Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 134 din 21 februarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 270 din 24 aprilie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Georgeta Alexsoaie, Elena Botezatu, Orhan Eliaz, Maria Ioniţã, Tãnase Mandragiu, Beinas Sadula şi Maria Vasile în Dosarul nr. 2.451/118/2010 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilã, minori şi familie, litigii de muncã şi asigurãri sociale şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 52D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa Curţii în aceastã materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 decembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.451/118/2010, Curtea de Apel Constanţa - Secţia civilã, minori şi familie, litigii de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
Excepţia a fost ridicatã de Georgeta Alexsoaie, Elena Botezatu, Orhan Eliaz, Maria Ioniţã, Tãnase Mandragiu, Beinas Sadula şi Maria Vasile într-o cauzã având ca obiect drepturi bãneşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii apreciazã cã art. 36 din Legea nr. 85/2006 pune creditorul salariat în imposibilitatea de a-şi recupera salariile restante, deoarece textul de lege se aplicã tuturor acţiunilor formulate de cãtre orice creditor, fãrã a ţine seama de natura şi de data naşterii dreptului de creanţã. Legiuitorul ar fi trebuit sã excludã acele acţiuni care au ca obiect recuperarea drepturilor salariale, deoarece salariaţii debitorului aflat în procedura insolvenţei rãmân fãrã protecţie juridicã în ceea ce priveşte recuperarea drepturilor lor.
Aşa fiind, prin aplicarea acestor prevederi legale, se aduce atingere dreptului garantat constituţional de a fi remunerat pentru munca prestatã.
Pe de altã parte, deşi salariaţii au un drept preferenţial de înscriere la masa credalã, legiuitorul nu a luat în considerare faptul cã procedura insolvenţei şi a reorganizãrii judiciare se întinde pe parcursul mai multor ani, practic se întârzie atât de mult recuperarea acestor drepturi încât creditorii salariaţi rãmân de cele mai multe ori neplãtiţi.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia civilã, minori şi familie, litigii de muncã şi asigurãri sociale apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã şi face trimite la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv la Decizia nr. 701 din 25 mai 2010.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintã prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prevederi care au urmãtorul conţinut: "De la data deschiderii procedurii se suspendã de drept toate acţiunile judiciare sau mãsurile de executare silitã pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepţia cãilor de atac declanşate de debitor."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privitor la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 41 referitor la garantarea dreptului la muncã, art. 42 privind munca forţatã şi în art. 124 referitor la înfãptuirea justiţiei. De asemenea, sunt considerate a fi nesocotite şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Anterior sesizãrii Curţii Constituţionale, dispoziţiile legale criticate au fost modificate prin Legea nr. 169/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iulie 2010, având în prezent urmãtorul conţinut: "De la data deschiderii procedurii se suspendã de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau mãsurile de executare silitã pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale."
Curtea constatã cã dispoziţia legalã în noua redactare pãstreazã, în parte, soluţia legislativã criticatã de autorul excepţiei de neconstituţionalitate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor legale prin mai multe decizii şi, rãspunzând unor critici asemãnãtoare, a statuat constant cã acestea sunt în acord cu prevederile Legii fundamentale.
Astfel, prin Decizia nr. 1.075 din 20 noiembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 7 ianuarie 2008, Curtea a stabilit cã, "în cadrul procedurii insolvenţei, creditorii pot folosi toate mijloacele procedurale puse la dispoziţie de lege pentru realizarea drepturilor lor. În legãturã cu acestea, se observã cã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are competenţa exclusivã de a stabili procedura de judecatã, iar situaţia specificã avutã în vedere la reglementarea procedurii insolvenţei a justificat instituirea unor norme de procedurã speciale. Acest fapt nu înseamnã însã cã nu se asigurã o garanţie efectivã drepturilor creditorilor."
În al doilea rând, Curtea a reţinut cã "dreptul la acţiune al creditorilor, suspendat de textul de lege criticat, nu dispare, el fiind conservat prin art. 40 din Legea nr. 85/2006, care prevede, de asemenea, suspendarea curgerii termenelor de prescripţie a acţiunilor la care se referã textul de lege criticat. Aceste termene încep sã curgã din nou în cazul respingerii sau închiderii procedurii insolvenţei, în condiţiile art. 15 din Decretul nr. 167/1958, publicat în Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958.
Existenţa riscului ca, ulterior încheierii procedurii insolvenţei, creditorul sã nu-şi mai poatã recupera creanţa are ca temei lipsa de diligenţã a creditorului care nu a acţionat pentru valorificarea drepturilor sale în cadrul procedurii colective şi nu poate fi privitã ca aducând vreo atingere dreptului la un proces echitabil sub aspectul puterii obligatorii a hotãrârilor instanţei de judecatã."
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceastã decizie îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia legiuitorul ar fi trebuit sã excludã de la suspendarea soluţionãrii acele acţiuni care au ca obiect recuperarea drepturilor salariale, deoarece salariaţii debitorului aflat în procedura insolvenţei rãmân fãrã protecţie juridicã în ceea ce priveşte recuperarea drepturilor lor, Curtea apreciazã cã, sub acest aspect, legea oferã garanţii sporite creditorilor care au calitatea de salariaţi ai debitorului. Astfel, creanţele ce izvorãsc din raporturi de muncã între debitor şi angajaţii acestuia sunt înregistrate din oficiu în tabelul de creanţe de cãtre administratorul judiciar/lichidator şi beneficiazã de un rang de prioritate mai ridicat în raport cu celelalte creanţe ale debitorului.
Referitor la susţinerea conform cãreia procedura insolvenţei se întinde pe parcursul mai multor ani, împrejurare ce întârzie mult recuperarea drepturilor salariale, Curtea reţine cã dispoziţiile legale criticate au ca scop, ca de altfel întreaga procedurã instituitã prin Legea nr. 85/2006, acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţã şi, în acelaşi timp, pe un plan mai general, asanarea mediului comercial, ceea ce corespunde obligaţiei statului înscrise în art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Specificul procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedurã speciale, care derogã de la normele dreptului comun, stabilirea acestora constituind atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie. În legãturã cu aceasta, în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 1.144 din 16 octombrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 19 noiembrie 2008), Curtea a arãtat cã procedura insolvenţei este o procedurã specialã, caracterizatã de celeritate şi care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmãrind în acelaşi timp valorificarea cu eficienţã sporitã a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o mãsurã cât mai mare a creanţelor creditorilor.
Distinct de cele reţinute în prealabil, Curtea constatã cã susţinerile autorilor excepţiei, potrivit cãrora textele de lege criticate creeazã posibilitatea debitorilor de rea-credinţã sã tergiverseze şi sã împiedice realizarea drepturilor legitime ale creditorilor, nu pot constitui argumente pentru calificarea respectivelor dispoziţii legale ca fiind neconstituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Georgeta Alexsoaie, Elena Botezatu, Orhan Eliaz, Maria Ioniţã, Tãnase Mandragiu, Beinas Sadula şi Maria Vasile în Dosarul nr. 2.451/118/2010 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilã, minori şi familie, litigii de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 februarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Mihaela Senia Costinescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
