Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 135 din 21 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 229 din 14 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Ozyalcin Ramazan, Ali Abdullah Saleh şi Al Akshar Nabil Hashim în dosarele nr. 10.025/2005, nr. 11.049/2005 şi nr. 8.289/2005 ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti şi de Mohamed Abdel Ahab Abdel Jawad Al-Ghafri în Dosarul nr. 6.830/RF/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal, cauze înregistrate la Curtea Constituţionalã cu nr. 817D/2005, nr. 861D/2005, nr. 942D/2005 şi nr. 968D/2005.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Totodatã, se constatã prezenţa interpreţilor Omer Ildihan, pentru limba turcã, şi Dalati Bassam, pentru limba arabã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele menţionate au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, conexarea acestora.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 968D/2005, nr. 942D/2005 şi nr. 861D/2005 la Dosarul nr. 817D/2005, care a fost primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în aceste sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 7 octombrie 2005, 20 octombrie 2005 şi din 11 noiembrie 2005, pronunţate în dosarele nr. 10.025/2005, nr. 11.049/2005 şi nr. 8.289/2005, precum şi prin Încheierea din 3 noiembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 6.830/RF/2005, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţiile au fost ridicate de Ozyalcin Ramazan, Ali Abdullah Saleh, Mohamed Abdel Ahab Abdel Jawad Al-Ghafri şi de Al Akshar Nabil Hashim în cauze având ca obiect plângeri formulate de aceştia împotriva hotãrârilor Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de acordare a statutului de refugiat.
În motivarea excepţiei, având un conţinut identic, se susţine cã textul de lege criticat, care prevede posibilitatea de a declara recurs împotriva hotãrârii instanţei de judecatã în termen de 5 zile de la comunicare, este contrar art. 21 alin. (3) din Constituţie, art. 16 alin. 1 şi 2 din Convenţia privind statutul refugiaţilor - Geneva, 1951, ratificatã prin <>Legea nr. 46/1991 , raportat la art. 11 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (2) şi art. 18 alin. (2) din Constituţie. În ceea ce priveşte contradicţia faţã de art. 21 alin. (3) din Constituţie, se aratã cã regula instituitã prin art. 16 alin. (7) din ordonanţã creeazã o situaţie inechitabilã între solicitantul de azil şi Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, primul fiind obligat, pentru a nu pierde termenul, sã declare recurs împotriva sentinţei indiferent de soluţia pronunţatã, pe când Oficiul Naţional pentru Refugiaţi este îndreptãţit sã declare recurs numai atunci când soluţia îi este nefavorabilã. Contradicţia faţã de prevederile art. 16 alin. 1 şi 2 din Convenţia privind statutul refugiaţilor - Geneva, 1951, ratificatã prin <>Legea nr. 46/1991 , potrivit cãrora în faţa instanţelor naţionale refugiaţii au drept de acces liber şi facil, bucurându-se de acelaşi tratament ca şi cetãţenii în ceea ce priveşte drepturile şi garanţiile procedurale, constã în aceea cã art. 16 alin. (7) din ordonanţa criticatã prevede, pentru declararea recursului împotriva hotãrârii instanţei, un termen de 5 zile de la pronunţare. Or, în opinia autorilor excepţiei, "cauzele privindu-i pe refugiaţi au elemente din procedura civilã, din procedura penalã şi din contenciosul administrativ", iar "termenul de declarare a recursului este fie de 15 zile de la comunicare (procedura civilã şi contenciosul administrativ), fie 10 zile de la comunicare pentru deţinuţi (procedura penalã)". Aşadar, contrar dispoziţiilor convenţionale menţionate, legea aplicabilã cetãţenilor români conţine dispoziţii mai favorabile acestora, în raport cu cele stabilite pentru refugiaţi prin <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 .
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la folosirea cãilor de atac, precum şi cea referitoare la semnificaţia principiului egalitãţii în drepturi şi al nediscriminãrii.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât "nu conţin norme contrare dreptului pãrţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum şi de judecarea cauzei lor într-un termen rezonabil" şi nici "restrângeri ale exerciţiului unor drepturi pentru strãinii care urmeazã procedura de prelungire a dreptului de şedere temporarã în România".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, al cãrui cuprins este urmãtorul: "Împotriva hotãrârii instanţei, contestatarul sau Oficiul Naţional pentru Refugiaţi poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. Declararea recursului în termen suspendã executarea dispoziţiei de pãrãsire a teritoriului."
Autorul excepţiei considerã cã acest text de lege contravine art. 21 alin. (3) şi art. 18 alin. (2) din Constituţie, care prevãd:
- Art. 21 alin. (3): "Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil";
- Art. 18 alin. (2): "Dreptul de azil se acordã şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte ."
Se mai invocã încãlcarea prevederilor art. 16 alin. 1 şi 2 din Convenţia privind statutul refugiaţilor - Geneva, 1951, la care România a aderat prin <>Legea nr. 46/1991 , referitor la accesul oricãrui refugiat în faţa tribunalelor de pe teritoriul statelor contractante, prin raportare la textele constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2) "Dreptul internaţional şi dreptul intern" şi ale art. 20 alin. (2) "Tratatele internaţionale privind drepturile omului".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, criticile formulate, textele din Constituţie şi actele internaţionale invocate ca fiind încãlcate, Curtea constatã urmãtoarele:
Prevederile <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 au mai fost supuse controlului Curţii Constituţionale într-o cauzã în care se susţinea, cu o motivare asemãnãtoare, încãlcarea art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi prevederi ale Convenţiei privind statutul refugiaţilor - Geneva, 1951, la care România a aderat prin <>Legea nr. 46/1991 . Prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 503 din 4 octombrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 986 din 7 noiembrie 2005, excepţia ridicatã a fost respinsã, constatându-se cã <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 este constituţional, pentru argumentele acolo reţinute.
Cele statuate prin decizia menţionatã îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe.
În plus, în aceastã cauzã, autorii excepţiei mai invocã şi încãlcarea art. 18 alin. (2) din Constituţie referitor la acordarea şi retragerea dreptului de azil cetãţenilor strãini şi apatrizilor. Cu privire la aceastã susţinere, Curtea constatã cã, potrivit textului constituţional menţionat, dreptul de azil se acordã şi se retrage "[...] în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte". Or, dispoziţiile criticate din <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 sunt, aşa cum deja s-a arãtat, în concordanţã cu aceste exigenţe constituţionale.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Ozyalcin Ramazan, Ali Abdullah Saleh, şi Al Akshar Nabil Hashim în dosarele nr. 10.025/2005, nr. 11.049/2005 şi nr. 8.289/2005 ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti şi de Mohamed Abdel Ahab Abdel Jawad Al-Ghafri în Dosarul nr. 6.830/RF/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
