Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 136 din 5 octombrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 1 lit. c) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 557 din 15 noiembrie 1999
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. c) şi ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Catalina Buzduga în Dosarul nr. 1.846/1997 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia penalã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 30 septembrie 1999, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 5 octombrie 1999.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea nr. 2.604 din 14 octombrie 1998, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. c) şi ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Catalina Buzduga în Dosarul nr. 1.846/1997 aflat pe rolul acelei instanţe.
În motivarea exceptiei se susţine ca privarea unui notar public de dreptul de exercitare a caii de atac a apelului impotriva unei sentinţe de condamnare pronunţate impotriva lui nu se justifica atâta timp cat legiuitorul pune la dispoziţie tuturor celorlalţi cetãţeni aceasta cale de atac. Discriminarea aceasta contravine astfel dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Ca atare, art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penalã, prin care se instituie prohibitia exercitãrii caii de atac a apelului impotriva hotãrârilor pronunţate în prima instanta de curtea de apel, în cauzele în care a fost judecat un notar public pentru fapte sãvârşite în aceasta calitate, precum şi dispoziţiile art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penalã, prin care se instituie ca unica posibilitate de atac ordinar impotriva unei sentinţe penale pronunţate în prima instanta de curtea de apel calea de atac a recursului sunt neconstituţionale atunci când se referã la fapte sãvârşite de notari.
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate invocate în cauza, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia penalã considera ca dispoziţiile art. 361 alin. 1 lit. c) şi ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penalã nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituţia.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost cerute punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se arata ca dispoziţiile art. 361 alin. 1 lit. c) şi ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penalã nu incalca norma constituţionalã consacratã prin art. 16 alin. (1) din Constituţie. Accesul la structurile judecãtoreşti şi la mijloacele procedurale, inclusiv la cãile de atac, este garantat şi se face cu respectarea regulilor de competenta şi de procedura stabilite de lege. Consacrarea, prin dispoziţiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedura penalã, a competentei curţilor de apel de a judeca în prima instanta infracţiunile sãvârşite de notarii publici este de natura sa îl protejeze pe notar.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca susţinerile autoarei exceptiei sunt neintemeiate, deoarece ele pornesc de la o interpretare gresita a principiului egalitãţii în fata legii, prevãzut în art. 16 din Constituţie, în vãditã contradictie cu modul în care a statuat Curtea Constituţionalã în mai multe decizii, între care şi Decizia nr. 1/1994 a Plenului Curţii Constituţionale, în care se arata ca "nu este contrar acestui principiu instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ce priveşte cãile de atac, cat timp ele asigura egalitatea juridicã a cetãţenilor în utilizarea lor. Principiul egalitãţii în fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotriva, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite". Se mai precizeazã, de asemenea, ca însãşi Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale prevede în art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 ca "Orice persoana declarata vinovata de o infracţiune de cãtre un tribunal are dreptul sa ceara examinarea declaraţiei de vinovãţie sau a condamnãrii de cãtre o jurisdicţie superioarã. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care poate fi exercitat, sunt reglementate de lege".
Rezulta ca dispoziţiile art. 361 alin. 1 lit. c) şi ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penalã, care stabilesc, pentru anumite cauze, doua grade de jurisdicţie - judecata în prima instanta şi judecata în recurs - îndeplinesc şi condiţiile prevãzute la art. 2 din Protocolul nr. 7, adiţional la convenţia europeanã.
În punctul de vedere al Guvernului se arata, de asemenea, ca şi în cazurile în care se poate exercita numai calea de atac a recursului legea asigura toate garanţiile unui control judiciar temeinic, prevãzând la art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedura penalã ca "Recursul declarat impotriva unei hotãrâri care, potrivit legii, nu poate fi atacatã cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevãzute la art. 385^9 , iar instanta este obligatã ca, în afarã temeiurilor invocate în cererile formulate de recurent, sa examineze intreaga cauza sub toate aspectele".
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea constata ca este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizatã.
Dispoziţiile legale atacate ce fac obiectul controlului de constitutionalitate au urmãtorul cuprins:
- "Art. 361: <<Sentinţele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel: [...]
c) sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militarã de Apel>>;"
- "Art. 385^1 : <<Pot fi atacate cu recurs [...]
c) sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militarã de Apel>>."
Cu privire la constituţionalitatea art. 361 alin. 1 lit. c) şi a art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penalã Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 16 din 9 februarie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999, şi prin Decizia nr. 33 din 4 martie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 7 mai 1999. Respingând excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea şi-a motivat deciziile, în esenta, astfel:
- nu este contrarã principiului consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie "instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ce priveşte cãile de atac, cat timp ele asigura egalitatea juridicã a cetãţenilor în utilizarea lor". Principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate, asa încât, dacã la situaţii egale trebuie sa corespundã un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul nu poate fi decât diferit. În acest sens s-a statuat prin deciziile nr. 70/1993, nr. 74/1994 şi nr. 85/1994, în concordanta cu practica constituţionalã din alte tari, precum şi cu jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului;
- prin Decizia nr. 44/1996 Curtea Constituţionalã a statuat ca nu constituie o discriminare, care ar insemna o încãlcare a unui principiu constituţional, faptul ca, prin aplicarea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate ca atare prin prisma propriilor interese subiective;
- legiuitorul constituant sau cel ordinar, prin dispoziţii constituţionale ori prin dispoziţii legale, a stabilit regimuri diferite în raport cu natura unor autoritãţi şi cu atribuţiile acestora. Acest tratament priveşte chiar exercitarea unei singure cai de atac (recursul). Este cazul sentinţelor care privesc infracţiunile sãvârşite de senatori, deputaţi, membrii Guvernului, judecãtorii Curţii Constituţionale, consilierii de conturi, judecãtorii, procurorii şi controlorii financiari ai Curţii de Conturi, preşedintele Consiliului Legislativ, maresalii, amiralii şi generalii, şefii cultelor religioase organizate potrivit legii şi ceilalţi membri ai Inaltului Cler, care au cel puţin rangul de arhiereu sau echivalentul acestuia, judecãtorii şi magistraţii-asistenţi de la Curtea Suprema de Justiţie, judecãtorii de la curţile de apel şi de la Curtea Militarã de Apel şi de procurorii de pe lângã aceste instanţe etc.;
- în legatura cu efectul devolutiv al recursului şi cu limitele sale trebuie avute în vedere şi garanţiile procesuale reglementate de art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedura penalã. În temeiul acestor prevederi "Recursul declarat impotriva unei hotãrâri care, potrivit legii, nu poate fi atacatã cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevãzute în art. 385^9 , iar instanta este obligatã ca, în afarã temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent, sa examineze intreaga cauza sub toate aspectele";
- cu privire la exercitarea cãilor de atac şi la concordanta legii procesuale româneşti cu art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacra dreptul persoanei la un proces echitabil, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, statuand ca, în sensul practicii europene, conceptul de "proces echitabil" nu implica în mod necesar "existenta mai multor grade de jurisdicţie, a unor cai de atac al hotãrârilor judecãtoreşti, nici, pe cale de consecinta, posibilitatea exercitãrii acestor cai de atac - inclusiv a celor extraordinare -, de cãtre toate pãrţile din proces".
Întrucât nu au survenit elemente noi, care sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cat şi soluţiile pronunţate prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 2 alin. (3), al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. c) şi ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penalã, ridicatã de Catalina Buzduga în Dosarul nr. 1.846/1997 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia penalã.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 5 octombrie 1999.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
