Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 134 din 20 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 190 din 20 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 54 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, excepţie ridicatã de Aurica Bardaşu în Dosarul nr. 1.143/32/2006 al Curţii de Apel Bacãu Secţia penalã.
La apelul nominal se prezintã, pentru autorul excepţiei, apãrãtorul ales, cu delegaţie la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Apãrãtorul ales aratã cã autorul excepţiei este internat în spital, sens în care formuleazã o cerere de acordare a unui nou termen de judecatã pentru a putea oferi acestuia din urmã posibilitatea de a se prezenta personal în faţa Curţii.
Reprezentantul Ministerului Public se opune acordãrii unui nou termen de judecatã, apreciind cã, prin prezenţa apãrãtorului ales, autorului excepţiei i s-a respectat dreptul la apãrare.
Curtea, în temeiul <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedurã civilã, dispune respingerea cererii formulate.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Apãrãtorul ales al autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia, deoarece dispoziţiile legale criticate nu conferã suficiente garanţii în vederea respectãrii dreptului la un proces echitabil. În opinia sa, pentru a se putea dispune de cãtre instanţa românã mãsura arestãrii preventive în vederea extrãdãrii, ar trebui sã existe probe temeinice de vinovãţie şi indicii potrivit cãrora lãsarea în libertate prezintã pericol pentru ordinea publicã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã nu existã identitate instituţionalã între arestarea preventivã dispusã în temeiul Codului de procedurã penalã român şi arestarea preventivã dispusã în vederea extrãdãrii potrivit <>Legii nr. 302/2004 .
Absenţa verificãrii de cãtre statul român a temeiniciei arestãrii preventive dispuse ca urmare a existenţei unei hotãrâri judecãtoreşti de condamnare de cãtre un stat al Uniunii Europene nu este o chestiune aleatorie, ci reprezintã expresia fireascã a bunei-credinţe, în scopul cooperãrii judiciare internaţionale în materie penalã. De aceea, controlul formal exercitat de instanţa românã se rezumã la condiţiile de regularitate a arestãrii, persoana extrãdatã urmând sã îşi exercite dreptul la apãrare şi eventual sã conteste legalitatea şi temeinicia mãsurii privative de libertate în faţa instanţei din statul care a dispus-o.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 octombrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.143/32/2006, Curtea de Apel Bacãu - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 54 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, excepţie ridicatã de Aurica Bardaşu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cereri de extrãdare pasivã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 17 referitoare la cetãţenii români în strãinãtate şi ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul pãrţilor la un proces echitabil, deoarece instanţa judecãtoreascã din România se supune fãrã niciun fel de cenzurã unui mandat de arestare emis în strãinãtate în lipsa şi fãrã citarea resortisantului.
Curtea de Apel Bacãu - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate sunt în concordanţã cu prevederile art. 19 din Legea fundamentalã şi cu convenţiile internaţionale la care România este parte.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstitu-ţionalitate este neîntemeiatã, deoarece, dacã instanţa de judecatã competentã sã se pronunţe asupra îndeplinirii condiţiilor de extrãdare s-ar pronunţa şi asupra temeiniciei urmãririi penale sau a condamnãrii ori asupra oportunitãţii luãrii acestei mãsuri, s-ar aduce atingere prevederilor art. 19 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora, "Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetãţenii români pot fi extrãdaţi în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, în condiţiile legii şi pe bazã de reciprocitate."
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerea apãrãtorului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 54 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 224/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 21 iunie 2006, care au urmãtorul conţinut:
"Curtea de apel nu este competentã sã se pronunţe asupra temeiniciei urmãririi sau condamnãrii pentru care autoritatea strãinã cere extrãdarea, nici asupra oportunitãţii extrãdãrii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele: Procedura extrãdãrii pasive prevãzutã în <>Legea nr. 302/2004 este expresia fireascã a normei constituţionale potrivit cãreia cetãţenii români pot fi extrãdaţi în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, în condiţiile legii şi pe bazã de reciprocitate art. 19 alin. (2). Aşa fiind, reglementarea procedurii de judecatã a unui astfel de incident este, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, în sarcina legiuitorului român, evident cu respectarea drepturilor şi libertãţilor fundamentale care implicã, între altele, şi dreptul la un proces echitabil. De altfel, <>art. 24^1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 instituie motive obligatorii de refuz al extrãdãrii, potrivit cãrora:
"(1) Extrãdarea va fi refuzatã dacã:
a) nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenţiei europene pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, încheiatã la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricãrui alt instrument internaţional pertinent în domeniu, ratificat de România."
Aceasta este însã o problemã ce ţine de aplicarea legii, fiind de resortul instanţei de judecatã de drept comun, competentã sã soluţioneze cererea de extrãdare, şi nu intrã în sfera de competenţã a instanţei de contencios constituţional.
În sfârşit, ca urmare a apartenenţei la statul român, cetãţenii români din strãinãtate, în temeiul art. 17 din Constituţie, se bucurã de protecţia statului. Aceasta presupune existenţa unor acorduri şi convenţii care permit o colaborare juridicã conformã cu normele general admise ale dreptului internaţional. Altfel spus, protecţia invocatã de autorul excepţiei nu poate fi convertitã într-o cauzã de impunitate pentru faptele antisociale comise pe teritoriul unui stat strãin, instanţa românã fiind datoare sã verifice numai dacã sunt întrunite condiţiile extrãdãrii şi nicidecum sã se pronunţe cu privire la temeinicia urmãririi sau condamnãrii dispuse de autoritatea strãinã şi nici asupra oportunitãţii extrãdãrii. În caz contrar, s-ar aduce atingere principiului referitor la recunoaşterea reciprocã a hotãrârilor penale. Aceasta presupune, pentru România, cã, dupã aderarea la Uniunea Europeanã, mandatul european de arestare este cheia de boltã a cooperãrii judiciare care implementeazã principiul recunoaşterii reciproce a hotãrârilor represive. De altfel, ca urmare a Deciziei-cadru a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002, s-a urmãrit, pe de o parte, instituirea unei proceduri simplificate care sã înlocuiascã procedura formalã şi greoaie de extrãdare prevãzutã de documentele internaţionale, iar, pe de altã parte, transformarea Uniunii Europene într-o zonã liberã a securitãţii şi justiţiei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 54 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, excepţie ridicatã de Aurica Bardaşu în Dosarul nr. 1.143/32/2006 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
