art. 6 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, cu modificãrile ulterioare.
Curtea constatã cã <>Legea nr. 145/1997 privind asigurãrile sociale de sãnãtate era abrogatã în întregime, la data sesizãrii, prin <>art. 108 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 , cu modificãrile ulterioare, aceasta din urmã devenind reglementarea generalã privind asigurãrile sociale de sãnãtate. Astfel, <>art. 6 lit. d) din Legea nr. 145/1997 a devenit <>art. 6 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 , cu modificãrile ulterioare.
Ca atare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie numai dispoziţiile <>art. 6 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002), dispoziţii modificate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 48/2003 privind unele mãsuri în vederea întãririi disciplinei financiare şi a creşterii eficienţei utilizãrii fondurilor în sistemul sanitar, precum şi modificarea unor acte normative (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 19 iunie 2003), având în prezent urmãtorul cuprins:
- Art. 6 alin. (1) lit. c): "Urmãtoarele categorii de persoane beneficiazã de asigurare, fãrã plata contribuţiei: [...]
c) persoanele ale cãror drepturi sunt stabilite prin <>Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepuri persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prin <>Legea nr. 44/1994 privind veteranii de rãzboi, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi vãduvelor de rãzboi, republicatã, prin <>Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950-1961, precum şi persoanele prevãzute la <>art. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, rãniţilor, precum şi luptãtorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dacã nu realizeazã alte venituri decât cele provenite din drepturile bãneşti acordate de aceste legi, precum şi cele provenite din pensii;"
<>Art. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, rãniţilor, precum şi luptãtorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 23 august 1996, vizeazã pe "cei care au fost rãniţi în luptele pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989"; "au fost reţinuţi în perioada 16-22 decembrie 1989 ca urmare a participãrii la acţiunile pentru victoria revoluţiei", precum şi cei "care, în perioada 16-25 decembrie 1989, s-au remarcat prin fapte deosebite în lupta pentru victoria revoluţiei".
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate din oficiu, instanţa de judecatã aratã cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (1), care, în urma revizuirii şi republicãrii Constituţiei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, au devenit art. 16 alin. (1) şi art. 41 alin. (1), având urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 41 alin. (1): "Dreptul la muncã nu poate fi îngrãdit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncã este liberã."
De asemenea, în motivarea excepţiei ridicate din oficiu instanţa de judecatã susţine şi încãlcarea prevederilor art. 2 şi 7 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, prevederi care au urmãtorul cuprins:
- Art. 2: "1. Fiecare om se poate prevala de toate drepturile şi de toate libertãţile proclamate în prezenta Declaraţie, fãrã nici o deosebire, în special de rasã, de culoare, de sex, de limbã, de religie, de opinie politicã sau de orice altã opinie, de origine naţionalã sau socialã, de avere, de naştere sau decurgând din orice altã situaţie.
2. Pe lângã aceasta, nu se va face nici o deosebire bazatã pe statutul politic, juridic sau internaţional al ţãrii sau al teritoriului de care aparţine o persoanã, fie aceastã ţarã sau teritoriu independente, sub tutelã, neautonome sau supuse unei limitãri oarecare a suveranitãţii.";
- Art. 7: "Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au dreptul fãrã deosebire la o protecţie egalã a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egalã împotriva oricãrei discriminãri care ar încãlca prezenta Declaraţie şi împotriva oricãrei provocãri la o astfel de discriminare."
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine cã dispoziţiile <>art. 6 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 , cu modificãrile ulterioare, vizeazã anumite categorii de cetãţeni, prevãzute de patru legi speciale (<>Decretul-lege nr. 118/1990 , <>Legea nr. 44/1994 , <>Legea nr. 309/2002 şi <>Legea nr. 42/1990 ), cãrora prin aceste legi li s-au acordat unele drepturi bãneşti. Pentru aceste categorii de cetãţeni se asigurã beneficiul asigurãrilor de sãnãtate fãrã plata contribuţiei, dar cu condiţia sã nu realizeze alte venituri în afarã de cele provenite din ajutoarele bãneşti acordate, precum şi de cele provenite din pensii.
Ca şi în cazul instituirii oricãrei obligaţii legale, la plata contribuţiei la asigurãrile de sãnãtate, legiuitorul este suveran în a stabili anumite excepţii pentru situaţii speciale, cum ar fi scutiri sau alte facilitãţi. În baza acestui drept exclusiv, ca excepţii de la regula generalã privind plata contribuţiei menţionate mai sus, legiuitorul a stabilit în <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 , cu modificãrile ulterioare, anumite categorii de persoane, aflate în situaţii speciale concret determinate, care pot beneficia de asigurãri sociale de sãnãtate fãrã obligaţia de a plãti contribuţia aferentã, cum ar fi cele prevãzute la lit. c) a alin. (1) al art. 6, adicã persoanele ale cãror drepturi sunt stabilite prin anumite legi speciale.
De asemenea, Curtea constatã cã legiuitorul are opţiunea liberã în a stabili condiţiile în care aceste excepţii pot fi aplicate, cum ar fi condiţia potrivit cãreia persoanele exceptate de la plata contribuţiei de asigurãri sociale nu pot beneficia de aceastã facilitate dacã realizeazã şi alte venituri în afarã de cele provenite din ajutoarele bãneşti acordate, precum şi de cele provenite din pensii. Astfel, este evident cã persoanele care realizeazã venituri din alte surse suplimentare (cum ar fi veniturile obţinute din activitatea de întreprinzãtor, asociat sau acţionar la societãţi comerciale, salariul obţinut pentru munca depusã şi altele similare) se aflã într-o situaţie diferitã faţã de persoanele ale cãror venituri provin doar din ajutoarele bãneşti acordate de legile speciale şi, eventual, din pensii, persoane faţã de care se justificã în mod obiectiv şi raţional aplicarea unui tratament juridic diferit, şi anume scutirea de la plata contribuţiei la asigurãrile sociale de sãnãtate.
Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, în concordanţã şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cazul "Marckx împotriva Belgiei", 1979), situaţia obiectiv şi rezonabil diferitã în care se aflã anumite categorii de persoane justificã tratamentul juridic diferenţiat, fãrã a leza principiul egalitãţii în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţia republicatã şi de art. 2 şi 7 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Pe de altã parte, Curtea constatã cã în speţã nu se pune problema îngrãdirii unui drept constituţional prin exerciţiul altui drept, de asemenea constituţional [şi anume dreptul la muncã, garantat de art. 41 alin. (1) din Legea fundamentalã], aşa cum fãrã temei susţine instanţa de judecatã care a ridicat, din oficiu, excepţia de neconstituţionalitate. Este de necontestat faptul cã orice persoanã are posibilitatea sã-şi exercite drepturile constituţionale, dar persoana care exercitã mai multe drepturi aducãtoare de venituri suplimentare se aflã într-o situaţie materialã mai bunã, motiv pentru care textul de lege criticat nu i-a mai acordat acesteia facilitatea scutirii de la plata contribuţiei la asigurãrile de sãnãtate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţia republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã, din oficiu, de Tribunalul Mureş - Secţia civilã în Dosarul nr. 4.230/2003.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 martie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
