Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 136 din 11 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (3) si (8) si art. 9 alin. (5) din Legea nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 203 din 24 martie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) şi (8) şi <>art. 9 alin. (5) din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, excepţie ridicatã de Daniel Zidaru în Dosarul nr. 1.072/46/2009 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 16 decembrie 2010 şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 18 ianuarie 2011, iar apoi, din imposibilitatea constituirii legale a plenului, la data de 27 ianuarie 2011 şi 1 februarie 2011.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.072/46/2009, Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) şi (8) şi <>art. 9 alin. (5) din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea si funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate.
Excepţia a fost ridicatã de Daniel Zidaru cu prilejul soluţionãrii sesizãrii formulate de Agenţia Naţionalã de Integritate privind confiscarea unei sume de bani dobândite cu caracter nejustificat aparţinând autorului excepţiei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile art. 5 alin. (8) şi <>art. 9 alin. (5) din Legea nr. 144/2007 aduc atingere dreptului la un proces echitabil, din ele deducându-se cã procedura prealabilã, anterioarã sesizãrii instanţei, poate fi desfãşuratã fãrã audierea persoanei cercetate. În acest sens aratã cã audierea constituie o garanţie esenţialã a oricãrei proceduri ce se finalizeazã cu aplicarea unei mãsuri având importante consecinţe asupra drepturilor persoanei. De asemenea, aratã cã prevederile criticate nu impun inspectorilor de integritate sã audieze persoana cercetatã, ci doar sã o înştiinţeze cu privire la declanşarea procedurii. Mai mult, nu este precizatã modalitatea de înştiinţare, astfel încât sã se asigure aducerea la cunoştinţã a celui interesat. În acelaşi timp, însã, actele întocmite de inspectorii de integritate chiar şi înainte de declanşarea procedurii de verificare şi de înştiinţare a persoanei verificate pot constitui mijloace de probã. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 5 alin. (3) din Legea nr. 144/2007, aratã cã acestea sunt contrare art. 21 alin. (3) din Constituţie în mãsura în care suspendarea activitãţii inspectorului de integritate, prevãzutã de textul de lege criticat, nu intervine şi dupã sesizarea instanţei de judecatã de cãtre Agenţia Naţionalã de Integritate, ori atunci când deja existã un proces penal pe rol în cadrul cãruia instanţa poate dispune mãsura confiscãrii cu privire la aceleaşi bunuri, a cãror provenienţã este nejustificatã. În lipsa suspendãrii, se poate ajunge la confiscarea aceloraşi active ale patrimoniului pe douã temeiuri diferite, însã ca urmare a aceleiaşi fapte. Mai aratã cã, în mãsura în care sursa dobândirii ilicite a averii este însãşi sãvârşirea unei fapte penale, hotãrârea de admitere a sesizãrii Agenţiei Naţionale de Integritate (anterior soluţionãrii definitive a procesului penal) aduce atingere prezumţiei de nevinovãţie a inculpatului. Tot în ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 5 alin. (3) din Legea nr. 144/2007, aratã cã acestea contravin art. 44 alin. (9) din Constituţie, întrucât instituie o procedurã particularã ce are ca finalitate confiscarea averii sau a bunurilor pentru care nu existã justificare cu privire la dobândirea ilicitã a acestora. În temeiul dispoziţiilor criticate, confiscarea nu este condiţionatã de sãvârşirea unei infracţiuni sau a unei contravenţii şi cu atât mai puţin de stabilirea de cãtre inspectorul de integritate sau de cãtre instanţa de judecatã a unei conexiuni între bunurile supuse confiscãrii şi sãvârşirea unei infracţiuni/contravenţii.
Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã dispoziţiile <>art. 5 alin. (8) din Legea nr. 144/2007 prevãd, fãrã echivoc, dreptul persoanei împotriva cãreia s-a declanşat procedura de verificare de a fi înştiinţatã despre aceasta. De asemenea, considerã cã persoana verificatã se bucurã de suficiente garanţii în faza premergãtoare sesizãrii instanţei în sensul exercitãrii dreptului la apãrare. Folosirea actelor avute în vedere în cadrul procedurii prealabile de verificare în faţa instanţei de judecatã dã posibilitatea exercitãrii controlului asupra modului în care inspectorul de integritate a realizat verificarea. Nici susţinerea referitoare la încãlcarea principiului soluţionãrii cauzelor în termen rezonabil nu este justificatã şi nici nu se aduc explicaţii sub acest aspect. În ceea ce priveşte susţinerea încãlcãrii prezumţiei de nevinovãţie a inculpatului şi a prezumţiei cã orice avere este dobânditã licit, aratã cã aceasta nu are suport legal. De asemenea, aratã cã nu se justificã suspendarea judecãrii cauzei penale, întrucât între aceasta şi procesul civil vizând verificarea dobândirii legale a averii nu existã legãturã de cauzalitate. Bunurile pot fi confiscate numai în condiţiile legii, respectiv numai în cazul stabilirii caracterului ilicit al averii, fãrã a fi astfel încãlcatã garanţia vizând respectarea de cãtre autoritatea statului a dreptului de proprietate privatã. De altfel, textele din actul normativ a cãror neconstituţionalitate se invocã nu condiţioneazã confiscarea de comiterea vreunei infracţiuni, ci doar de imposibilitatea dovedirii obţinerii legale a bunurilor.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (3) şi (8) şi <>art. 9 alin. (5) din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 3 august 2009.
Textele de lege criticate au urmãtoarea redactare:
- Art. 5 alin. (3) şi (8): "(3) Dacã în urma comparãrii datelor din declaraţii, respectiv a analizãrii documentelor suplimentare primite, inspectorul de integritate constatã cã existã o diferenţã vãditã între averea dobânditã pe parcursul exercitãrii funcţiei şi veniturile realizate în aceeaşi perioadã, acesta procedeazã dupã cum urmeazã:
a) verificã dacã diferenţa vãditã este justificatã. În cazul în care inspectorul de integritate constatã cã diferenţa nu este justificatã, sesizeazã instanţa competentã pentru stabilirea pãrţii de avere dobânditã sau a bunului determinat dobândit cu caracter nejustificat, a cãrui confiscare o solicitã;
b) sesizeazã organele fiscale, în situaţia în care se constatã încãlcarea legislaţiei fiscale;
c) suspendã verificarea şi sesizeazã organele de urmãrire penalã, în situaţia în care se constatã existenţa unor probe sau indicii temeinice privind sãvârşirea unor fapte penale.[...]
(8) Actele şi lucrãrile efectuate de cãtre inspectorii de integritate din cadrul Agenţiei nu sunt publice, cu excepţia actului de constatare. Dupã începerea verificãrii, persoana verificatã are dreptul sã fie înştiinţatã despre declanşarea procedurii de verificare şi sã ia cunoştinţã de actele şi lucrãrile dosarului, sã fie asistatã sau reprezentatã de avocat şi sã prezinte orice elemente justificative pe care le considerã necesare.";
- Art. 9 alin. (5): "Actele întocmite în cursul cercetãrii prealabile sau al procedurii de verificare pot constitui mijloace de probã, potrivit legii."
Autorul excepţiei considerã cã aceste texte de lege sunt contrare prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã dreptul la un proces echitabil. De asemenea, considerã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 44 alin. (9) din Constituţie referitoare la confiscarea averii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, ulterior sesizãrii sale, prin <>Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, a statuat cã prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale "în mãsura în care prevãd competenţa Agenţiei Naţionale de Integritate de a efectua şi întocmi acte de cercetare şi de constatare referitoare la verificarea averilor, a conflictelor de interese şi a incompatibilitãţilor."
Ulterior, <>art. 33 pct. 1 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnitãţilor publice, pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, a abrogat prevederile de lege criticate, instituind în acelaşi timp o nouã reglementare a procedurii de verificare a averilor persoanelor care ocupã funcţii şi demnitãţi publice.
Analizând noua reglementare în raport cu criticile formulate de autorul excepţiei, Curtea constatã cã <>art. 14 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 instituie obligaţia inspectorului de integritate de a informa şi invita persoana cercetatã sã prezinte punctul sãu de vedere. Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede modalitatea prin care persoana va fi înştiinţatã, astfel cã "Informarea şi invitarea se fac prin poştã, cu scrisoare recomandatã cu confirmare de primire." În acelaşi articol se vede şi dreptul persoanei invitate sã dea declaraţii de a se apãra, folosind orice probe considerate ca fiind relevante şi de a fi reprezentatã de un avocat.
Astfel, Curtea constatã cã, sub aspectul criticilor privind lipsa apãrãrii pe parcursul procedurii prealabile desfãşurate de inspectorii de integritate excepţia a rãmas fãrã obiect, noua reglementare nepreluând soluţia legislativã criticatã.
De asemenea, <>Legea nr. 176/2010 nu mai prevede cã actele întocmite în cursul cercetãrii prealabile sau al procedurii de verificare pot constitui mijloace de probã, ci doar se instituie obligaţia organelor competente de a analiza raportul întocmit de inspectorul de integritate şi de a dispune, în caz de necesitate, mãsurile care se impun.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la omisiunea de reglementare a unor cazuri de suspendare a activitãţii inspectorului de integritate, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate aveau în vedere neimplicarea inspectorului de integritate într-o activitate specificã organelor de urmãrire penalã. Aceastã departajare a atribuţiilor este pãstratã în noua reglementare. Astfel, potrivit <>art. 17 din Legea nr. 176/2010, activitatea inspectorului de integritate se finalizeazã prin întocmirea raportului de evaluare, competenţa de a lua mãsuri în continuare cu privire la persoana care a fãcut obiectul activitãţii de evaluare revenind organelor fiscale, celor de urmãrire penalã şi celor disciplinare, dupã caz, precum şi comisiei de cercetare a averilor prevãzute de <>Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici.
Argumentele potrivit cãrora ar fi posibil ca aceeaşi persoanã sã fie judecatã de cãtre instanţele de judecatã cu privire la aceleaşi bunuri nu reprezintã aspecte de constituţionalitate, ci de aplicare a legii şi de administrare a actului de justiţie ce revin competenţei instanţelor de judecatã.
În sfârşit, analizând critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea art. 44 alin. (9) din Constituţie, Curtea constatã cã noua reglementare nu mai pãstreazã soluţia legislativã a <>art. 5 alin. (3) din Legea nr. 144/2007 referitoare la posibilitatea inspectorilor de integritate de a sesiza instanţa de judecatã şi de a propune confiscarea averii, astfel cã, şi în aceastã privinţã, excepţia a rãmas fãrã obiect.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii:
DECIDE:
Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) şi (8) şi <>art. 9 alin. (5) din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea si funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, excepţie ridicatã de Daniel Zidaru în Dosarul nr. 1.072/46/2009 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
