Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 23 din 4 februarie 1997, publicatã în pag. 9.
Viorel Mihai Ciobanu - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Prin încheierile din 16 mai 1996 (dosarele nr. 3.467/1995, nr. 3.468/1995 şi nr. 3.485/1995), din 17 mai 1996 (dosarele nr. 3.520/1995 şi 3.542/1995), din 28 mai 1996 (Dosarul nr. 3.051/1995) şi din 18 iunie 1996 (Dosarul nr. 410/1996), Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330, art. 330^1 şi art. 330^2 din Codul de procedura civilã, ale <>art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , ale <>art. 24 din Legea nr. 112/1995 privind reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, şi ale <>art. 31 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã.
Excepţiile de neconstituţionalitate au fost invocate şi formeazã obiectul dosarelor Curţii Constituţionale, dupã cum urmeazã:
- neconstituţionalitatea art. 330 din Codul de procedura civilã şi a <>art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 a fost invocatã de Livia Deheleanu şi Popovici Axente Sever (Dosarul nr. 103C/1996), care arata ca prin aceste prevederi sînt incalcate dispoziţiile art. 16, art. 21, art. 125 şi art. 128 din Constituţie, principiul separaţiei puterilor în stat şi cel al stabilitatii raporturilor juridice;
- neconstituţionalitatea art. 330^1 din Codul de procedura civilã şi <>art. 24 alin. 1 şi alin. 2 din Legea nr. 112/1995 a fost invocatã de Erdei Margareta Maria Victoria şi Wolf Hans Neingz (Dosarul nr. 98C/1996), Dutulescu Stelian, Dutulescu Radu Cristian, Ertl Ruxandra Rodica şi Botez Mihaela (Dosarul nr. 150C/1996), pe motiv ca aceste prevederi incalca dispoziţiile art. 21, art. 125 alin. (1) şi ale art. 128 din Constituţie;
- neconstituţionalitatea art. 330, art. 330^1 şi art. 330^2 din Codul de procedura civilã a fost ridicatã de Caracostea Gheorghe şi Svoronos Ileana (Dosarul nr. 139C/1996) şi Caracostea Constantin (Dosarul nr. 140C/1996), cu motivarea ca prin aceste dispoziţii sînt incalcate principiile statornicite în art. 41 alin. (1) şi art. 135 alin. (1) şi alin. (6) din Constituţie, "deoarece Ministerul Public are posibilitatea de a declara recurs în anulare impotriva hotãrîrilor judecãtoreşti irevocabile, fãrã a se stabili un termen, poate suspenda pe un teren nelimitat prin lege executarea hotãrîrilor atacate cu recurs în anulare şi poate invoca depãşirea atribuţiilor puterii judecãtoreşti fãrã ca acest termen sa fie explicitat prin lege". De asemenea, prin aceleaşi excepţii, a fost invocatã şi neconstituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 36 din Legea nr. 18/1991 , sustinindu-se ca textul este neconstitutional, întrucît "discrimineaza pe cetãţenii romani care au avut în suprafata terenuri mai mari de 50 de hectare, fiind astfel expropriati prin Decretul nr. 83/1949";
- neconstituţionalitatea art. 330^1 din Codul de procedura civilã şi <>art. 31 din Legea nr. 92/1992 a fost invocatã de Caracostea Florica Venturia (Dosarul nr. 93C/1996) şi de Sandulescu Violeta (Dosarul nr. 141C/1996), care au susţinut ca "procurorul general, în aplicarea acestor texte, acţioneazã ca reprezentant al puterii executive, ceea ce ar insemna încãlcarea principiului separaţiei puterilor în stat, iar prin reglementarea unei cai de atac fãrã limita de termen se incalca principiul stabilitatii raporturilor juridice".
În Dosarul nr. 103C/1996 s-a depus o cerere de intervenţie în interesul intimatilor, Consiliul Local Timişoara şi Administraţia patrimoniului "Urbis" Timişoara, care a fost avutã în vedere la soluţionarea cauzei.
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã a apreciat, în încheierile de sesizare, ca dispoziţiile art. 330, art. 330^1 şi ale art. 330^2 sînt constituţionale, iar în dosarele nr. 3.520/1995, nr. 3.542/1995 şi nr. 410/1996 a prevãzut ca <>art. 24 din Legea nr. 112/1995 nu a fost aplicat în cauza.
Deoarece excepţiile de neconstituţionalitate invocate se referã la aceleaşi dispoziţii legale şi pentru o buna administrare a justiţiei, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 150C/1996, nr. 141C/1996, nr. 140C/1996, nr. 139C/1996, nr. 103C/1996 şi nr. 98C/1996 la Dosarul nr. 93C/1996, care a fost înregistrat primul, urmînd a se pronunţa asupra tuturor excepţiilor prin decizia de fata.
CURTEA,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile art. 330, art. 330^1 şi art 330^2 din Codul de procedura civilã, precum şi ale <>art. 24 din Legea nr. 112/1995 , <>art. 36 din Legea nr. 18/1991 şi ale <>art. 31 din Legea nr. 92/1992 , raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr.
47/1992, constata ca este competenta sa soluţioneze excepţiile invocate, fiind legal sesizatã.
Pe fond, constata ca asupra dispoziţiilor art. 330 şi art. 330^2 alin. 2 din Codul de procedura civilã, Curtea Constituţionalã s-a pronunţatã prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rãmasã definitiva, statuind ca ele sînt constituţionale. Întrucît nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea acestei soluţii, excepţiile de neconstituţionalitate privind aceste prevederi legale urmeazã, potrivit practicii constante a Curţii Constituţionale, sa fie respinse ca vadit nefondate.
Cît priveşte dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedura civilã, se constata ca prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitiva şi obligatorie, Curtea Constituţionalã a modificat Decizia nr. 73/1996, prin care se respinsese excepţia de neconstituţionalitate, şi a decis ca prevederile art. 330^1 sînt neconstituţionale în mãsura în care acestea se aplica hotãrîrilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrãrii în vigoare a Legii nr. 59/1993. Rezulta ca excepţiile de neconstituţionalitate invocate în cauzele de fata, referitoare la art. 330^1, sînt inadmisibile în limitele interpretãrii date, pentru ca, asa cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 107 din 2 noiembrie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 februarie 1995, o prevedere legalã declarata neconstitutionala printr-o decizie a Curţii nu mai poate face obiectul unei noi excepţii. Faptul ca Decizia nr. 96/1996 a constatat neconstituţionalitatea, în limitele interpretãrii date, nu conduce la o alta consecinta, deoarece sensul deciziei este circumstantierea legitimitatii constituţionale a textului de lege respectiv şi, deci, constatarea caracterului sau neconstitutional pentru ceea ce excede acestei legitimitati. În acest sens, Curtea s-a pronunţat şi prin Decizia nr. 92/1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 20 decembrie 1995.
În ce priveşte posibilitatea atacarii cu recurs în anulare a hotãrîrilor judecãtoreşti pronunţate dupã data de 26 iulie 1993, soluţia din Decizia nr. 96/1996 îşi pãstreazã valabilitatea, în temeiul art. 145 alin. (2) din Constituţie, întrucît nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea acestei soluţii.
Fata de cele arãtate, rezulta ca excepţiile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 330^1 urmeazã a fi respinse ca vadit nefondate.
În sfîrşit, cu privire la dispoziţiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedura civilã, este de reţinut ca, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rãmasã definitiva, Curtea Constituţionalã a constatat ca acestea sînt neconstituţionale. Avînd în vedere ca o excepţie de neconstituţionalitate admisã nu mai poate fi reiterata, deoarece, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie şi art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curţii Constituţionale sînt obligatorii erga omnes, excepţiile invocate în cauzele de fata privind prevederile art 330^2 alin. 1 sînt lipsite de obiect şi, în consecinta, urmeazã a fi respinse tot ca vadit nefondate.
Referitor la excepţiile de neconstituţionalitate a <>art. 24 alin. 1 şi alin. 2 din Legea nr. 112/1995 , se constata ca acesta este un text de trimitere la recursul în anulare asupra constituţionalitãţii cãruia Curtea Constituţionalã s-a pronunţat, asa cum s-a menţionat mai sus, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996 şi Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996. Totodatã, prevederile <>art. 24 din Legea nr. 112/1995 au fost declarate ca fiind constituţionale prin Decizia nr. 73/1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995.
Cît priveşte prevederile <>art. 36 din Legea nr. 18/1991 , prin Decizia nr. 126 din 16 noiembrie 1994, rãmasã definitiva, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 25 aprilie 1995, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a acestei dispoziţii legale.
Avînd în vedere ca nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea soluţiilor pronunţate prin deciziile sus-menţionate, nr. 73/1996, nr. 96/1996, nr. 73/1995 şi nr. 126/1994, excepţiile de neconstituţionalitate din prezenta cauza, privind prevederile <>art. 24 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 112/1995 şi ale <>art. 36 din Legea nr. 18/1991 , sînt neintemeiate, urmînd a fi respinse, de asemenea, ca vadit nefondate.
Referitor la <>art. 31 din Legea nr. 92/1992 , se constata ca, potrivit art. 130 alin. (2) din Constituţie, atribuţiile Ministerului Public se exercita în condiţiile legii, iar textul atacat nu contravine atribuţiilor prevãzute în Constituţie. Pe de alta parte, prevederile <>art. 31 din Legea nr. 92/1992 nu contrazic statutul constituţional al Ministerului Public, prevãzut în art. 130 şi 131 din Constituţie, care face parte din cap. VI - Autoritatea judecãtoreascã - al titlului III privind autoritãţile publice. În sfîrşit, în ce priveşte atributia referitoare la exercitarea recursului în anulare, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin deciziile menţionate anterior.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate, invocate de Deheleanu Livia, Popovici Axente Sever, Erdei Margareta Maria Victoria, Wolf Hans Neingz, Dutulescu Stelian, Dutulescu Radu Cristian, Ertl Ruxandra Rodica, Botez Mihaela, Caracostea Gheorghe, Svoronos Ileana, Caracostea Constantin, Caracostea Florica Venturia şi Sandulescu Violeta, privind:
1. prevederile art. 330 şi ale art. 330^2 alin. 2 din Codul de procedura civilã şi ale <>art. 24 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 112/1995 , ale <>art. 36 din Legea nr. 18/1991 şi ale <>art. 31 din Legea nr. 92/1992 ;
2. dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedura civilã, constatind ca prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996 Curtea Constituţionalã a statuat ca prevederile acestui articol sînt neconstituţionale în mãsura în care se aplica hotãrîrilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrãrii în vigoare a Legii nr. 59/1993;
3. prevederile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedura civilã, constatind ca excepţiile invocate în legatura cu aceste prevederi sînt lipsite de obiect.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la 29 octombrie 1996.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
---------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
