Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 134 din 1 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91^6 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 188 din 17 martie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 91^6 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Remus Pãcurar în Dosarul nr. 3.253/55/2010 al Judecãtoriei Arad - Secţia penalã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.385D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 3.582D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 91^6 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mircea Dolha în Dosarul nr. 5.417/100/2008 al Curţii de Apel Cluj Secţia penalã şi de minori.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
La dosar autorul excepţiei a depus o cerere prin care solicitã judecata în lipsã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, având în vedere identitatea parţialã de obiect al cauzelor, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.582D/2010 la Dosarul nr. 2.385D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 26 mai 2010 şi 5 mai 2010, pronunţate în dosarele nr. 3.253/55/2010 şi nr. 5.417/100/2008, Judecãtoria Arad - Secţia penalã şi Curtea de Apel Cluj - Secţia penalã şi de minori au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 91^6 alin. 2 din Codul de procedurã penalã şi, respectiv, art. 91^6 din acelaşi cod.
Excepţia a fost ridicatã de Remus Pãcurar şi Mircea Dolha în dosarele de mai sus având ca obiect soluţionarea unor cauze penale în fond şi, respectiv, în apel.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 28 referitoare la Secretul corespondenţei, art. 124 alin. (1) şi (2) referitoare la înfãptuirea justiţiei în numele legii şi la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea acesteia, art. 132 alin. (1) referitoare la principiile care guverneazã activitatea procurorilor, precum şi dispoziţiilor art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, deoarece, în lipsa unei autorizaţii din partea instanţei de judecatã, se conferã pãrţilor sau oricãror altor persoane posibilitatea sã efectueze înregistrãri ale convorbirilor sau comunicãrilor, fãrã a fi reglementate cazurile, condiţiile sau durata în care pot fi efectuate, persoanele înregistrate fiind lipsite de protecţia minimã a drepturilor lor. De asemenea, nu se asigurã nici dreptul la un proces echitabil prin lipsa egalitãţii armelor, fiind imperios necesar ca în situaţia utilizãrii probelor obţinute în condiţiile art. 91^6 alin. 2 din Codul de procedurã penalã sã se instituie nu posibilitatea, ci obligativitatea instanţei de judecatã de a supune expertizãrii respectivul mijloc de probã. În plus, autorul excepţiei mai considerã cã şi în situaţia în care s-ar admite cererea de expertizare a înregistrãrilor efectuate de pãrţi ori alte persoane, persoana cercetatã nu are garanţia respectãrii tuturor canoanelor procesuale şi procedurale, cum ar fi posibilitatea nominalizãrii unui expert parte.
Judecãtoria Arad - Secţia penalã opineazã cã dispoziţiile legale criticate nu pot fi calificate ca fiind neconstituţionale.
Curtea de Apel Cluj - Secţia penalã şi de minori opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 91^6 cu denumirea marginalã Verificarea mijloacelor de probã din Codul de procedurã penalã, aşa cum au fost modificate prin <>art. XVIII pct. 14 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, care au urmãtorul conţinut:
"Mijloacele de probã prevãzute în prezenta secţiune pot fi supuse expertizei la cererea procurorului, a pãrţilor sau din oficiu.
Înregistrãrile prevãzute în prezenta secţiune, efectuate de pãrţi sau de alte persoane, constituie mijloace de probã când privesc propriile convorbiri sau comunicãri pe care le-au purtat cu terţii. Orice alte înregistrãri pot constitui mijloace de probã dacã nu sunt interzise de lege."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 28 referitoare la Secretul corespondenţei, art. 124 alin. (1) şi (2) referitoare la înfãptuirea justiţiei în numele legii şi la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea acesteia, art. 132 alin. (1) referitoare la principiile care guverneazã activitatea procurorilor, precum şi prevederile art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 593 din 21 septembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 856 din 19 octombrie 2006, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^6 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, statuând cã raţiunea reglementãrii urmãreşte sã valorifice toate probele ce pot servi la aflarea adevãrului, dispoziţiile respective fiind aplicabile în cazul surprinderii în mod spontan a unor fapte sau întâmplãri ce sunt înregistrate prin mijloace audio sau video. Folosirea unor astfel de înregistrãri ca mijloc de probã într-un proces penal este în concordanţã cu prevederile art. 53 din Constituţie, care recunosc legitimitatea unor restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau libertãţi, inclusiv ale exerciţiului dreptului la respectarea şi ocrotirea de cãtre autoritãţile publice a vieţii intime, familiale şi private - invocat în motivarea excepţiei -, dacã acestea se fac prin lege şi în vederea apãrãrii unor valori sociale importante, precum desfãşurarea instrucţiei penale sau prevenirea faptelor penale.
Mai mult, legislaţia procesual-penalã prevede suficiente garanţii în vederea înlãturãrii unor eventuale abuzuri, dispoziţiile art. 91^6 alin. 2 din Codul de procedurã penalã aplicându-se numai în cazul sãvârşirii unei infracţiuni, când, în vederea aflãrii adevãrului, înregistrãrile pot fi supuse expertizei (art. 91^6 alin. 1), pãrţile având posibilitatea contestãrii lor potrivit prevederilor art. 64, 67 şi 68 din Codul de procedurã penalã.
Curtea a constatat, de asemenea, cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã nici prevederile actelor internaţionale aplicabile în materie. Astfel, Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale admite, prin prevederile art. 8 paragraful 2, amestecul unei autoritãţi publice în exercitarea dreptului la respectarea vieţii private şi familiale a persoanei, a domiciliului sãu şi a corespondenţei sale, "în mãsura în care acest amestec este prevãzut de lege şi dacã constituie o mãsurã care, într-o societate democraticã, este necesarã pentru securitatea naţionalã, siguranţa publicã, bunãstarea economicã a ţãrii, apãrarea ordinii şi prevenirea faptelor penale [...]". Culegerea de informaţii şi date cu privire la pregãtirea sãvârşirii unor infracţiuni sau la derularea acţiunilor cu caracter infracţional se realizeazã, fãrã îndoialã, în scopul "desfãşurãrii instrucţiei penale" (chiar dacã se face anterior momentului începerii urmãririi penale) şi constituie unul dintre cele mai eficiente mijloace de "prevenire a faptelor penale. [...]"
În examinarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea a avut în vedere, de asemenea, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în Hotãrârea din 25 septembrie 2001 pronunţatã în Cauza P.G. şi J.H. împotriva Regatului Unit, a apreciat cã, în cazul în care "înregistrãrile nu au constituit singura probã împotriva acuzatului, iar acesta a avut posibilitatea sã conteste atât autenticitatea, cât şi folosirea ei", nu s-a adus atingere dreptului la un proces echitabil.
În legãturã cu constituţionalitatea prevederilor de lege criticate în prezenta cauzã, sub aspectul altor critici de neconstituţionalitate, Curtea s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 21 din 3 februarie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 17 aprilie 2000, precum şi prin <>Decizia nr. 539 din 7 decembrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 18 ianuarie 2005, reţinând cã acestea nu încalcã dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor, fiind în concordanţã şi cu prevederile Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Prin aceleaşi decizii s-a constatat, de asemenea, cã dispoziţiile menţionate respectã condiţiile stabilite de Constituţie pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^6 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Remus Pãcurar în Dosarul nr. 3.253/55/2010 al Judecãtoriei Arad - Secţia penalã şi de Mircea Dolha în Dosarul nr. 5.417/100/2008 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penalã şi de minori.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
