Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 135 din 21 februarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) si alin. (6) lit. c), art. 12 alin. (1), art. 18 alin. (2) lit. b), art. 19 alin. (2), art. 116 si ale art. 138 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 289 din 2 mai 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi alin. (6) lit. c), art. 12 alin. (1), art. 18 alin. (2) lit. b), art. 19 alin. (2), art. 116 şi ale art. 138 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Jean Romulus Pîrvu în Dosarul nr. 45/63/2004 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ - Faliment şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 83D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 138 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, autorul solicitând modificarea normei criticate; în ceea ce priveşte celelalte dispoziţii legale criticate, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa Curţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea civilã nr. 1.872 din 16 decembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 45/63/2004, Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ - Faliment a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi alin. (6) lit. c), art. 12 alin. (1), art. 18 alin. (2) lit. b), art. 19 alin. (2), art. 116 şi ale art. 138 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
Excepţia a fost invocatã de Jean Romulus Pîrvu într-o cauzã având ca obiect procedura insolvenţei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prin aplicarea dispoziţiilor legale criticate se aduce atingere intereselor acţionarilor, întrucât legea creeazã o serie de privilegii în beneficiul creditorilor şi al lichidatorului judiciar, în defavoarea debitorului.
De asemenea, în opinia autorului excepţiei, este neconstituţional ca doar lichidatorul judiciar sã aibã dreptul de a formula acţiuni în anulare, conform art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 85/2006, în condiţiile în care revenirea imobilelor înstrãinate abuziv în patrimoniul societãţii falite ar profita atât creditorilor, cât şi acţionarilor, aceştia din urmã fiind exoneraţi de plata pasivului rãmas neacoperit şi beneficiind, pe deasupra, şi de sumele rãmase dupã acoperirea masei credale cu titlu de valoare rezidualã.
Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ - Faliment apreciazã cã textele legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale, deoarece administratorul special al debitoarei are posibilitatea atât de a exercita calea de atac a recursului, cât şi de a formula cereri în cadrul procedurii, cu respectarea garanţiilor procedurale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (1) şi alin. (6) lit. c), art. 12 alin. (1), art. 18 alin. (2) lit. b), art. 19 alin. (2), art. 116 şi ale art. 138 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 4 alin. (1) şi alin. (6) lit. c): "(1) Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea şi comunicarea actelor de procedurã efectuate de administratorul judiciar şi/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului.[...]
(6) Fondul prevãzut la alin. (4) va fi constituit prin: [...]
c) preluarea a 2,0% din sumele recuperate în cadrul procedurilor de insolvenţã, inclusiv din fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, sumã care va fi inclusã în categoria cheltuielilor aferente procedurii în sensul alin. (1).";
- Art. 12 alin. (1): "Hotãrârile judecãtorului-sindic sunt definitive şi executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs.";
- Art. 18 alin. (2) lit. b): "(2) Administratorul special are urmãtoarele atribuţii: [...]
b) participã, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea acţiunilor prevãzute la art. 79 şi 80.";
- Art. 19 alin. (2): "La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei şedinţe a adunãrii creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia. În cazul în care remuneraţia se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilitã de cãtre judecãtorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvenţã. Creditorii pot decide sã confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de cãtre judecãtorul-sindic.";
- Art. 116: "(1) Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuatã de lichidator sub controlul judecãtorului-sindic. Pentru maximizarea valorii averii debitorului, lichidatorul va face toate demersurile de expunere pe piaţã, într-o formã adecvatã, a acestora, cheltuielile de publicitate fiind suportate din averea debitorului.
(2) Lichidarea va începe îndatã dupã finalizarea de cãtre lichidator a inventarierii şi depunerea raportului de evaluare. Bunurile vor putea fi vândute în bloc - ca ansamblu în stare de funcţionare - sau individual. Metoda de vânzare a bunurilor, respectiv licitaţie publicã, negociere directã sau o combinaţie a celor douã, va fi aprobatã de adunarea creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului. Lichidatorul prezintã adunãrii generale a creditorilor şi regulamentul de vânzare corespunzãtor modalitãţii de vânzare pentru care opteazã.
(3) În vederea evaluãrii bunurilor din averea debitorului, lichidatorul poate fie sã angajeze în numele debitorului un evaluator, fie, cu acordul comitetului creditorilor, sã utilizeze un evaluator propriu. Evaluatorii trebuie sa fie membri ai Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor din România, iar evaluarea trebuie efectuatã în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare.
(4) Bunurile din averea debitorului vor fi evaluate atât în bloc, cât şi individual. Evaluarea în bloc are în vedere fie evaluarea totalitãţii bunurilor din averea debitorului, fie evaluarea subansamblurilor funcţionale. Prin subansamblu funcţional se înţelege acele bunuri ale debitorului care, împreunã, asigurã realizarea unui produs finit, de sine stãtãtor, sau permit desfãşurarea unei afaceri independente. Un subansamblu este considerat funcţional numai dacã are asigurat accesul la drumul public şi la folosirea utilitãţilor.";
- Art. 138 alin. (2): "Aplicarea dispoziţiilor alin. (1) nu înlãturã aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracţiuni."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1) - Accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) - Dreptul la apãrare şi art. 44 - Dreptul de proprietate privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor legale prin mai multe decizii şi, rãspunzând unor critici asemãnãtoare, a statuat constant cã textele de lege criticate sunt în acord cu prevederile Legii fundamentale.
Astfel, prin Decizia nr. 726 din 7 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 17 iulie 2009, Curtea a stabilit cu valoare de principiu cã, în cadrul procedurii falimentului, administratorul judiciar sau lichidatorul are o poziţie şi o situaţie deosebite faţã de toate pãrţile şi faţã de toţi ceilalţi participanţi la procedurã, ei nefiind parte în proces, ci participanţi la procedurã, cu rol şi atribuţii determinate de lege. Aceştia nu acţioneazã în interes personal, ci în interesul bunei desfãşurãri a întregii proceduri, în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, cât şi în interesul creditorilor, pentru ca aceştia sã îşi poatã valorifica creanţele în cât mai mare mãsurã şi cât mai operativ.
De asemenea, prin Decizia nr. 1.075 din 20 noiembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 7 ianuarie 2008, Curtea a stabilit cã, "în cadrul procedurii insolvenţei, creditorii pot folosi toate mijloacele procedurale puse la dispoziţie de lege pentru realizarea drepturilor lor. În legãturã cu acestea, se observã cã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are competenţa exclusivã de a stabili procedura de judecatã, iar situaţia specificã avutã în vedere la reglementarea procedurii insolvenţei a justificat instituirea unor norme de procedurã speciale. Acest fapt nu înseamnã, însã, cã nu se asigurã o garanţie efectivã drepturilor creditorilor."
Prin alte decizii Curtea a statuat cã, deşi adunarea creditorilor desemneazã administratorul judiciar sau lichidatorul, stabilindu-i şi remuneraţia, sau confirmã administratorul judiciar ori lichidatorul desemnat provizoriu de cãtre judecãtorul-sindic, nu se poate susţine încãlcarea principiului liberului acces la justiţie sau a dreptului la apãrare, deoarece aceastã desemnare este confirmatã de judecãtorul-sindic prin încheiere, iar ceilalţi creditori o pot contesta la judecãtorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, în condiţiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 85/2006.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pe de altã parte, Curtea observã cã o parte din criticile formulate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate vizeazã interpretarea şi aplicarea textelor de lege criticate care reglementeazã atribuţiile şi drepturile administratorului special. Or, în ceea ce priveşte sesizãrile ce au ca obiect constatarea neconstituţionalitãţii unei anumite interpretãri şi aplicãri date de instanţele judecãtoreşti prevederilor legale, Curtea a reţinut cã, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta asigurã controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, nu intrã sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecatã care judecã fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultã din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi alin. (6) lit. c), art. 12 alin. (1), art. 18 alin. (2) lit. b), art. 19 alin. (2), art. 116 şi ale art. 138 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Jean Romulus Pîrvu în Dosarul nr. 45/63/2004 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ - Faliment.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 februarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Mihaela Senia Costinescu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
